Cel mai celebru escroc european a fost fratele directorului teatrului din Arad. Timp de aproape jumătate de secol, între anii 1885-1930, acesta a înșelat regi, episcopi, președinți. A câștigat milioane când a înșelat mafioții și bancherii americani când, în anii 1920, în perioada prohibiției, a mințit că a inventat „alcoolul solid”, care amestecat cu apă se dizolva și se transforma în whiskey. A vândut unor bulgari un parc din Budapesta, despre care susținea că este grădina sa. A ajuns la închisoare și, de după gratii, a vândut mobilierul întregii pușcării. A pretins că a murit în detenție și și-a vândut autobiografia către două edituri, care au plătit sume colosale pentru memoriile mortului închipuit. Este vorba despre Strasznof Ignác, fratele lui Szendrey Mihály, unul dintre cei mai longevivi și talentați directori ai teatrului din Arad.
Nu despre Strasznof ne-am propus să scriem. Despre el au apărut cărți și filme în toată Europa, ca urmare a escrocheriilor celebre prin care i-a tras pe sfoară pe cei mai puternici oameni ai continentului. Ne-am propus o incursiune în viața lui Szendrey, mult mai legat de Arad, și prin propria sa activitate, dar și prin cea a soției, actrița Rontay Boriska.
Szendrey (1866-1956) și-a schimbat numele în anul 1902, când fratele său era deja celebru pentru înșelăciunile sale. A fost elevul arădeanului Csiky Gergely, la Academia de Teatru de la Budapesta. După absolvire, s-a perindat pe la marile teatre ale imperiului, la Kosice, Rijeka, Bratistlava și Sopron, ajungând la Arad în anul 1905. Aici și-a lansat, cu adevărat, cariera de manager și de actor, închiriind clădirea teatrului și închegând o trupă actoricească foarte capabilă, cu care a pus în scenă spectacole de operă, operetă, teatru. A recurs la angajarea unor invitați speciali, nume celebre ale scenei europene, și a adus la Arad marile vedete ale filmului mut, reușind ca din activitatea de impresariat artistic să își creeze o viață confortabilă.
A muncit la Arad aproape trei decenii. Aici și-a sărbătorit jubileul de 25 de ani de actorie, dar și cel de 40 de ani. În anul 1932, tot la Arad publica volumul „Cincizeci de ani de viață pe scenă”.
În anul 1913 el a regizat și filmulețul „Nuntă țărănească în Arad”, în care protagoniști au fost actorii teatrului său. Este unul dintre primele filme de scurt metraj din România de astăzi, produs în colaborare cu compania de producție și distribuție Projectograph din Budapesta. În timpul filmului apare scena unui sărut pasional: este considerat primul sărut dintr-un film realizat în spațiul României de astăzi.
Activitatea sa prodigioasă l-a propulsat în fruntea breslei la nivel național. Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial a părăsit Aradul și a condus teatre din Târgu Mureș, Sibiu, Satu Mare, Timișoara, Oradea.
A murit într-un azil pentru actori, la Budapesta, la 7 octombrie 1956, când orașul era asediat de tancurile rusești. A trecut prin două războaie mondiale și o revoluție, devenind o personalitate legendară a scenei ungare.
Cu soția, actrița Rontay Boriska (1872-1956), s-au cunoscut la Kosice. Au venit împreună la Arad și s-au stabilit în orașul de pe Mureș. Fiul lor, Szendrey Mihály, s-a născut în anul 1902, la Bratislava și și-a făcut studiile la Arad și la Budapesta. A murit în 1989.
