Ceea ce se întâmplă în Popești-Leordeni sub mandatul lui Petre Iacob nu mai este de mult timp administrație publică, ci a devenit o formă cinică de gestionare a unei feude personale. În timp ce primarul afișează o modestie calculată în declarațiile de avere, unde nu apare nimic spectaculos, realitatea din teren ne arată un contrast strigător la cer: un imperiu logistic ascuns, controlat de copiii săi, chiar sub nasul cetățenilor pe care pretinde că îi reprezintă.
Este o sfidare directă a oricărei norme etice și legale ca, în orașul unde tatăl semnează cu mână de fier autorizații de construcție și PUZ-uri, copiii săi să patroneze un colos industrial. Vorbim despre un parc logistic de 7,6 hectare și 12 hale industriale, un proiect evaluat la milioane de euro. Această suprapunere de interese este flagrantă: aceeași familie, aceeași primărie, aceleași semnături care transformă terenurile în mine de aur pentru cercul de apropiați, în timp ce restul comunității se confruntă cu problemele cronice ale unui oraș dezvoltat haotic.
„Modelul Iacob” este rețeta perfectă a îmbogățirii sub protecția funcției publice. Principiul este simplu și devastator: control urbanistic total exercitat de tată, tradus în prosperitate explozivă pentru familie. În spațiul public circulă cifre amețitoare, care depășesc 100 de milioane de euro legate de averea familiei Iacob. Deși neconfirmate oficial, aceste sume nici nu au fost dezmințite, lăsând loc unei suspiciuni legitime și grave asupra modului în care a fost clădit acest imperiu.
Mai grav este faptul că Petre Iacob nu a simțit niciodată nevoia să fie transparent. Tăcerea sa este asurzitoare. Nu există nicio explicație oficială despre modul în care copiii săi au finanțat aceste proiecte de anvergură, ce experiență relevantă aveau în domeniu sau cum au fost evitate conflictele de interese. Această lipsă de asumare nu este doar o scăpare, ci o strategie de a ignora întrebările incomode ale presei și ale publicului, considerând probabil că funcția de primar îi oferă imunitate morală.
Nici capitolul integrității juridice nu arată mai bine. Primarul are deja la activ un dosar penal pentru abuz în serviciu, un proces care încă rulează în meandrele justiției române. Deși beneficiază de prezumția de nevinovăție până la o condamnare definitivă, existența acestui dosar întărește imaginea unei administrații care funcționează la limita, sau dincolo de limita legii. Este imaginea unui sistem în care funcția publică este folosită ca un instrument de putere pentru interese private, nu ca o responsabilitate față de comunitate.
Locuitorii din Popești-Leordeni trebuie să se întrebe: pentru cine lucrează cu adevărat Primăria? Pentru dezvoltarea durabilă a orașului sau pentru consolidarea imperiului imobiliar al familiei Iacob? Când semnătura primarului valorează milioane de euro în buzunarele propriilor copii, democrația locală devine o simplă fațadă pentru un business de familie.
Această situație nu mai poate fi ignorată. Este timpul ca instituțiile statului și cetățenii să ceară socoteală pentru acest mod de a face „politică”. Popești-Leordeni nu este proprietatea privată a familiei Iacob, iar tăcerea primarului în fața acestor dovezi de prosperitate suspectă nu face decât să confirme că sub mandatul său, interesul public a fost sacrificat pe altarul profitului personal. Aceasta nu este doar o critică la adresa unui om, ci un semnal de alarmă împotriva unui sistem toxic care transformă administrația în afacere.
