În timp ce liderii de la București se bat cu pumnul în piept vorbind despre „modernizare”, realitatea din teren arată o imagine dezolantă: 1.500 de familii din județul Gorj au fost aruncate în pragul foamei. Pe 1 aprilie 2026, Complexul Energetic Oltenia a disponibilizat acești oameni fără compensații, fără un plan social și fără nicio perspectivă de viitor, în timp ce premierul Ilie Bolojan le-a comunicat sec că „nu poate face nimic”.

Absurdul energetic: Închidem minele noastre, dar importăm masiv de la alții

Ceea ce premierul numește „progres” sau „tranziție energetică” seamănă mai degrabă a sabotaj economic. Datele oficiale sunt alarmante: în perioada ianuarie-februarie 2026, România a importat cu 430% mai mult cărbune față de aceeași perioadă a anului trecut. Schema este pe cât de simplă, pe atât de cinică: primim bani europeni pentru a ne distruge propria capacitate de producție, dar plătim prețuri piperate pentru a aduce cărbune din „celălalt capăt al lumii” pentru a menține în funcțiune ce a mai rămas din termocentralele noastre.

Această strategie transformă România dintr-un producător suveran într-un simplu client captiv al intermediarilor care prosperă în liniște. Banii pentru închidere vin de la Bruxelles, dar factura pentru importuri este achitată direct de cetățeanul român prin prețul crescut al energiei.

Slujbașul de la București și „stăpânii” de la Bruxelles

Critica la adresa lui Ilie Bolojan este una fundamentală: a ales să fie un executant docil al ordinelor externe în detrimentul interesului național. Sursele indică faptul că această distrugere a sectorului minier a fost o promisiune asumată prin PNRR și pusă în practică cu o zelozitate suspectă de actualul premier.

Dacă ar fi fost un lider dedicat propriului popor, Bolojan s-ar fi „bătut cu toți Bruxellezii” pentru a proteja locurile de muncă și securitatea energetică. În schimb, rezultatul negocierilor sale la nivel european a fost, previzibil, zero.

O „escrocherie” pe spatele românilor

Această politică nu este doar o eroare de calcul, ci este descrisă ca o „escrocherie cu acte în regulă”, validată de Comisia Europeană și executată slugarnic de Guvernul României. În timp ce intermediarii de cărbune de import se îmbogățesc, românii rămân cu facturi insuportabile și cu o industrie la pământ.

Pentru cei 1.500 de mineri lăsați pe drumuri, termenii pompoși precum „politică publică” nu înseamnă nimic. Pentru ei, deciziile luate de Bolojan au un singur nume, dureros de simplu: FOAME. Premierul, Guvernul și Comisia Europeană poartă împreună răspunderea pentru această trădare a interesului național și pentru dezastrul social provocat în inima energetică a țării.