Se pare că spectrul Corona Lisa este uneori benefic pentru români. Sunt disciplinați, manierați, cel puțin la secția de votare unde am fost eu. N-am mai votat de mult, fiindcă nu m-am aflat în țară atunci când au fost varii alegeri.
Dar acum pandemia m-a prins acasă și mă bucur că am putut să merg la vot, să-mi exprim și eu opțiunile. De fapt, am avut o singură opțiune, să votez cu Inocența.
Eram pregătit de acasă, de mult timp, cu cine să votez. Criteriul meu era simplu, cu oameni noi, necompromiși, voiam, ipotetic vorbind, să votez copii. Și numele unora sunt chiar de copii, ca Nicușor, Clotilde sau Vlăduț.
Acum, că se știe cine a câștigat, nu mai e nici un secret să-mi deconspir alegerea.
Și declar că am votat cu Nicușor, Clotilde și Vlad, cel care și-a început cariera de medic, montând leagăne de copii pe străzile și în parcurile Vienei!
Am votat cu Clotilde și echipa sa fiindcă m-au convins. M-au copleșit cu inocența lor, cum ar fi ideea că vor să facă din București un nou oraș! Și cel mai mult mă bucur că în faza de fluturași, Clotilde a ținut seama de cele două articole pe care i le-am dedicat (scrisori deschise), axate pe capitolul cultură.
Ziua votului a fost atât de frumoasă! Fie ca și promisiunile aleșilor să prindă viață așa cum s-a arătat a fi de luminoasă această zi, pe cât de însorită, pe atât de răcoroasă, mângâiată de un vânt de toamnă, atmosferă ideală de sărbătoare.
Am înregistrat un munte de promisiuni (numai câte fluturașe am primit în cutia de scrisori!).
Cine mai crede în promisiuni?
Eu, fiindcă sunt inocent. Dar nu în promisiuni deșarte, ci credibile. Iisus nu a fost naiv, a fost inocent, un reper al purității.
Nu cred decât în Inocență.
România ticăloșită are nevoie de o baie de inocență.
M-am speriat când am văzut Buletinele cu Listele de vot, pline cu atâția dinozauri, care nu se mai satură! Numai pe lista primarilor erau 18 nume! Cu Tăriceanu primul! Și ce căuta clovnul Călinescu acolo?! Unul a mai fost primar și ne-a blagoslovit cu rele. Ne-a amenințat acum că vine la primărie din nou! Cu ce? Cu aceleași minciuni sfruntate, cu aceeași strâmbă judecată, cu același ochi șpanchi cu care a vândut flota țării, de unde și renumele de Pazvante Chioru!? El e simbolul Scandalului! El și alde bășineii lui, cu mască târtăricenistă! Se bucura Marele Clovn că a fost ales cu un procent de 8 la sută, față de amicii lui florin-târșiți, cu doar 1, 6 la sută! Și se mândrea că e „cel mai mare printre pitici”! Și o trimitea acasă pe Firea, care totuși a obținut un procent de 38 la sută! Acești maimuțoi nu știu să piardă. De ce? Fiindcă nu au un stop de inocență. Acești dinozauri nu realizează că pe ei votul românilor i-a trimis acasă? Încă nu înțeleg că lumea nu-i mai vrea? Nu e tinpul să se retragă, să-și crească nepoțeii?!
Ar fi fost cutremurător dacă un astfel de aligator rapace câștiga alegerile!
Dar poporul veghează, oricât ar zice unii că e adormit. Dar știe să se trezeasccă la timp! Și votul lui e nemilos, spulberă haita rapace de mincinoși!
Și câte partide erau pe listă! Dacă nu mă duceam la vot, n-aș fi știut niciodată unde s-a ajuns cu gogoșile politice! Cine să le țină minte, cine să le identifice!? Țara are nevoie de oameni, nu de partide! Tărinceanu zicea că „nu s-au votat oamenii, ci partidele”. Dar el nu-i om? Adică faptul că el a fost respins, nu înseamnă o adresă precisă? Și Călinescu, și Băsescu, nu sunt oameni? Ei sunt partide, instituții, sau poate hiate?! Și nu sunt oameni cei aleși? Eu am ales ca primar un independent! Țara are nevoie de personalități, nu de partidulețe, care s-au încropit peste noapte, ca să obțină fonduri… pandemice!
Eu am crezut și cred în starea de inocență a românilor! Cred că s-au săturat și ei de Aligatori (vezi pamfletul meu numit chiar Aligatorii, publicat săptămâna trecută). România nu a avut la canducerea ei până acum decât aligatori. Lighioane rapace și cu fălci precum cele imaginate de Spielberg. E timpul să vină și inocenții la putere!
Eu am construit Cetatea Inocenței, eșafodajul ei se află chiar în cartea cu acest titlu. Am creat ca spirit Mișcarea „Oameni Noi”, căreia i-am dedicat și poezii, precum „Crai și crăițe”, intuind perfect ce s-a întâmplat acum la vot (Sanctuar, p. 369).
Noii aleși vor avea nevoie de astfel de cărți.
Dacă îmi scriu unde să le las, o fac cu mare plăcere!
Vă urez numai spor la lucru! Dar nu la „lucrul bine făcut”, un slogan compromis, bun pentru înapoiații din Las Fierbinți. Faceți ce ați promis, măcar 10 la sută, și o să fie bine.
Mă gândeam când eram în cabina de vot, o, dacă toți cei aflați pe listele de vot, sute de oameni care doresc schimbarea, nu?, și-ar uni forțele, cu atâta convingere cu care s-au înscris în cursă, vom avea sigur o nouă Românie! Nu e nevoie să fi câștigat alegerile, chiar și cei perdanți să se considere câștigători și să pună umărul la această nouă Românie!
Grid Modorcea,
alegător, nu aligator
