În contextul unei expansiuni accelerate a energiei verzi, discursul promovat de Gilbert, CEO-ul Edu Jobs Energy, ridică semne de întrebare serioase cu privire la standardele de profesionalism și siguranță în industria construcțiilor de parcuri fotovoltaice. Deși acesta invocă o strategie de dezvoltare „pas cu pas” pentru a evita eșecul, acțiunile și declarațiile sale trădează o grabă care ar putea compromite calitatea execuției tehnice.
1. „Expertiza” fulger: De la „habar n-am” la execuție în 6 zile Cea mai frapantă vulnerabilitate admisă public de Gilbert este lipsa totală de experiență tehnică într-un domeniu extrem de specializat. Acesta recunoaște că, în calitate de CEO, inițial „habar nu avea” ce presupune montajul, dar susține că o vizită de șase zile pe șantier este suficientă pentru a „învăța fiecare operațiune”. Această abordare minimalizează complexitatea inginerească a proiectelor de zeci de megawați, sugerând că managementul unei astfel de companii se poate baza pe o înțelegere superficială, dobândită „din mers”. Într-o industrie unde erorile de montaj pot duce la pierderi financiare masive sau incendii, pretinsa stăpânire a proceselor în mai puțin de o săptămână este, în cel mai bun caz, optimistă și, în cel mai rău caz, iresponsabilă.
2. Cantitate versus Calitate: Recrutarea industrială Modelul de business promovat pare să prioritizeze volumul în detrimentul selecției riguroase. Mândria cu care se anunță recrutarea a 70 de angajați într-o singură săptămână pentru trei parcuri diferite indică un proces de selecție pe bandă rulantă. Într-o piață a muncii deja tensionată, viteza cu care Gabriel (coordonatorul Edu Jobs) „produce” echipe ridică dubii asupra nivelului de calificare real al celor trimiși pe teren, în ciuda asigurărilor că managerii sunt „foarte mulțumiți”,.
3. Inflația salarială și standardele scăzute pentru supervizori Strategia de atragere a personalului prin bonusuri disproporționate — 10.000 EUR pe an peste un salariu de 15.000 RON — sugerează o încercare de a compensa lipsa de structură prin stimulente financiare agresive. Mai îngrijorător este criteriul de selecție menționat: Gilbert caută supervizori care, printre altele, „știu să citească un manual de instalare”. Faptul că alfabetizarea tehnică de bază este prezentată ca un atu major pentru un post de conducere (supervizor) indică un standard de profesionalism alarmant de scăzut pentru proiecte de infrastructură energetică.
4. Banalizarea consumului de alcool pe șantier Poate cel mai critic aspect al comunicării publice a lui Gilbert este mutarea discuției despre consumul de alcool pe șantier în sfera interacțiunii lejere pe rețelele sociale. Întrebând retoric „cum ai văzut oameni în șantier să nu bea?” și invitând publicul să confirme acest fenomen, el normalizează o problemă gravă de protecție a muncii. În loc să afirme o politică de toleranță zero, necesară într-un mediu cu risc ridicat, discursul său transformă siguranța muncii într-un subiect de „networking” și comentarii pe Facebook.
Concluzie Deși Gilbert pretinde că dorește să construiască o „structură” și să respecte „proceduri de lucru”, discrepanța dintre discursul său relaxat și rigoarea necesară în domeniul energiei solare este evidentă. Prioritizarea lozincii „vreau producție, tată!” în fața competenței tehnice certificate reprezintă un risc nu doar pentru clienții IPC, ci pentru întreg standardul de calitate al industriei fotovoltaice din România.
