Parcursul profesional al lui Osman F. Akan reprezintă un studiu de caz fascinant despre modul în care administrația publică din București poate transforma un inginer constructor în „expert” peste noapte în asistență socială, gestionând destinele celor mai vulnerabili cetățeni din spatele unor perdele de lux.
De la mistrie la asistența socială: Un salt „ingineresc”
Licențiat în construcții civile în 2013, Akan și-a început cariera modest, ca operator calculator și inginer de șantier la diverse firme private din Constanța și București. Până în 2020, CV-ul său nu trăda nicio înclinație spre zona socială, fiind axat pe structuri metalice și management de șantier. Totul s-a schimbat odată cu intrarea în „pepiniera” politică a Sectorului 5, unde a ocupat succesiv funcții de consilier la cabinetul primarului, referent la societatea de salubrizare și, în final, director general adjunct la DITL Sector 5.
Adevărata „consacrare” a venit însă prin detașarea sa la DGASPC Sector 2, începând cu septembrie 2025. Deși sursele critice subliniază că este „inginer pe hârtie” și nu are nicio tangență profesională cu protecția socială, Akan a fost instalat direct la cârma unei instituții care ar trebui să panseze rănile sărăciei, nu să construiască vile de protocol.
Managementul „confortului pestilențial” în Olari 15
Odată ajuns director general, prioritățile lui Akan par să se fi mutat din zona nevoilor beneficiarilor către estetica propriului birou. Sub mandatul său, sediul din strada Olari nr. 15 a beneficiat de o „modernizare” care a ridicat sprâncenele contribuabililor: perdele de 37.000 LEI, mochetă de 60.000 LEI pentru „trafic intens” (în birouri unde se semnează hârtii, nu unde stau petenții) și un fotoliu ergonomic de 4.900 LEI pentru confortul directorului.
Culmea absurdului administrativ a fost atinsă în aprilie 2026, când instituția a achitat aproximativ 95.000 LEI pentru servicii de deszăpezire, deși afară temperaturile erau de primăvară. Mai mult, pentru evenimentul „Luna Seniorilor”, Akan a considerat oportun să încredințeze un contract de aproape 50.000 de euro unei firme specializate în vânzarea de burghie, argumentând că instituția nu are „capacitate logistică” proprie.
Alchimistul salariilor și paradoxul averii
Akan este și un maestru al multitasking-ului financiar. Declarația sa de avere din februarie 2025 relevă încasări simultane din patru surse publice: Instituția Prefectului, DITL Sector 5, Primăria Sector 2 și GEI Palat CFR SA. Această acumulare de funcții ridică mari semne de întrebare privind eficiența reală a timpului său de lucru.
În plan personal, Akan este un „sărac” deținător al unei clădiri de 1.000 m2 în Eforie Nord și al unor bijuterii și ceasuri de lux evaluate la 70.000 RON, totul în timp ce raportează datorii bancare de peste 430.000 RON.
Concluzie: O colonizare administrativă
Managementul lui Osman Akan la DGASPC Sector 2 pare a fi mai degrabă o „colonizare” cu angajați loiali aduși din Sectorul 5, decât o reformă a sistemului de asistență. În timp ce mii de persoane cu dizabilități sau bătrâni așteaptă servicii de bază, conducerea se baricadează în spatele unor uși automate și sisteme de control acces de zeci de mii de euro, ca într-o bază militară, transformând o instituție de caritate într-un butic de fițe administrativ. Acest parcurs profesional, de la constructor de șantiere la „demolator” de bugete sociale, rămâne un simbol al aroganței și incompetenței camuflate sub protecție politică.
