Există în România un loc unde legile economiei de piață și principiile modestiei organizaționale se opresc la poartă, făcând loc unui miracol contabil demn de poveștile cu Păcală, dar varianta cu epoleți de expert. Acest loc se numește CECCAR – un organism care, oficial, funcționează „fără scop patrimonial”, dar care, în realitate, pare să fi descoperit piatra filozofală a acumulării de capital,.
Dacă ești un biet contabil care transpiră deasupra bilanțurilor lunare, probabil crezi că un „excedent” este ceva ce apare accidental atunci când ai fost prea prevăzător. Ei bine, la CECCAR, excedentul este un stil de viață, o formă de artă și, mai ales, o strategie de asediu financiar asupra propriilor membri,.
Când „eroarea” de calcul devine miracol economic
Să privim puțin cifrele, că doar suntem între profesioniști. În anul de grație 2025, conducerea luminată a CECCAR a prezentat Conferinței Naționale un buget de „om sărac, dar cinstit”. Au planificat un profit/excedent de vreo 11 milioane de lei. Însă, ce să vezi? La final de an, s-au trezit în conturi cu 45.908.915 lei. O depășire a planului de 407,66%!.
Orice contabil care ar face o asemenea „eroare” de prognoză la un client privat ar fi trimis direct la plimbare sau la cursuri de reeducare. Dar nu și la CECCAR. Aici, să bugetezi 11 și să încasezi 45 este, probabil, semn de geniu administrativ,. Este imaginea unei organizații care nu mai știe cum să mascheze faptul că adună bani mult peste propriile nevoi declarate. Practic, s-a colectat într-un ritm care contrazice însăși ideea de organism profesional dedicat membrilor, transformând totul într-o logică de acumulare financiară pură,.
Mai profitabili decât o bancă, dar fără acționari
Dacă o bancă comercială ar raporta o rată de acumulare de peste 51% din veniturile totale, acționarii ar desface șampania pe iahturi,. Dar CECCAR nu este bancă, nu are acționari și nici dividende de plătit. Și totuși, în 2025, din venituri totale de peste 89 de milioane de lei, mai mult de jumătate au rămas în pușculița centrală sub formă de excedent,.
Întrebarea care stă pe buzele oricărui plătitor de cotizație este simplă: de ce? De ce sunt colectați atât de mulți bani dacă ei nu se întorc vizibil către profesie sub formă de servicii, instruire gratuită sau reprezentare reală?,. Se pare că logica este inversă: membrul există pentru a hrăni organizația, nu organizația pentru a sprijini membrul.
Misterul celor 96 de milioane: Imobilizări sau „Secret de Stat”?
Dar distracția abia acum începe. Dacă te uiți în bilanț, activele imobilizate au explodat pur și simplu, crescând cu 96.611.497 lei într-un singur an,. O creștere de aproape 67%!. Unde s-au dus acești bani? S-au cumpărat palate? S-au făcut investiții financiare oculte?.
Membrii sunt lăsați în beznă, în timp ce resursele lor sunt mutate în „imobilizări” fără nicio explicație publică suficientă,. Există o politică investițională aprobată sau deciziile se iau într-un circuit intern, unde transparența este considerată un defect profesional?. Cine sunt norocoșii beneficiari ai comisioanelor, cine sunt contrapărțile și care sunt riscurile la care sunt supuși banii adunați din sudoarea expertului contabil de rând?,.
Săracii membri ai unei organizații bogate
În timp ce structura centrală se scaldă în zeci de milioane de lei excedent, creanțele organizației față de membri au crescut și ele cu aproape 64%. Traducerea e simplă: membrii gâfâie sub povara taxelor și cotizațiilor, nu mai pot plăti, dar CECCAR continuă să strângă bani cu o mână, în timp ce cu cealaltă îi ignoră pe cei care îi finanțează.
Este o tensiune evidentă între opulența cifrelor din bilanțul central și realitatea din cabinetele contabile. Când organizația adună munți de bani pe care nu îi folosește pentru scopul declarat, înseamnă că taxarea membrilor a fost calibrată greșit. Sau, mai precis, a fost calibrată special pentru a crea acest tezaur,,.
Concluzie: O „necesitate” de 45 de milioane de lei
Domnule Președinte și stimat Consiliu Superior, cifrele nu mint, chiar dacă sunt „aranjate” frumos în bugetele de la început de an. CECCAR a devenit o mașinărie de colectat resurse care pare să fi uitat de ce există. Banii membrilor nu sunt o resursă la discreția unei conduceri care se joacă de-a fondul de investiții.
Până când nu vom vedea un plan clar, detaliat și verificabil despre unde se duc aceste acumulări masive, întrebarea va rămâne ca un ecou în sălile goale ale sediilor somptuoase: De ce plătim atât de mult pentru a finanța o pușculiță închisă cu șapte lăcăte?. Excedentul vostru este, în fapt, dovada clară că v-ați taxat membrii mult peste orice limită a bunului simț și a nevoilor reale ale profesiei.
