O serie de mărturii și documente intrate în posesia redacției dezvăluie fața ascunsă a deputatului Ninel Peia: un orchestrator de culise care folosește fabricarea de probe, amenințarea cu serviciile secrete și intimidarea fizică pentru a manipula scena politică. De la încercarea de a dărâma miniștri cu dosare de „trădare”, până la scoaterea forțată din cursă a candidaților incomozi, Peia apare ca un personaj central într-un angrenaj de tip mafiot.

1. Operațiunea „Birchall”: Fabricarea trădării pe o masă din Parlament

Conform surselor, una dintre cele mai grave acțiuni coordonate de Ninel Peia a fost tentativa de a instrumenta un dosar penal împotriva fostului ministru al Justiției, Ana Birchall. Peia a pregătit personal o „situație” – un dosar cu pretenții de document oficial – în care Birchall era acuzată de trădare de țară și de faptul că ar fi fost spion sau dublu spion în relație cu Statele Unite.

Metoda de lucru a fost una de tip „interfață”: Peia l-a folosit pe Alex (Macaveli) drept curier pentru a depune dosarul la DIICOT, dându-i instrucțiuni clare să o „facă praf” pe fostul ministru. Proba incontestabilă a implicării sale rămâne o fotografie realizată chiar în Parlament, pe o „masă bogată”, unde dosarul fabricat se afla fizic lângă Peia înainte de a fi trimis spre autorități.

Atunci când a fost confruntat de Birchall, Peia a recurs la duplicitate, negând orice legătură și acuzându-și propriul colaborator că este „un nebun” care acționează singur.

2. Cronica unei retrageri forțate: „Polițistul bun” și amenințarea cu închisoarea

Investigația scoate la lumină modul în care Peia a acționat pentru a elimina candidatura lui Alex de la Primăria Capitalei în noiembrie, chiar în ultima zi legală pentru retragere. Procesul a urmat o rețetă clasică de intimidare în trei trepte:

• Manipularea ideologică: Inițial, Peia a invocat nevoia de „unitate între suveraniști” pentru a-l convinge pe candidat să renunțe de bunăvoie.
• Șantajul cu dosare: Când persuasiunea a eșuat, Peia a „schimbat foaia”. I-a reamintit candidatului că are dosare penale și a invocat exemplul Dianei Șoșoacă, sugerând că fără protecția sa, oricine devine o țintă sigură pentru serviciile secrete.
• Escorta spre biroul de intimidare: Peia l-a condus personal pe candidat la sediul lui Maricel Păcuraru. Acolo, într-un mediu dominat de prezența ostentativă a armelor (un bodyguard cu pistolul la vedere), Peia a asistat „misterios” în timp ce candidatul era amenințat direct cu pușcăria și ruina.

3. Profitul din „trădare”: Comisionul de 30.000 de euro

Dincolo de jocurile de putere, acțiunile lui Ninel Peia par să aibă și o componentă financiară cinică. După ce l-a presat pe Alex să se retragă din cursă, a fost negociat un așa-zis „contract de colaborare” cu Realitatea TV ca formă de compensare.

Sursele indică faptul că Peia nu a acționat dezinteresat: din prima tranșă de 50.000 de euro plătită în baza acestui contract, Ninel Peia și-a însușit imediat 30.000 de euro, lăsându-i candidatului intimidat doar restul sumei. Această „taxă de protecție” sau comision de negociere subliniază caracterul mercantil al demersurilor sale politice.

4. Concluzii: Omul de legătură al „sistemului” de presă

Mărturiile celor care au lucrat cu el îl descriu pe Peia drept „cel mai mare trădător ever”, un personaj care s-a folosit de imaginea și eforturile altora pentru a-și negocia propria prezență pe ecranele televiziunilor, unde anterior nu avea acces.

Prin controlul asupra unor „arhive” (menționate ca fiind moștenite de la generalul Dumbravă) și prin parteneriatul strâns cu Maricel Păcuraru, Peia pare să facă parte dintr-un sistem care nu utilizează votul, ci șantajul, ca principal instrument politic. Această investigație conturează imaginea unui politician care a transformat sediul Parlamentului într-un laborator de fabricat dosare și un punct de plecare pentru operațiuni de intimidare coordonate.