Acasă Analize Ingineria financiară a grupului Tinmar: Manipularea prețurilor sub umbrela schemei de plafonare-compensare

Ingineria financiară a grupului Tinmar: Manipularea prețurilor sub umbrela schemei de plafonare-compensare

0
3
 Analiza mecanismului de „wash trading” și prejudicierea bugetului de stat
O analiză detaliată a dosarelor instrumentate de Direcția de Investigare a Criminalității Economice (DICE) dezvăluie modul în care grupul Tinmar ar fi exploatat vulnerabilitățile O.U.G. nr. 27/2022 pentru a maximiza subvențiile de stat. Schema se baza pe un mecanism de tranzacționare circulară, cunoscut în terminologia de specialitate sub numele de „wash trades” sau tranzacții „A la B la A”. Patru entități cheie din cadrul grupului – Tinmar Energy S.A., Eye Mall S.R.L., Solprim S.R.L. și Lord Energy S.R.L. – au fost utilizate pentru a „roti” aceleași volume de energie electrică cu scopul unic de a crește artificial prețul mediu de achiziție raportat autorităților.
Procesul începea prin achiziționarea energiei de către societățile retail (Eye Mall sau Solprim) de pe piața pentru ziua următoare (PZU) la prețuri de piață, de exemplu 439,68 lei/MWh. Această energie era vândută succesiv către Tinmar Energy S.A. la 460 lei/MWh, apoi către Lord Energy S.R.L. la prețuri ce au escaladat până la 3.500 lei/MWh, pentru ca în final să fie răscumpărată de retaileri la valori de câteva ori mai mari decât cele inițiale. Deoarece legislația de compensare nu impunea un plafon maxim pentru prețul de achiziție raportat, statul român a fost pus în situația de a deconta diferențe enorme bazate pe aceste costuri „umflate” artificial.
Pentru a justifica aceste volume masive de tranzacții intragrup, grupul a orchestrat o migrare rapidă a 1.946 de locuri de consum de la compania mamă către subsidiarele mai mici, mărind astfel artificial necesarul de energie al acestora din urmă. Procurorii susțin că acest comportament nu a încălcat doar principiile transparenței pieței europene (Regulamentul REMIT), ci și Legea energiei nr. 123/2012, care obligă furnizorii să asigure 50% din necesarul portofoliului prin producție proprie sau contracte pe termen lung, nu exclusiv prin piețe spot și contracte circulare. Rezultatul acestei strategii a fost un prejudiciu direct adus bugetului de stat, sumele solicitate pentru decontare ridicându-se la sute de milioane de lei doar pentru câteva luni din anul 2022