Atmosfera profesională și propagandă

Pentru a înțelege cât de otrăvită este atmosfera în mediile profesionale și câtă propagandă au înghițit corporatiștii, mă aștept sincer ca, atunci când va veni un false flag semnificativ, să se înroleze băieții voluntari în batalioanele de pedepsire internă, căci pe front e periculos. Aparatul de întărâtare le picură nonstop în ureche de ani de zile că cine nu este pe filmul lor psihiatric face parte din războiul hibrid rusesc.

Experiențele personale

Am mai povestit cum, încă de la vaccinare, mi-am pierdut prieteni și rude. Oamenii care îmi fuseseră apropiați mă priveau brusc ca pe tot ce poate fi mai rău pe lume pentru că nu am făcut injecția, iar de când a început războiul, au încetat să mă mai vadă ca pe un om. De cunoscuți nu mai zic – aveam o oarecare rețea profesională, prin prisma educației economice, a afilierilor din asociații studențești și a începutului de carieră în consultanța de afaceri pe care am avut-o până să emigrez în Olanda. Majoritatea acelor oameni sunt adânc implicați în fenomenul numit USR; unii dintre ei sunt chiar miniștri, precum sinistra noastră de la Externe.

Reputația profesională în declin

Mă bucuram de o oarecare reputație personală și profesională aici, pe care am început să o pierd progresiv după ce am băgat puțin capul în ceea ce era USR-PLUS și am scris despre ce am constatat. Am denunțat mișcarea #rezist și 10 august ca cineva oarecum din interior, cunoscându-i personal pe oameni și fiind coleg cu unii dintre organizatori. Apoi am aflat de felul cum fusese instrumentată justiția penală, într-un dispreț total pentru statul de drept și pentru drepturile omului, și am denunțat malversațiunile din cazul avocatului Robert Roșu, condamnat pe nedrept, ale cărui sentințe au fost ulterior casate de Înalta Curte.

Refuzul vaccinării și consecințele

În pandemie, am refuzat să mă vaccinez și am scris împotriva a ceea ce ni se făcea, fiind excluși din societate pe motiv că gândeam diferit și nu ne injectam cu terapie genetică experimentală. Din perioada pandemiei mi-a trecut prin minte gândul că nu voi mai putea profesa vreodată în România. Experiența mea profesională este în consultanță de afaceri, în finanțe corporative pentru multinaționale și în politici publice, domenii unde mă gândeam că mă vor întreba de la primul interviu dacă sunt vaccinat, iar conversația s-ar fi oprit acolo.

Articolele denunțătoare

Odată cu începerea războiului, am scris articole în care am denunțat manipularea la care suntem supuși, unele dintre ele fiind publicate în presă. Ca urmare a acestor demersuri, am devenit oarecum cunoscut, poate mai cunoscut decât mi-aș fi dorit. Am dubii serioase că m-aș mai putea angaja în România la vreo corporație străină, de exemplu. Nu că mi-aș fi dorit, dar economia României cam asta înseamnă: plantații străine pe care trudesc românași tefeliști, foarte mândri de ei, care consumă nutreț propagandistic și sunt din ce în ce mai fanatizați.

Teama de represalii interne

Când va începe războiul, va fi un elan vitejesc pe ei nu să se înroleze, ci să se înscrie în diviziile interne de pedepsire, cu care să prindă știrbi, corupți, pesediști și suveraniști și să-i trimită în prima linie, după cum le place să declare. Scriu aceste lucruri pentru că am atins azi un punct în care mi-e clar că nu mă voi mai putea întoarce niciodată la fosta mea viață. Un fost membru al asociației mele studențești de economie, care e azi un celebru consultant financiar, mi-a comentat la poza de profil: „Încă mai trăiești, limbric fanatic?”.

Consecințele gândirii neconforme

Pentru mine, sincer, acesta este momentul în care îmi este cât se poate de clar că urmează batalioanele tefeliste de pedepsire internă. Nu degeaba USR dă lege după lege în care să bage la închisoare pe oricine gândește neconform. Nu degeaba reziștii atacă Justiția și nu degeaba vrea cel mai nou ministru USR din CSAT să fie declarată starea de urgență și suspendate drepturile omului pentru a putea scăpa de suveraniști și a răspunde eficient războiului hibrid rusesc.

Viitorul sumbru

Va fi ca în Ucraina post-maidan, cu partidele neconforme interzise și disidenții vânați la propriu. Nivelul de ură și de dezumanizare în tabăra tefelistă, care își ia lumina de la cei mai dereglați vectori ai propagandei atlantiste, se apropie de momentul în care vom vedea trupe paramilitare pe străzi, compuse din voluntari entuziaști care vor să vâneze putiniști. Deja figuri notabile din societatea civilă, precum diverși universitari, se pozează la taberele de antrenament de tras cu arma organizate în România.

Decizia de a pleca

Momentul în care băieții vor trece și la fapte se apropie. Din aceste motive mă car. Nu doar că mi-ar fi greu să profesez orice aici, ținând cont de nivelul inimaginabil de ură și întărâtare din societate, dar nu am stofă de erou și nu pot să stau ca prostul așteptând să vină băieții să mă lichideze. Că știți că la asta se va ajunge. Au anunțat public, au promis, au scris manifeste despre asta, iar cum scenariul de intrat în război se apropie, e de așteptat să vină și represiunea domestică.

Concluzie

Nu o vor face serviciile românești de securitate, care sunt prea defazate să priceapă ce se țese, dar o vor face batalioanele de voluntari pe care serviciile de securitate ucrainiene le recrutează și le antrenează de 3 ani deja pe teritoriul României, cu largul concurs al USR, stăpânul CSAT. Va fi rău de tot, și nu e nevoie să mă credeți pe mine; îi puteți crede pe ei, fiindcă anunță încontinuu cum vor sta lucrurile și ce anume pregătesc.

Adrian Tîrca