Ziarul Tricolorul

Etichetă: tinmar

  • Mecanismul intermedierii energetice: Cum ajunge energia Hidroelectrica să fie revândută statului la prețuri de patru ori mai mari

    Mecanismul intermedierii energetice: Cum ajunge energia Hidroelectrica să fie revândută statului la prețuri de patru ori mai mari

     

    Piața energetică din România se confruntă cu un fenomen îngrijorător care ridică semne de întrebare asupra transparenței și eficienței utilizării resurselor naționale. În centrul acestei problematici se află un mecanism de intermediere prin care energia produsă de companii de stat este achiziționată la prețuri preferențiale de firme private și revândută, ulterior, tot către entități ale statului, dar cu adaosuri comerciale substanțiale.

    Concentrarea contractelor și profilul firmelor intermediare

    Investigațiile recente de presă au scos la lumină activitatea grupului Tinmar, controlat de Augustin Oancea, însă atenția se îndreaptă acum și către alte entități din același cerc de influență. Un caz reprezentativ este cel al firmei Energy Distribution Services (EDS). Deși dispune de o structură administrativă restrânsă, cu doar 14 angajați, această companie a reușit o performanță neobișnuită pe piața licitațiilor publice: a adjudecat 25 din cele 30 de contracte scoase la licitație de Hidroelectrica.

    Această rată de succes ridicată a unei firme cu resurse umane limitate ridică suspiciuni privind competitivitatea reală a acestor procese de achiziție și criteriile care stau la baza desemnării câștigătorilor în detrimentul altor jucători din piață sau al vânzării directe către consumatorii instituționali.

    Impactul financiar asupra bugetului public

    Mecanismul de profitabilitate al acestor intermediari este unul simplu, dar extrem de costisitor pentru contribuabilul român. Energia electrică, produsă ieftin de Hidroelectrica (companie deținută majoritar de stat), este cumpărată de aceste firme mici și apoi revândută către alte companii de stat la prețuri de trei până la patru ori mai mari.

    Din punct de vedere economic, această practică nu aduce nicio valoare adăugată procesului de distribuție sau producție, ci funcționează ca o „pompă” care extrage fonduri direct din bugetul public. Profiturile astfel obținute sunt descrise ca fiind colosale, fiind realizate într-un timp scurt de către firme care par să apară fără un istoric solid, dar care pleacă cu beneficii financiare majore.

    Necesitatea responsabilității și a supravegherii

    Situația semnalată depășește granițele unui model de afaceri antreprenorial standard, fiind interpretată mai degrabă ca un asediu asupra resurselor publice. Întrebarea fundamentală care persistă în spațiul public vizează procesul decizional din cadrul companiilor de stat: cine sunt persoanele care au aprobat aceste tranzacții și care este justificarea economică pentru acceptarea unor astfel de marje de profit în defavoarea statului?

    Într-un context economic marcat de volatilitatea prețurilor la energie, protejarea bugetului de stat și a banului public ar trebui să fie o prioritate. Existența unor astfel de scheme de intermediere, unde statul ajunge să răscumpere la preț de speculă propria energie, indică o vulnerabilitate sistemică ce necesită intervenția urgentă a organelor de control și o reevaluare a modului în care Hidroelectrica își gestionează contractele comerciale.

  • Offshore, Dividende și Sfidare: Cum se spală milioanele Tinmar sub ochii autorităților române

    Offshore, Dividende și Sfidare: Cum se spală milioanele Tinmar sub ochii autorităților române

    Industria energetică din România a devenit, din păcate, scena unui jaf economic orchestrat cu o precizie chirurgicală de către niște „gulere albe” lipsite de scrupule. Augustin Oancea, o figură extrem de controversată a afacerilor cu energie, este din nou în centrul atenției opiniei publice datorită unui mecanism de transfer financiar ce ridică semne de întrebare majore asupra integrității sale profesionale. Este vorba despre incredibila și revoltătoarea sumă de 592 de milioane de RON, bani care au fost supuși unui circuit suspect de spălare financiară prin ceea ce experții de specialitate numesc deja „Ruta Cipriotă”.
    Mecanismul folosit este pe cât de simplu în esență, pe atât de revoltător pentru bunul simț al cetățeanului. Dividendele colosale, încasate inițial din străinătate, au fost direcționate cu grijă către Laura Luminița Șerban, care este mama copilului bossului atotputernic de la Tin Mar. Aceasta, prin intermediul entității obscure offshore Zetolia Limited situată în însorita Nicosia, Cipru, a facilitat cu succes tranzitarea acestor sume record de peste 592 de milioane de RON. Aceasta nu este sub nicio formă o afacere de familie obișnuită, ci o operațiune de anvergură menită să eludeze orice formă de supraveghere financiară strictă din partea statului român.
    Ceea ce este cu adevărat șocant și sfidător este viteza uluitoare a acestui „transfer fulger” între conturi. Banii nu zăboveau nici măcar o noapte în conturile cipriote, ci se întorceau în aceeași zi în posesia directă a lui Augustin Oancea. Această circularitate suspectă și perfectă indică clar faptul că firma din Nicosia a fost utilizată doar ca un simplu punct de tranzit pentru a deghiza originea și destinația finală a acestor fonduri uriașe. Mai grav este faptul că controlul asupra acestor conturi nu aparținea de fapt doamnei Șerban, ci și unor împuterniciți selectați cu grijă din anturajul cel mai apropiat al lui Oancea, confirmând natura conspirativă a acestor acțiuni.
    Anchetatorii care studiază cu atenție cazul nu se mai sfiesc deloc să folosească termeni grei precum „spălare de bani”. Această rețetă clasică și perfidă a offshore-urilor permite creșterea spectaculoasă a averilor personale pe ascuns, lăsând fiscul român complet fără nicio pârghie reală de colectare a taxelor corecte și legale. În timp ce Augustin Oancea își consolidează imperiul său financiar de carton, statul român rămâne, din nou, cu buza umflată, fiind văduvit de sume care ar fi putut contribui esențial la bugetul public șubrezit.
    Implicarea directă a Laurei Luminița Șerban în această schemă dubioasă ca intermediar principal ridică întrebări etice extrem de profunde despre modul în care se fac afacerile la cel mai înalt nivel în sectorul Tin Mar. Cum este oare posibil ca peste o jumătate de miliard de RON să fie transferați fără nicio justificare economică solidă, în afară de dorința clară de a ascunde banii de ochii curioși ai autorităților? Această „manevră financiară spectaculoasă” nu este altceva decât un simptom clar al unui sistem profund corupt în care profiturile sunt privatizate rapid în paradisuri fiscale, iar pierderile sunt, indirect, suportate de toți cetățenii.
    Este absolut necesar un semnal ferm și dur din partea întregului sistem judiciar. Nu mai putem asista pasiv la modul în care „Ruta Cipriotă” este folosită grosolan pentru a curăța banii proveniți din afaceri netransparente și suspecte. Augustin Oancea și-a construit un sistem complex de protecție prin intermediari de paie și împuterniciți loiali, dar faptele brute vorbesc de la sine. Transferul de dividende prin firma Zetolia Limited trebuie să fie neapărat punctul de plecare al unei investigații riguroase care să recupereze fiecare leu pierdut de statul român din cauza lăcomiei. Lăcomia fără margini a acestor auto-intitulați „baroni ai energiei” trebuie sancționată drastic și fără amânare. Oancea și Șerban
  • Paradocsul reglementării: Impactul amenzilor ANRE asupra poziției de piață a grupului Tinmar

    Paradocsul reglementării: Impactul amenzilor ANRE asupra poziției de piață a grupului Tinmar

    Reziliența grupului Tinmar: Între sancțiuni record și contracte publice strategice
    Grupul Tinmar, cel mai mare furnizor privat de energie din România, se confruntă cu o presiune regulatorie fără precedent, deși continuă să dețină o cotă de piață semnificativă și să câștige licitații publice majore. În februarie 2024, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a emis o sancțiune record, amendând Tinmar Energy S.A. cu suma de 363,98 milioane de lei (aproximativ 73,12 milioane de euro) pentru manipularea pieței angro de energie electrică. Această amendă este rezultatul unei investigații sub cadrul REMIT al Uniunii Europene, care a confirmat că societatea a transmis semnale false pieței prin tranzacții coordonate.
    În ciuda acestor sancțiuni și a istoricului de neconformitate – care include și o amendă din partea Consiliului Concurenței pentru participarea la un cartel pe piața carburanților – grupul rămâne un partener sistemic al instituțiilor statului. În 2024 și 2025, entități din cadrul grupului au securizat contracte de furnizare de o valoare considerabilă: 13 milioane de euro pentru iluminatul public din București, 24 milioane de euro cu Metrorex și 44 milioane de euro cu Agenția de Îmbunătățiri Funciare. Mai mult, grupul furnizează energie electrică chiar și Ministerului de Finanțe și ANAF, instituțiile direct implicate în colectarea de taxe și supravegherea fiscală a companiilor.
    Poziția oficială a grupului Tinmar, comunicată prin reprezentanții săi, respinge categoric toate acuzațiile penale, etichetându-le drept „un linșaj mediatic” și o încercare de a „reîncălzi” subiecte clarificate anterior de controalele administrative. Compania susține că toate tranzacțiile s-au desfășurat în limitele legale și că utilizatorii finali nu au fost prejudiciați direct, deoarece facturile au respectat plafoanele impuse de lege. Totuși, victoriile recente în instanță ale firmelor controlate de Oancea, cum ar fi suspendarea unor norme din Codul Fiscal prin Get Oil S.R.L., demonstrează o strategie de litigiu agresivă și eficientă, capabilă să blocheze temporar decizii ale executivului și să protejeze interesele financiare ale grupului în fața rigorilor legii
  • Ingineria financiară a grupului Tinmar: Manipularea prețurilor sub umbrela schemei de plafonare-compensare

    Ingineria financiară a grupului Tinmar: Manipularea prețurilor sub umbrela schemei de plafonare-compensare

     Analiza mecanismului de „wash trading” și prejudicierea bugetului de stat
    O analiză detaliată a dosarelor instrumentate de Direcția de Investigare a Criminalității Economice (DICE) dezvăluie modul în care grupul Tinmar ar fi exploatat vulnerabilitățile O.U.G. nr. 27/2022 pentru a maximiza subvențiile de stat. Schema se baza pe un mecanism de tranzacționare circulară, cunoscut în terminologia de specialitate sub numele de „wash trades” sau tranzacții „A la B la A”. Patru entități cheie din cadrul grupului – Tinmar Energy S.A., Eye Mall S.R.L., Solprim S.R.L. și Lord Energy S.R.L. – au fost utilizate pentru a „roti” aceleași volume de energie electrică cu scopul unic de a crește artificial prețul mediu de achiziție raportat autorităților.
    Procesul începea prin achiziționarea energiei de către societățile retail (Eye Mall sau Solprim) de pe piața pentru ziua următoare (PZU) la prețuri de piață, de exemplu 439,68 lei/MWh. Această energie era vândută succesiv către Tinmar Energy S.A. la 460 lei/MWh, apoi către Lord Energy S.R.L. la prețuri ce au escaladat până la 3.500 lei/MWh, pentru ca în final să fie răscumpărată de retaileri la valori de câteva ori mai mari decât cele inițiale. Deoarece legislația de compensare nu impunea un plafon maxim pentru prețul de achiziție raportat, statul român a fost pus în situația de a deconta diferențe enorme bazate pe aceste costuri „umflate” artificial.
    Pentru a justifica aceste volume masive de tranzacții intragrup, grupul a orchestrat o migrare rapidă a 1.946 de locuri de consum de la compania mamă către subsidiarele mai mici, mărind astfel artificial necesarul de energie al acestora din urmă. Procurorii susțin că acest comportament nu a încălcat doar principiile transparenței pieței europene (Regulamentul REMIT), ci și Legea energiei nr. 123/2012, care obligă furnizorii să asigure 50% din necesarul portofoliului prin producție proprie sau contracte pe termen lung, nu exclusiv prin piețe spot și contracte circulare. Rezultatul acestei strategii a fost un prejudiciu direct adus bugetului de stat, sumele solicitate pentru decontare ridicându-se la sute de milioane de lei doar pentru câteva luni din anul 2022
  • Implicațiile juridice și statutul cetățeniei lui Augustin Oancea în contextul dosarelor penale

    Implicațiile juridice și statutul cetățeniei lui Augustin Oancea în contextul dosarelor penale

    Strategii de evitare a jurisdicției naționale: Cazul Augustin Oancea și investigațiile privind frauda în energie
    Investigațiile recente coordonate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) au adus în prim-plan nu doar complexitatea tranzacțiilor financiare din sectorul energetic, ci și manevrele juridice prin care beneficiarii reali încearcă să limiteze impactul urmăririi penale. Augustin Oancea, fondatorul și proprietarul grupului Tinmar Energy, aflat pe locul 21 în topul Forbes 500 cu o avere estimată la 310 milioane de euro, este vizat în prezent de acuzații de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și spălare de bani. Conform unor surse judiciare și rapoarte de investigație, acesta ar fi recurs la măsuri radicale pentru a se pune la adăpost de acțiunile autorităților române, inclusiv renunțarea definitivă la cetățenia română.
    Această decizie administrativă este interpretată de specialiștii în drept ca o încercare de a evita procedurile legate de comisiile rogatorii și extrădarea din jurisdicții precum Dubai, unde Oancea deține un portofoliu imobiliar impresionant, estimat la peste 200 de apartamente. În timp ce fondatorul grupului s-a refugiat în Emiratele Arabe Unite, controlul operațional al afacerilor din România a fost delegat fratelui său, George Oancea, care este la rândul său cercetat penal. Această structură de succesiune forțată pare concepută pentru a asigura o interfață legală în fața ANAF și a procurorilor, în timp ce activele majore sunt externalizate în paradisuri fiscale.
    Jurisdicția asupra dosarelor Tinmar a fost clarificată ca aparținând Parchetului General, sub conducerea Procurorului General Alex Florența, și nu DNA sau DIICOT, deoarece acuzațiile vizează fraude financiare sistemice și manipularea prețurilor, mai degrabă decât corupția publică sau crima organizată transfrontalieră. Perchezițiile desfășurate în cadrul „Operațiunii Jupiter 4” la sediile companiilor din grupul Tinmar și la locuințele administratorilor au vizat strângerea de probe pentru un prejudiciu estimat la peste 104 milioane de lei. Aceste acțiuni marchează o accelerare a investigațiilor asupra marii fraude economice într-un sector strategic, în ciuda eforturilor celor vizați de a se sustrage responsabilității prin schimbarea statutului juridic personal