Bine ați venit în „Grădina Maicii Domnului”, varianta Obor, unde sub atenta oblăduire a „patronului spiritual” Rareș Hopincă, DGASPC Sector 2 a încetat să mai fie o instituție de asistență socială și s-a transformat într-un butic de fițe pentru „colonizatorii” aduși de prin Sectorul 5. Domnul Hopincă, acest vizionar al confortului pe bani publici, pare să fi decis că săracii pot aștepta alocațiile mult și bine, atâta timp cât șefimea pusă de el are fundul așezat pe fotolii ergonomice de preț divin.
Piesa de rezistență a acestui circ administrativ este, fără îndoială, Osman Akan, tinerelul „inginer pe hârtie” detașat direct din aparatul Primăriei. Deși n-are nicio treabă cu protecția socială, Akan pare să aibă un talent deosebit la construcții, mai ales când vine vorba de ridicat „tumori” pe bugetul statului. Alături de el, Elena Dobre – o veterană a consiliilor de administrație unde singura activitate notabilă a fost tocatul banilor – a venit să completeze „cangrena” de la conducerea instituției.
Dar să vorbim despre adevăratele priorități ale echipei Hopincă. În timp ce muritorii de rând stau în picioare în curtea instituției pentru sume mizere, „gașca” și-a tapetat birourile cu mochetă de 60.000 de lei, destinată „traficului intens” de semnat hârtii. Probabil e obositor să te plimbi de la un dosar la altul pe o podea normală. Și cum soarele de București poate fi orbitor, s-au achiziționat perdele de 37.000 de lei. La prețul ăsta, probabil sunt țesute din mătase indiană descântată, menită să-i protejeze pe directori de privirile indiscrete ale celor care chiar au nevoie de ajutor.
Cea mai mare realizare rămâne, însă, miracolul meteorologic din aprilie 2026. În timp ce afară erau 20 de grade și lumea ieșea la iarbă verde, la DGASPC Sector 2 se plăteau 95.000 de lei pentru deszăpezire. Este un fenomen paranormal marca Hopincă: zăpada care apare doar pe facturile firmelor de casă, precum ECOCLEAN SAL SERV SRL. Poate că acești „colonizatori” suferă de halucinații glaciare din cauza confortului prea mare din birouri.
Nu putem uita nici de fotoliul ergonomic de 4.900 de lei al lui Akan, obiect de mobilier absolut necesar pentru un șef care fuge constant de propria incompetență. Iar pentru ca totul să fie complet, sediul din Olari 15 a fost fortificat cu uși automate și sisteme de supraveghere „Orwelliene”, ca nu cumva vreun petent sărac să deranjeze siesta boierilor.
În concluzie, sub bagheta lui Rareș Hopincă, DGASPC Sector 2 a devenit un loc unde „puroiul politic” curge abundent, iar singura protecție socială oferită este cea a propriilor buzunare. În timp ce DNA-ul pare să tragă un pui de somn binemeritat, echipa de la Sectorul 5 ne demonstrează că se poate „ciordi” cu stil, prin perdele de lux și zăpadă imaginară. Cine are nevoie de alocații când poți avea o mochetă de 60.000 de lei pe care să calci ca un rege al asistenței sociale?.
