Toată lumea îl știe pe Tudor Chirilă: vocea răgușită a conștiinței naționale, apostolul onestității care se luptă cu „balaurul” corupției de pe orice scenă prinde și protectorul justiției care ne învață, între două piese rock, cum e cu etica. Dar, conform ultimelor cifre de la ANAF, se pare că adevărata sa operă de artă nu e nicio melodie, ci bilanțul contabil al firmei sale, „Agenția de Vise”.
Miracolul de la „Agenția de Vise”: Cum să faci un milion de euro să dispară În ultimii trei ani, firma lui Chirilă a „învârtit” peste 1 milion de euro. Orice muritor de rând s-ar gândi că la așa încasări, profitul e pe măsură. Dar nu și la Tudor! Artistul a reușit performanța magică de a rămâne, după trei ani de muncă grea, cu un profit cumulat de doar 5.900 de euro. Asta înseamnă o medie de vreo 245 de euro pe lună. Practic, în timp ce pe scenă urlă împotriva sistemului, în acte firma lui pare că abia are bani de chirie și câteva cutii de conserve.
Eroul clasei muncitoare: Plătește taxe de șapte ori mai mici decât un vânzător pe salariul minim Cea mai impresionantă „piesă” din repertoriul fiscal al lui Chirilă a fost lansată în 2024. Cu încasări lunare de 37.500 de euro, „Agenția de Vise” a declarat un profit net atât de microscopic – doar 286 de euro pe lună – încât statul s-a ales cu fabuloasa sumă de 46 de euro pe lună sub formă de impozit.
Ca să înțelegeți nivelul de activism: un angajat cu salariul minim, care probabil își cumpără bilet la concertul lui din economii, plătește statului 325 de euro pe lună. Deci, din punct de vedere fiscal, un casier de supermarket este de șapte ori mai „patriot” decât marele activist Chirilă, deși câștigă de 43 de ori mai puțin.
„Optimizarea” – noul rock’n’roll Sursele sugerează că secretul acestui succes răsunător este „optimizarea fiscală”. În timp ce media pieței pentru astfel de activități artistice are o marjă de profit de peste 18%, Chirilă se încăpățânează să rămână la un modest 0,76%. Este, probabil, modul lui rebel de a spune: „Nu dau bani la statul ăsta corupt pe care îl critic zi de zi!”.
ANAF-ul spune că o marjă atât de aproape de zero este un „indicator de risc pentru evaziune”. Noi spunem că este pură modestie artistică. Cine are nevoie de profit când ai atâta dreptate în discursuri?
Concluzie: Justiția e pentru „fraieri”, optimizarea e pentru artiști Data viitoare când îl vedeți pe Tudor Chirilă indignat pe Facebook sau pe scenă despre cum „puterea este cel mai rău drog” sau despre cum trebuie să fim onești, amintiți-vă de cei 46 de euro trimiși lunar către bugetul țării.
Omul e un vizionar: ne învață cum să cerem o țară „ca afară”, în timp ce contribuim la ea cu mărunțișul rămas prin buzunarele de la geaca de piele. Asta da Agenție de Vise: el încasează milioanele, noi visăm la taxe plătite egal.
