Mă uit și eu, ca tot românul, la pregătirea alegerilor prezidențiale. Și sper ca, de data asta, să constatăm că avem o țară. Un Stat. Și adevărați oameni de Stat. Altfel, mă tem că vom regreta finala anulată, între o duduie habarnistă și un dudui mesianic.
Totuși, pentru noi, românii cei mulți – care știu că Mesia e doar unul – jocurile unora ne miros urât. Ba chiar ne put, ca să fiu sincer. Nu vreau să vorbesc de „progresiștii” care au distrus Capitala și au furat miliarde în pandemie. I-ați cunoscut și încă îi știți bine. Nici de candidatul coaliției, care așteaptă semnale de la partide, să-și ridice autosuspendarea pentru a demara campania.
Văd că există pe margine un fost premier, care nu știe cum să se ceară mai repede candidat comun. Îl înțeleg, chiar cu oarecare simpatie, pentru că amândoi am fost victimele Plăvanului de la Cotroceni. Eu am renunțat la conducerea primăriei, el la a guvernului. Amândoi am fost nevinovați de tragedia de acum 9 ani. Diferența e că eu am fost și un an „în vacanță”.
Totuși, Victor Ponta își joacă norocul la ruleta lui Crin Antonescu. A doua oară. Prima, în 2014, în USL, Ponta a stricat înțelegerea, forțându-l pe Antonescu să rupă alianța. Apoi, PNL l-a înlocuit cu Iohannis pe singurul său lider cu adevărat carismatic – cel care, împreună cu românii l-a învins pe Băsescu la referendum. Iar sistemul l-a ajutat pe cel mare la stat, dar mic la sfat să câștige.
Astăzi, meciul e mai complex. Iar dacă acum 11 ani el nu avea arbitru, sper ca astăzi să aibă, în persoana lui Marcel Ciolacu. Deși criticat – uneori pe bună dreptate – șeful PSD a dovedit două mari calități: are onoare, dovadă că nu pleacă de pe câmpul de bătălie (a acceptat să fie premier, să ia măsuri impopulare pentru a plăti deficitul produs, 80%, de Orban și Cîțu), și își ascultă colegii, se consultă cu ei. Iar aceștia nu par încântați de piruetele, voltele și contorsiunile coloanei „micului Titulescu”. Până la urmă, lui i se datorează cei 10 ani blestemați cu Iohannis la Cotroceni. Scoaterea lui Antonescu din cursă asta a însemnat. De aceea, sper ca anul ăsta istoria să facă dreptate.
