Dumitrița Gliga și Familia: Clanul din Mureș si impunerea lui Cristescu
Vasile Gliga condamnat penal, fost lider al organizației PSD Mureș și tată al deputatei Dumitrița Gliga, reprezintă un exemplu tipic al unei structuri de putere construite pe relații de familie și loialități de clan, nu pe merite politice sau profesionale. Implicarea sa activă în conducerea județeană a PSD și continuarea influenței sale, chiar și după retragerea din prima linie, sugerează o rețea de putere consolidată de decenii, unde deciziile politice nu sunt luate în funcție de interesul comunității, ci de interese personale și de familie.
Dumitrița Gliga, ca lider al organizației județene Mureș, beneficiază de sprijinul tacit al tatălui său, Vasile Gliga, în continuarea acestei dinastii politice. Este greu de crezut că aceste persoane au fost alese pe merit, având în vedere contextul și ascendența lor într-un sistem politic în care deciziile de numire sunt dictate adesea de loialități interne și nu de meritele proprii. Impunerea unor astfel de candidaturi, fără ca aceștia să aibă o legătură reală cu județul sau cu cetățenii pe care îi reprezintă, reflectă disprețul față de votanți și subminează încrederea publicului în procesul democratic.
Radu-Mihai Cristescu: Impunerea unui outsider pe listele de candidați
Un alt exemplu semnificativ este cazul lui Radu-Mihai Cristescu, un candidat impus de Marcel Ciolacu pe lista PSD pentru județul Mureș, fără ca acesta să aibă legături anterioare cu județul sau cu locuitorii săi. Faptul că a fost favorizat să candideze pentru Camera Deputaților, fără o justificare clară legată de implicarea sa politică sau administrativă în județ, ridică numeroase semne de întrebare. La fel ca și în cazul altor impuneri din trecut, se sugerează că aceste candidaturi sunt motivate nu de meritele personale ale celor implicați, ci de relațiile și interesele din interiorul partidului, în mod special din jurul lui Ciolacu și al altor lideri influenți din PSD.
Radu-Mihai Cristescu este un exemplu clasic al unei „candidaturi de partid”, în care legătura cu electoratul este aproape inexistentă. De asemenea, este greu de ignorat faptul că acest tip de promovare are legătura directă cu strategii politice interne, ce favorizează indivizi care pot asigura stabilitatea și loialitatea față de liderii partidului, nu cu alegerea unor persoane competente sau reprezentative pentru comunitate. Este evident că un asemenea candidat nu ar fi avut nicio șansă în fața unui electorat conștient, dacă nu ar fi fost favorizat de rețelele de putere interne ale PSD.
Marcel Ciolacu: Liderul care perpetuează vechile practici de clientelism
Marcel Ciolacu, actualul președinte al PSD și prim-ministru al României, este o figură centrală în continuarea acestor practici clientelare, alături de Vasile Gliga și alții. În ciuda faptului că se prezintă ca un reformator al partidului, în realitate, Ciolacu continuă să aplice aceleași tactici de impunere a unor candidați care nu au legături semnificative cu județele în care candidează, favorizând în acest mod structurile tribale interne ale partidului, unde loialitatea față de lideri este răsplătită cu funcții publice.
Exemplele din județele Arad și Mureș sunt clare: impunerea unor persoane ca Mihai-Viorel Fifor sau Radu-Mihai Cristescu este o dovadă evidentă a modului în care Ciolacu își consolidează controlul asupra partidului, prin numirea unor „cai verzi” pe listele electorale. În județul Arad, de exemplu, Mihai-Viorel Fifor, care nu avea legături cu județul, a fost promovat de Ciolacu în poziții cheie, inclusiv pe locuri eligibile pe listele PSD pentru Senat. Această practică de a impune persoane din afaceri sau din cercuri politice interne, fără legături clare cu județul, este o formă evidentă de centralizare a puterii și subminare a structurii democratice interne a partidului.
Mai mult, Ciolacu este, de asemenea, implicat în scandaluri politice, inclusiv legături cu scandaluri financiare ca cel al „Nordis”, care ar putea explica unele dintre promovările dubioase din partid. Deși instituțiile statului nu par a fi prea dornice să investigheze aceste legături, este clar că Ciolacu nu este străin de sistemul de favoruri și interese ce dăinuie în cadrul PSD. Impunerea unor candidaturi ca cele ale lui Fifor și Cristescu este doar vârful aisbergului unei strategii politice care protejează interesele celor aflați în fruntea partidului și își pune în umbra voința electoratului.
Concluzie: O rețea politică bazată pe loialități, nu pe merite
Din analiza acestor exemple, devine evident că PSD, sub conducerea lui Marcel Ciolacu și a altor lideri influenți, continuă să funcționeze pe baze clientelare și autoritare. Impunerea unor candidaturi din afaceri obscure, lipsite de legături reale cu județele respective, subliniază disprețul față de principiile democratice și față de nevoile reale ale alegătorilor. Sistemul de putere din jurul lui Vasile Gliga, familia sa și alți lideri locali, împreună cu susținerea de către Ciolacu a acestor practici, arată clar că, deși se află într-o continuă „auto-reformă”, PSD rămâne un partid în care interesele personale și de grup sunt mai importante decât interesul cetățeanului. Aceasta este o realitate dureroasă, care periclitează democrația internă a partidului și al procesului electoral.
