“Prăbușirea avionului Air India.
Pentru unii, doar o altă știre de ultimă oră.
Pentru mine, a fost o reamintire tulburătoare a cât de fragilă și imprevizibilă este viața.
Patru vieți. Patru povești. Patru lecții puternice care mi-au schimbat felul în care privesc timpul, scopul și grația fiecărui moment.
Prima: O familie care a așteptat ani de zile să-și îndeplinească visul de a emigra în Marea Britanie. Viața le-a stat în cale, responsabilități, întârzieri, decizii. În cele din urmă, au urcat în avion… dar nu au ajuns niciodată la destinație.
Și am realizat: Purtăm atâtea planuri pentru „într-o zi”. Dar dacă tot așteptăm, „într-o zi” devine „niciodată”.
A doua: O femeie care ar fi trebuit să fie în acel zbor. A ajuns târziu. A ratat check-in-ul. A implorat să fie lăsată la bord, dar a fost refuzată. Era frustrată, furioasă, învinsă. Doar pentru a realiza mai târziu: acea întârziere a fost o protecție divină.
Nu primim întotdeauna ce vrem, pentru că Dumnezeu vede ce noi nu putem. Uneori, „nu”-ul Lui este ceea ce ne ține în viață.
A treia: Un bărbat care a supraviețuit. Avionul s-a rupt în două, iar el se afla în secțiunea care nu a luat foc. A scăpat, amețit și viu, dintr-o situație pe care nimeni nu o credea supraviețuibilă.
Nu a fost noroc. A fost scop. Și mi-a adus aminte de versetul: „Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.” – Eclesiastul 3:1
Pur și simplu, nu era timpul lui.
A patra: Și apoi cei care nu au supraviețuit. Oameni cu vise. Oameni cu familii. Oameni cu povești neterminate. Au sărutat pe cineva de rămas bun în acea dimineață… fără să știe că era ultima dată.
Viețile lor ne amintesc că timpul nu este garantat. Nu ni se promite bătrânețe. Nu ni se promite „mai târziu”. Ce avem este acum. O respirație. O bătaie de inimă. O șansă.
Așadar, cât timp mai ai astăzi… Cât timp mai respiri, mai ești puternic, mai poți, nu irosi asta.
Nu aștepta momentul „perfect”.
Iubește acum. Cere-ți iertare acum. Iartă acum. Visează acum. Vorbește acum.
Pentru că viața nu vine mereu cu avertismente. Și uneori… „data viitoare” nu mai vine. “
