Mare dezamăgire – turneul de Grand Slam de la Roland Garros, comparativ cu US Open!
Impresia generală este de amatorism, începând cu căutarea urmei lăsate de minge pe zgură, atunci când un punct e disputat. Și jucaătorii și arbitrii fug la locul cu pricina și arată cu degetul urma. Caută acul în carul cu fân. Niciodată nu conicide ce arată jucătorul și ce arată arbitrul. Unii jucători au fost furați categoric, cum s-a întâmplat în meciul Gauff-Trevisan sau Collins-Muguruza (cel mai frumos meci al turneului).
Această lipsă a sistemului hawk-eye de la faimosului complex de la Paris, dotat și cu o nouă arenă, ultra modernă, ni s-a spus, Philippe Chatrier, lasă un gust de amtorism cras. Sunt milioane de euro/dolari în joc, iar competiția nu are un sistem electronic de fotografiat jocul, ca jucătorii să ceară câte challenge-uri doresc. De aceea, multe meciuri par ca jocuri de maidan. Și-apoi cum poți să verifici calitatea unui tenisman dacă joacă numai cu amatori? E inadmisibil ca Halep, minunata noastră sportivă, să vrea să ajungă în fazele finale jucâtnd numai cu amatoare, cu jucătoare second hand, ca Anisimova (19 ani) sau Iga Swiatek, o altă jucătoare de 19 ani, locul 54 WTA, pe care a „spulberat-o”, cum spun fanii ei, anul trecut în doar 40 de minute! Dovadă că acum „Simo” a venit la meci ca la nuntă, îi mai trebuia lăutari! Dar nu pentru bucurie, ci pentru jale, fiindcă acum a venit rândul lui Iga s-o spulbere pe „Simo”. Marea favorită a trurneului, susținută cu turle și surle, a plecat umilită. E greu să găsești în cariera unui campion o asemenea rușine! Poloneza, înainte de meci, a promis doar că jocul nu va mai dura 40 de minite, deși ea a intodus un ritm uimitor, după 5 minute de joc, conducea la ghemuri cu 3-0! Meciul a dirat 70 de minute și s-a terminat cu 6-1, 6-2 pentru ea.
Problema nu e că „Simo” a pierdut, ci cum a pierdut! Și Muguruza a pierdut, dar cum? După un meci memorabil cu Collins. Într-un meci frumos, și învingătorul, și învinsul sunt de aplaudat, ambii au o contribuție egală la realizarea spectacolului. A pierdurt și Zverev, dar cu un joc supradinamic!
Însă când pierzi fără drapt de apel, atunci te apucă lehamitea. Cu excepția unnui singur ghem mai disputat, ghemul 5 din setul 2, când Iga conducea cu 3-1 și, la un 3-2, era șansa ca Halep să revină, să reintre în joc, meciul a fost la discreția tinerei jucătoare poloneze, care i-a administrat o lecție usturătoare lui „Simo” și marelui ei Cahill! Nu cred că vor recunoaște și îi vor da tot cu motivațiile psihologice sau de altă natură. Au dat vina pe frig. Dar frig era și pentru Iga, care e o jucătoare mai delicată. Decalarațiile lui „Simo” sunt stupefiante, non-șalante, ca pe Champs Elysees! Ea se consideră fericită pentru ce a realizat în aceat an. Ce a realizat? Că a bătut numai amatoare? Nici un meci memorabil. Cică nu-și face probleme pentru un meci pierdut. Nu ne facem nici noi. La lipsă de modestie sau la iresponsabilitate asumată, nu poți avea nici o replică. Ce contează, nu?!, e un meci acolo, oarecare! O luăm iar de la capăt cu gonflarea! Dar s-a văzut clar că, la tenis, granița dintre amatorism și profesionalism e foarte subțire. Halep a atins aici, la Roland Garros, ediția pandemică, performanța de a ne artăta cât poate fi de profesionistă, și cât poate fi de amatoare!
Tot tam-tamul de dinainte de această partidă, a dus-o în slavi pe „Simo”, fără ca nimeni să observe că meciuri terminate cu 6-0, 6-1 sunt proaste, total neinteresante, dar erau comentate de ziariștii noștri cu un limbaj oligofren, ce invincibilă e „Simo”, cum o tot numesc cei care cred că se trag de șireturi cu ea. Așa cum au făcut de ziua ei tam-tam și despre operația de micșorare a sânilor! Și e unul, CTP, care se bagă ca musca-n lapte. L-a pus odată la punct Ilie Năstase, dar el nu stă în banca lui, tot îi dă cu presupusul. Nu mai are țara un comentator sportiv profesionist? Văd că la Eurosport sunt comentatori profesioniști. De ce nu se apelează la ei? Fiindcă amatorii sunt bolnavi după senzații tari și au nevoie de clowni.
Ce spun acum acești clowni fără măsură, fără sportivitate? Vor recunoaștre că Iga i-a dat o lecție lui „Simo”? Prin ce? Prin acuratețea jocului, un tenis de vis, de școală. A jucat așa de ușor și firesc de parcă a plutit. Nu cred că a făcut mai mult de două greșeli neforțarte, pe când „Simo” ne-a bombardat cu duble greșeli și mingi trimise aiurea. După 1-6 pentru Halep în primul set, când am văzut-o că a apărut fără colanți, că s-a dezbrăcat de dresul negru, care îi mirosea a doliu, am zis, ferea Iga că a venit muma! Ei, acum, dacă „Simo” s-a suflecat pe mâini, să vedeți ce-i face tinerei începătoare! Dar n-a fost așa, cu fiecare ghem ne dădeam seama că Ida e departe de a fi o începătoare și oferea lumii întregi o lecție de tenis, de servicii perfecte, ca la carte, de lovituri variate, de stopuri, de veniri la fileu, de calm și luciditate, ca o adevărată mireasă (era îmbrăcată în alb) a tenisului. Ea ne-a făcut deodată să iubim din nou acest sport, atât de prăfuit și obosit de staruri care nu se mai lasă, cu jocuri redundante, deja vu, cu chinuieli și contorsionări à la Rafa, care se scarpină în fund, la urechi și la nas la orice lovitură, sau ca nu știu ce supercampioană care abia se mai mișcă, gâfâie, ți-e și milă, cade, trebuie s-o ridici cu macaraua! Trebuie să știi să te retragi la vreme, cum au făcut Sharapova și Wozniacki, altfel te vei alege cu huiduieli. În sport nu există milă. E legea noului val. Tenisul profesionist e altceva. Și lecția lui Swiatek e binevenită. La un asemenea joc, Simona Halep, dacă era suflet mare de campioană, trebuia s-o sărute public pe Iga (Serena ar fi făcut acest gest), să se încline în fața ei, să salute noul simbol al viitorului, care a readus tenisul la frumusețea lui originară.
Așa cum a făcut Dominic Thiem la sfârșitul meciului cu tânărul Hugo Gaston, pe care l-a învins în extremis, după un formbidabil maraton de 5 seturi: „Gaston pare ca un jucător venit de pe altă planetă și dacă va continua așa, va ajunge un mare jucător!” După meci, publicul din arenă, câteva sute de spectatori, l-au aplaudat în picioare pe Gaston minute în șir. Aplaudau jucătorul care a pierdut ca un învingător, ca o mare speranță a tenisului francez și mondial.
E greu să știi să pierzi. Da, să pierzi frumos e una, și lamentabil, alta. Halep a jucat ca o amatoare. Așa ceva este o mizerie la un Grand Slam. Și enervant. Ca și limbajul forumuștilor, care își dau cu părerea, dar nu civilizat, ci dau lecții injurioase jucătorilor, antrenorilor, organizatorilor!
Roland Garros ne oferă numai surprize. E un turneu cu rare satisfacții bune. După ce a fost eliminată o jucătoare de calibrul lui Muguruza, un exemplar sportiv complet, la fete a fost un amatorism semnificativ pentru nivelul actual al tenisului mondial. Să vezi în sferturi, de pildă, numai jucătoare ajunse prima oară acolo, din top 100. Ba Trevisan e pe locul 159 WTA și a spulberat-o în optimi pe Bertens, locul 8! Iar Podoroska, venită din calificări, ocupă locul 130 și a ajuns și ea în sferturi!
Se pare că Pandemia a aruncat în aer orice ierarhie. Din top 10 dacă au rămas două sau trei jucătoare. Au încercat Collins și Kenin să anime lucrurile, cu lovituri surpriză, precum stopurile lui Kenin sau mingile lobale ale lui Collins, o jucătoare-artist.
La băieți, cele mai multe satisfacții au venit de la jocurile unor valori ca Thiem, Djokovic, Zverev, Nadal, adică tot de la aceeași echipă (+ Federer, absent acum) care cucerește de ani de zile sistematic lauri. Dar care e cam obosită. Zverev a pierdut la debutantul Jannik Sinner, dar jocul lui nobil e de neuitat, mai ales după finala cu Thiem de la US Open. Păcat că Halep nu ne-a oferit nici o satisfacție superioară, dimpotrivă. Aceasta e lecția de a te fofila, de a câștiga turnee mici, adică fuga după bani și puncte, fuga de adversare redutabile, care să dea echilibru jocului, să pună probleme.
Surprize, noul val? Jannik Sinner, locul 68 ATP, dar fantastic în meciul cu Zverev! Gaston? Evident. Aproape să-l învingă pe Thiem. Gaston și Sinner sunt debutanți la un asemenea turneu. Mari surprize, mari speranțe. Sunt sportivi, ca și al lui Swiatek, care par veniți de pe altă planetă, să le arate campionilor de pe pământ cum se joacă tenis în cer, printre îngeri, cu câtă eleganță și firesc, cu câtă plăcere și lipsă de mânie sau crispare. Sigur, ei sunt câștigul acestui mare turneu pandemic. Să nu-l uităm nici pe „atletul Schwartzman”, cum îl numea un comentator?! Categoric, și fetele au speanțe. Ida în primul rând și triada de americance Kenin, Gauff, Anismiova, care sigur se va trezi din pumni.
La băieți, românii nu au existat, ci numai la fete, cu o participare record (12 jucătoare), dar a dominat amatorismul. Jucătoarele noastre sunt ca niște oi rătăcite, piese de umplutură. Nu depășesc turul doi sau trei. Bara servea ca o mămăligă, iar Țig în setul decisiv, cu o jucătoare modestă (Ferro), era ca și desfigurată, plecând acasă cu un cadou la zero (0-6). Ca și Bara. Ca și Halep, de altfel. Meciul ei cu Swiatek s-a înscris în această familie de amatorism tipic românesc. E inadmisibil să vezi la un turneu de Grand Slam, deci un turneu cu pretenții, cu selecții riguroase, jucătoare care joacă molâu, fără ambiție, nemotivate sau ca o legumă, precum Anisimova! De la noi, doar Ana Bogdan mi s-a părut mai răsărită, păcat că orientarea ei nu există.
Și nu e bine să fii campioană să învingi jucătoare de calibrul tău, ca Serena, Muguruza, Azarenka, Osaka, Pliskova sau Kerber? Nu, nu e bine, zic fan-arioții. Citiți ce scriu amatorii de pe ziare.com, ce fericiți sunt când o jucătore de top, ca Serena sau Pliskova, posibile adversdare ale lui „Simo”, în fazele superioare ale turneului, sunt eliminate sau se retrag! Asta e o atitudine sportivă? Nu-i mai bine să-i dea direct lui „Simo” cupa turneului fără să joace nici un meci? Ce valoare are un joc cu amatoare ca Anisimova sau ca Halep, în meciul cu Swiatek? Mai bine Iga juca cu mine, cred că un rever bun tot aș fi putut executa!
Nu se poate să vezi atâta amatorism, atâtea jocuri proaste, poate și din cauza frigului, care i-a făcut pe unii jucători să joace îmbrăcați, pe alți mai dezbrăcați, după rezistență. E un turneu tărcat, exact ca aceste echipamente ale sportivilor, în special ale sportivelor, care sunt ridicole, venite din cărțile cu sperietori sau caricaturi. În orașul modei, Paris, vezi pe teren niște siluete în negru peste care flutură câte o rochiță lălâie, galbenă sau roz! Nici în „Muppets” nu vezi așa ceva! Ar fi trebuit să existe o regulă la echipamente, cum există la Wimbledon, dar francezii s-au dovedt așa cum le e boiul, libertini, extrem de permisivi, de unde și aspetul comic al acetui turneu. De ce trebuia să aibă loc? Din cauza banilor? A pariurilor anchetate? Se devalorizau milioanele din cauza pnademiei? Și de ce unii de pe teren aveau măști, alții nu?! Așa cum unele meciuri (în care jucau francezi) aveau spectatori, iar altele se jucau cu tribunele absolut goale!
Și în tot acest timp la sediul revistei de umor „Charlie Hebdo” au loc atentate, se moare din cuțit, iar lui Donald Trump i-a bătut la ușă Corona Lisa.
Grid Modorcea
