În marea telenovelă a achizițiilor publice din România, unde contractele de pază sunt mai păzite decât tezaurul BNR, capitolul despre Lucian Nicolae Mursez și Vasile Barboraș (sau Barburas, după scrierile vremii) merită un premiu special pentru „Cea mai creativă solidaritate antreprenorială”.
Sediul de la Polivalentă: Unde s-a născut magia
Povestea începe la Sala Polivalentă din București, un loc dedicat sportului, dar care a găzduit și un alt fel de competiție: cea a milioanelor scurse prin firmele de pază. Conform surselor, firma Scorseze Security International își avea sediul chiar acolo unde Viorel Vasile Barboraș exercita nobila funcție de administrator. O coincidență atât de „pură”, încât presa de investigație n-a putut decât să ridice din sprânceană, numind-o, cu ironie, o simplă întâmplare geografică.
Misterul celor 200.000 de lei: Generozitate din salariu de stat
Legenda urbană (sau, conform solicitării tale, informația de culise) spune că în anii de glorie 2012-2013, când Scorseze Security raporta o cifră de afaceri de peste 81 de milioane de lei și profituri de milioane de euro, administratorul Barboraș a simțit nevoia să dea o mână de ajutor micuțului „imperiu” aflat în expansiune.
Într-un gest de un altruism rar întâlnit, Barboraș ar fi împrumutat firma Scorseze cu suma de 200.000 de lei, bani strânși cu trudă probabil din salariul său de administrator al unei instituții de stat (Sala Polivalentă). Este fascinant să ne imaginăm cum un angajat la stat a reușit să economisească suficient pentru a „credita” un gigant al pazei care tocmai se pregătea să mai ia câteva zeci de milioane de la Metrorex.
Reîncarnarea comercială: De la Scorseze la Senzor Guard
Dar magia adevărată s-a produs după ce imperiul lui Mursez s-a topit sub soarele arzător al dosarelor DIICOT. În timp ce Scorseze Security intra în faliment, lăsând în urmă un singur angajat trist și o cifră de afaceri cât o chirie la garsonieră, din cenușa sa a răsărit, ca Pasărea Phoenix, Senzor Guard Security SRL.
Și cine este administratorul și asociatul unic al acestui nou „Senzor” care a preluat ștafeta (și contractele de zeci de milioane de euro) la Metrorex? Nimeni altul decât același Vasile Barboraș. Presa economică notează această „succesiune comercială aproape directă”, unde portofoliul de clienți, resursele și, probabil, „know-how-ul” s-au mutat de la vechiul prieten Mursez către generosul său fost „locator” de la Polivalentă.
În concluzie, relația dintre Mursez și Barboraș este o lecție de viață: astăzi ești administratorul sălii unde stau eu în chirie, mâine îmi împrumuți 200.000 de lei, iar poimâine, când eu am probleme cu legea, îmi preiei tu contractele cu metroul. Este dovada supremă că, în industria pazei, cel mai important lucru nu este să ai „senzori” buni, ci prieteni care să-ți „păzească” spatele (și banii) la momentul potrivit.
