Un sistem putred, cinic și profund corupt a ieșit la suprafață în Bihor. Cazul „Bunului Samaritean” Viorel Pașca nu este despre credință, misiune creștină sau salvarea celor nepăstuiți. Este radiografia unei operațiuni de criminalitate organizată de proporții deșănțate, în care vulnerabilitatea umană a fost transformată în marfă, iar jargonul religios a servit drept paravan pentru îmbogățire ilicită.
Peste 3.300 de suflete au trecut prin lagărele improvizate ale Asociației Dumbrava. Bilanțul? Un jaf estimat de DIICOT la peste 13 milioane de lei și un număr înfiorător de oameni morți în condiții suspecte și îngropați sumar pe câmpuri, departe de ochii lumii.
Statul Român: Complicele din umbră care a livrat „marfa”
Cea mai mare ticăloșie a acestui caz nu aparține doar clanului Pașca, ci instituțiilor publice. Spitale, primării și direcții de asistență socială (DGASPC) din întreaga țară au funcționat, ani la rând, ca niște agenți de plasare pentru o rețea ilegală.
În loc să își facă datoria și să construiască centre conforme, funcționarii statului au preferat calea rapidă și mizerabilă: au pasat bătrânii neajutorați și bolnavii psihici către azilele fără licență ale lui Pașca. Instituțiile de control – de la DSP la AJPIS – au adoptat o „conduită pasivă”. Au închis ochii, s-au prefăcut că nu văd ororile și au mimat neputința pe motiv că locațiile erau „case private”. În realitate, au alimentat cu bună știință un mecanism de trafic de persoane.
Rețeaua penticostală: Paravanul perfect pentru milioane nesupravegheate
Viorel Pașca a speculat cinic un element extrem de sensibil: solidaritatea comunităților neo-protestante. Folosindu-se de statutul său în interiorul rețelelor misionare penticostale, acesta a clădit o imagine imaculată de protector al săracilor.
În spatele discursului pios și al clipurilor lacrimogene prin care se cereau donații din diaspora, se ascundea însă o mașinărie de tocat bani. Procurorii arată cum pensiile și indemnizațiile de handicap ale victimelor erau confiscate sistematic. În timp ce banii publici și valuta din străinătate curgeau în conturile clanului, bătrânii primeau în schimb neglijare extremă, mizerie și lipsă de asistență medicală elementară.
Aroganța „salvatorului” în fața cătușelor
Nici măcar în fața procurorilor DIICOT, Viorel Pașca nu a arătat vreo urmă de remușcare. Cu o aroganță greu de imaginat, acesta s-a declarat „mândru” de faptele sale, pozând în continuare în victima unui sistem care nu îi recunoaște meritele. Retorica sa e simplă și manipulatoare: „dacă nu eram eu, mureau pe străzi”.
Adevărul gol-goluț din dosar îl contrazice flagrant: mulți au murit tocmai pentru că au ajuns pe mâna lui, privați de drepturi și demnitate.
Plasat sub control judiciar alături de familia sa, clanul Pașca beneficiază încă de clemența unei justiții lente. Însă acest dosar nu trebuie să se oprească la administratorii din Dumbrava. Până când directorii de spitale, inspectorii sociali și primarii care au trimis oameni la abator nu vor ajunge în boxa acuzaților alături de Pașca, complicitatea statului român cu rețelele de trafic rămâne oficială.
