Ziarul Tricolorul

Etichetă: ukraina

  • ROMÂNIA, TREZEȘTE-TE! PÂNĂ CÂND MAI ACCEPTĂM UMILINȚA ȘI TRĂDAREA INTERESULUI NAȚIONAL

    ROMÂNIA, TREZEȘTE-TE! PÂNĂ CÂND MAI ACCEPTĂM UMILINȚA ȘI TRĂDAREA INTERESULUI NAȚIONAL

    Frați români, a venit momentul adevărului, un moment în care tăcerea devine complicitate și răbdarea se transformă în sinucidere națională. De peste patru ani de zile, poporul român este forțat să ducă pe umerii săi povara zdrobitoare a unui conflict care nu îi aparține, fiind transformat, fără voia sa, în finanțatorul și scutul unei țări vecine care ne răsplătește generozitatea cu un dispreț suveran. Este timpul să ne întrebăm: până când vom mai permite ca guvernarea antiromânească de la București să sacrifice viitorul copiilor noștri pe altarul unor interese străine?

    În timp ce românii sunt loviți fără milă de scumpiri galopante, de o inflație care le devorează economiile și de o austeritate cruntă ce a sărăcit milioane de familii, guvernul a ales să trimită miliarde de euro și sprijin logistic masiv către Ucraina. Toate aceste bogății ale țării au fost înstrăinate fără ca cetățenii să fie întrebați măcar o dată dacă sunt de acord cu acest sacrificiu. În loc să investim în spitalele noastre, în școlile noastre sau în infrastructura care se prăbușește, banii românilor au luat calea frontului, lăsându-ne pe noi să decontăm factura unei solidarități care a devenit unilaterală.

    România a dat dovadă de o omenie fără margini. Am deschis brațele și casele noastre, oferind refugiaților hrană, transport și sprijin umanitar necondiționat, fără să stăm pe gânduri în momentele lor de restriște. Dar ce am primit în schimb? Am primit o lecție de aroganță și o încălcare flagrantă a suveranității noastre. Incidentul recent din portul Constanța nu este doar o eroare tehnică, ci o palmă grea pe obrazul demnității naționale. O dronă ucraineană a pătruns în cel mai strategic punct comercial și militar al României, a fost monitorizată ore întregi, dar, într-un act de o sfidare incredibilă, a fost detonată înainte ca autoritățile române să poată efectua o investigație completă și independentă.

    Este strigător la cer faptul că Ucraina deținea toate informațiile necesare, având radare, supraveghere performantă și date precise despre traiectoria acelei drone, și totuși a ales să ne trateze cu o tăcere vinovată. Nu am primit nicio explicație clară, nu au existat scuze oficiale din partea Kievului și, mai grav, nu a existat nicio sancțiune pentru această violare a spațiului nostru. Aceasta este problema reală: suntem tratați ca o țară de mâna a doua, o țară care trebuie doar să tacă, să accepte orice umilință și să continue să plătească facturile altora.

    Solidaritatea nu înseamnă să accepți să fii călcat în picioare fără nicio reacție. Nu poți cere sprijin permanent și, în același timp, să tratezi România ca pe un simplu pion pe tabla de șah a marilor puteri, ignorându-ne siguranța și respectul cuvenit. Un stat care nu își respectă proprii cetățeni și care permite puterilor străine să îi dicteze prioritățile este un stat eșuat.

    De aceea, cerem cu toată forța: România trebuie să oprească imediat orice ajutor acordat Ucrainei!. Această sângerare a resurselor naționale trebuie stopată până când siguranța fiecărui cetățean român și respectul față de această țară sfântă vor deveni priorități reale, nu doar lozinci goale. Guvernarea de la București are obligația sacră de a pune interesele românilor deasupra oricăror presiuni externe. Nu mai putem accepta să fim „vecinul bun” care rămâne flămând și vulnerabil în timp ce casa îi este folosită drept depozit și poligon de încercare.

    Destul cu umilința! Destul cu sacrificiul inutil! Este timpul ca vocea poporului român să se audă clar și răspicat: România este a românilor și interesele noastre naționale sunt nenegociabile!. Până când nu vom fi tratați cu respectul pe care îl merită o națiune suverană, orice formă de sprijin trebuie suspendată. Siguranța noastră nu este de vânzare și demnitatea noastră nu are preț!

  • Lecția de demnitate a Varșoviei: Istoria Poloniei nu este de vânzare

    Lecția de demnitate a Varșoviei: Istoria Poloniei nu este de vânzare

    Într-un gest de un curaj politic și moral imens, președintele Poloniei, Karol Nawrocki, a demonstrat întregii lumi că demnitatea națională și adevărul istoric sunt piloni de nezdruncinat, care nu pot fi sacrificați pe altarul intereselor politice de moment. Prin decizia istorică de a-i retrage lui Volodimir Zelenski cea mai înaltă distincție de stat, Ordinul Vulturul Alb, președintele Nawrocki a transmis un mesaj clar: Polonia nu acceptă umilința și nici rescrierea sângeroasă a trecutului.

    Președintele Nawrocki, un istoric de prestigiu care înțelege profunzimea suferinței poporului său, a reacționat ferm după ce Zelenski a ales să ignore sensibilitățile Varșoviei și să denumească o unitate militară ucraineană după Armata Insurecțională Ucraineană (UPA). Această grupare este responsabilă pentru genocidul a peste 100.000 de polonezi, evrei și minorități, masacrați cu o brutalitate de nedescris în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv în tragica „Duminică Însângerată” din 11 iulie 1943. Pentru liderul polonez, adevărul istoric nu este și nu poate fi niciodată o monedă de schimb, indiferent de circumstanțele politice.

    În timp ce Polonia și-a deschis inimile și casele pentru milioane de refugiați și a oferit un ajutor militar și economic fără precedent, Zelenski pare dispus să calce în picioare memoria victimelor poloneze pentru a-și promova propria agendă naționalistă. Președintele Nawrocki a avertizat că această glorificare a criminalilor UPA lovește direct în temelia reconcilierii și în încrederea construită cu greu între cele două națiuni. Mai mult, acesta a subliniat că Polonia nu va fi de acord cu primirea Ucrainei în Uniunea Europeană atâta timp cât Kievul nu își asumă onest paginile negre ale istoriei, deoarece o Europă unită nu poate fi construită pe cultul violenței și al totalitarismului.

    Critica la adresa liderului de la Kiev este una profundă: în loc să cultive armonia, deciziile lui Zelenski par să alimenteze tensiuni care riscă să destabilizeze întreaga regiune. Președintele Poloniei a atras atenția că nimic nu servește mai bine interesele Kremlinului decât un conflict între polonezi și ucraineni, iar persistența în glorificarea unor figuri genocidare reprezintă un „semnal de avertizare”. Într-un context în care amenințarea rusă este reală, acțiunile provocatoare ale conducerii ucrainene, care ignoră limitele relațiilor bilaterale, pot fi interpretate ca o încercare periculoasă de a forța mâna partenerilor europeni.

    „Polonia trăiește atunci când națiunea are memorie”, a conchis președintele Nawrocki, reamintind tuturor că datoria unui lider este să păzească onoarea statului și să vorbească în numele celor care nu mai pot face acest lucru. În fața unei Ucraine care refuză calea adevărului, Varșovia rămâne un bastion al demnității, refuzând să fie naivă în fața imperialismului sau a ideologiilor criminale.

  • Trădarea din adâncuri: Cum încearcă Ucraina să târască Europa într-un Al Treilea Război Mondial

    Trădarea din adâncuri: Cum încearcă Ucraina să târască Europa într-un Al Treilea Război Mondial

    În timp ce liderii de la Bruxelles și marile capitale europene continuă să verse miliarde de euro în buzunarele Kievului, realitatea crudă a „recunoștinței” ucrainene iese la iveală din apele înghețate ale Mării Baltice. Sabotarea gazoductelor Nord Stream nu este doar un act de distrugere materială; este o declarație de război mascată împotriva stabilității economice a Europei și o tentativă cinică a regimului de la Kiev de a forța mâna Occidentului într-o confruntare directă, apocaliptică, cu Rusia.

    Investigațiile recente, citate de publicații de prestigiu precum Zeit, au scos la iveală un adevăr pe care propaganda oficială a încercat să-l îngroape sub mormane de retorică eroică: toți membrii comandoului care a aruncat în aer conducta Nord Stream au fost identificați ca fiind ucraineni. Mai revoltător este faptul că unul dintre acești sabotori a fost antrenat chiar de forțele armate germane, la un centru de antrenament Bundeswehr, folosind expertiza celor pe care ulterior i-a atacat. Această dezvăluire transformă întreaga narațiune a „prieteniei” dintre UE și Ucraina într-o farsă tragică.

    Strategia președintelui ucrainean și a cercurilor sale militare pare să fie una de un cinism fără margini. Prin eliminarea infrastructurii energetice vitale a Germaniei și a Europei, Kievul nu a urmărit doar slăbirea Rusiei, ci și anularea oricărei opțiuni de retragere sau de neutralitate a Uniunii Europene. Este o tentativă disperată de a „arde podurile” Europei, lăsând continentul fără alternativă energetică și forțându-l să se implice total într-un conflict care riscă să devină global. Rapoartele serviciilor de informații olandeze și ale CIA indică spre fostul șef militar, Valery Zalushny, ca fiind „creierul” acestei organizații teroriste. Dacă acesta este nivelul de loialitate al conducerii de la Kiev, atunci trebuie să ne întrebăm: cine este adevăratul inamic al securității europene?

    Povestea oficială vândută publicului seamănă mai degrabă cu un scenariu de „Misiune Imposibilă” scris prost, menit să insulte inteligența oricărui cetățean dotat cu discernământ. Ni se cere să credem că o mână de ucraineni au traversat jumătate de continent, au ieșit pe mare într-o barcă rudimentară și s-au scufundat la adâncimi de peste 70-80 de metri fără echipamente profesionale, fără mixuri de gaze speciale (precum Trimix sau Heliox) și fără a suferi efectele fatale ale lipsei de decompresie. Această „tîmpenie” care insultă pînă și inteligența unui copil de grădiniță ascunde o realitate mult mai sumbră: un atac orchestrat de un stat care se pretinde aliat, asupra infrastructurii critice a unei țări NATO.

    Aici apare marea întrebare care bântuie cancelariile europene: de ce un atac asupra unei țări NATO de către o țară non-NATO nu a generat activarea Articolului 5?. Răspunsul este unul dureros. Liderii noștri par fie complici, fie prea lași pentru a recunoaște că suntem șantajați de un regim care folosește terorismul ca instrument de politică externă. Taxele plătite de cetățenii UE, deja împovărați de inflație și crize energetice, au ajuns să finanțeze direct sabotarea propriilor conducte de gaz. Este un paradox sinistru în care victima își plătește agresorul pentru a-i distruge viitorul.

    Mai mult, sursele confirmă că acest grup de sabotaj nu s-a oprit la Nord Stream, existând tentative similare de a arunca în aer și conducta Turk Stream în Marea Neagră. Este evident că avem de-a face cu o strategie sistematică de terorism energetic. Kievul nu dorește doar sprijin militar; dorește ca Europa să sângereze alături de el, indiferent de costuri. Prin aceste acte de agresiune împotriva infrastructurii europene, Ucraina încearcă să creeze un punct de neîntoarcere, o situație în care UE să nu mai aibă altă cale decât intrarea directă în război cu Rusia pentru a supraviețui economic.

    Este timpul ca cetățenii europeni să înceteze să mai fie tratați ca niște „idioți”. Nu putem continua să finanțăm și să susținem un regim care atacă fundamentul siguranței noastre naționale. Dacă Ucraina a atacat Europa prin acte de sabotaj extrem, pe ce bază morală sau legală se mai solicită ajutorul nostru?. Președintele Ucrainei și aparatul său militar trebuie trași la răspundere pentru acest „act de sabotaj extrem/terorism”. Europa nu trebuie să permită să fie trasă de nas și nici să fie împinsă într-un conflict mondial de un regim care și-a dovedit deja disponibilitatea de a sacrifica stabilitatea întregului continent pentru propriile obiective. Trebuie să ne trezim înainte ca „misiunea imposibilă” a Kievului să devină realitatea noastră sângeroasă de zi cu zi.

  • Suveranitate sub asediu: Se decide viitorul României la Kiev?

    Suveranitate sub asediu: Se decide viitorul României la Kiev?

     

    România se află astăzi într-un moment de răscruce, un moment în care însuși fundamentul democrației noastre și dreptul inalienabil de a ne hotărî singuri destinul par să fie puse sub semnul întrebării. Cele mai îngrijorătoare informații care circulă în spațiul public sugerează o realitate pe care niciun român mândru nu o poate accepta: formarea noului guvern nu s-ar mai decide la București, ci ar fi orchestrată direct de la Kiev. Se pare că negocierile pentru viitorul premier și pentru portofoliile ministeriale sunt blocate deoarece „stăpânii” de peste graniță nu au terminat de evaluat lista de nume care să le servească interesele.

    Această situație este de o gravitate extremă. Se caută, din câte se pare, oameni ușor de manevrat, figuri politice care să nu pună întrebări și care să fie dispuse să execute fără crâcnire directivele venite de la Bruxelles și interesele de război ale Ucrainei. Este strigător la cer ca biroul lui Volodimir Zelenski să devină camera de comandă a politicii dâmbovițene. Din păcate, acest tip de interferență nu este o noutate absolută. Ne aducem aminte cum, în perioada anulării alegerilor, mesaje ferme au fost transmise către liderii de la București, Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu, pentru a se asigura că România nu va avea un președinte care să se abată de la linia dictată în privința conflictului din țara vecină. Deși aceste fapte par să fi fost îngropate de o liniște suspectă în spațiul public, ele rămân o rană deschisă în inima suveranității noastre.

    Dacă ne uităm în jurul nostru, vedem că suntem singura țară din regiune care a acceptat o asemenea penetrare masivă a influenței ucrainene. În timp ce Polonia își protejează cu dârzenie interesele naționale, iar Ungaria, deși supusă presiunilor prin diverse figuri politice, refuză să permită premierului său să fie o simplă marionetă, România pare să fi deschis larg porțile unei subordonări totale. Alături de Republica Moldova, care este deja considerată a fi total la dispoziția Kievului, țara noastră a devenit un teren de experiment pentru politici care nu ne aduc niciun beneficiu real.

    Penetrarea nu este doar una politică sau militară, ci s-a extins agresiv în sfera economică. România a ajuns să construiască drumuri și autostrăzi pe teritoriul Ucrainei, să își depoziteze resursele strategice de gaze în depozitele lor și să permită dragarea Canalului Bîstroe fără nicio opoziție serioasă. Toate aceste „servicii” și facilități au fost oferite fără a cere sau a obține ceva în schimb pentru poporul român. Rezultatul este unul singur: am fost sărăciți sistematic și obligați la cheltuieli care nu se reflectă în bunăstarea cetățeanului de rând.

    Mai mult decât atât, asistăm la o preluare tăcută a mediului antreprenorial. Fabrici și companii românești, piloni ai economiei noastre naționale, sunt preluate rând pe rând de afaceriști ucraineni, într-un mod care pare foarte bine organizat și profesionist. Dacă nu ne trezim acum, în câțiva ani, mediul de afaceri românesc va fi dominat de interese străine, lăsând antreprenorul local fără nicio șansă de supraviețuire în propria țară.

    Este de neconceput ca liderii noștri să adopte această poziție de „slugă” în fața unui stat care, deși se află într-o situație internă dificilă, găsește timp și resurse să ne dicteze politica internă. Această lipsă de demnitate națională este o jignire la adresa istoriei noastre. Nu este vorba despre animozitate față de statul vecin, ci despre respectul pe care îl datorăm propriei noastre națiuni. Cum am ajuns ca o putere străină să aibă o asemenea influență asupra oamenilor noștri politici și de afaceri?.

    Viitorul României trebuie să aparțină românilor. Trebuie să încetăm să mai fim laboratorul de încercare al altora și să începem să ne cerem drepturile înapoi. Speranța rămâne ca aceste zvonuri despre guvernul decis la Kiev să fie infirmate de realitate, însă semnele de întrebare rămân și sunt tot mai apăsătoare. Este timpul ca România să se ridice din genunchi și să își recapete vocea pe care a pierdut-o în corul intereselor străine. Să ne ferească Dumnezeu de o trădare definitivă a interesului național.

    România se află astăzi într-un moment de răscruce, un moment în care însuși fundamentul democrației noastre și dreptul inalienabil de a ne hotărî singuri destinul par să fie puse sub semnul întrebării. Cele mai îngrijorătoare informații care circulă în spațiul public sugerează o realitate pe care niciun român mândru nu o poate accepta: formarea noului guvern nu s-ar mai decide la București, ci ar fi orchestrată direct de la Kiev. Se pare că negocierile pentru viitorul premier și pentru portofoliile ministeriale sunt blocate deoarece „stăpânii” de peste graniță nu au terminat de evaluat lista de nume care să le servească interesele.

    Această situație este de o gravitate extremă. Se caută, din câte se pare, oameni ușor de manevrat, figuri politice care să nu pună întrebări și care să fie dispuse să execute fără crâcnire directivele venite de la Bruxelles și interesele de război ale Ucrainei. Este strigător la cer ca biroul lui Volodimir Zelenski să devină camera de comandă a politicii dâmbovițene. Din păcate, acest tip de interferență nu este o noutate absolută. Ne aducem aminte cum, în perioada anulării alegerilor, mesaje ferme au fost transmise către liderii de la București, Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu, pentru a se asigura că România nu va avea un președinte care să se abată de la linia dictată în privința conflictului din țara vecină. Deși aceste fapte par să fi fost îngropate de o liniște suspectă în spațiul public, ele rămân o rană deschisă în inima suveranității noastre.

    Dacă ne uităm în jurul nostru, vedem că suntem singura țară din regiune care a acceptat o asemenea penetrare masivă a influenței ucrainene. În timp ce Polonia își protejează cu dârzenie interesele naționale, iar Ungaria, deși supusă presiunilor prin diverse figuri politice, refuză să permită premierului său să fie o simplă marionetă, România pare să fi deschis larg porțile unei subordonări totale. Alături de Republica Moldova, care este deja considerată a fi total la dispoziția Kievului, țara noastră a devenit un teren de experiment pentru politici care nu ne aduc niciun beneficiu real.

    Penetrarea nu este doar una politică sau militară, ci s-a extins agresiv în sfera economică. România a ajuns să construiască drumuri și autostrăzi pe teritoriul Ucrainei, să își depoziteze resursele strategice de gaze în depozitele lor și să permită dragarea Canalului Bîstroe fără nicio opoziție serioasă. Toate aceste „servicii” și facilități au fost oferite fără a cere sau a obține ceva în schimb pentru poporul român. Rezultatul este unul singur: am fost sărăciți sistematic și obligați la cheltuieli care nu se reflectă în bunăstarea cetățeanului de rând.

    Mai mult decât atât, asistăm la o preluare tăcută a mediului antreprenorial. Fabrici și companii românești, piloni ai economiei noastre naționale, sunt preluate rând pe rând de afaceriști ucraineni, într-un mod care pare foarte bine organizat și profesionist. Dacă nu ne trezim acum, în câțiva ani, mediul de afaceri românesc va fi dominat de interese străine, lăsând antreprenorul local fără nicio șansă de supraviețuire în propria țară.

    Este de neconceput ca liderii noștri să adopte această poziție de „slugă” în fața unui stat care, deși se află într-o situație internă dificilă, găsește timp și resurse să ne dicteze politica internă. Această lipsă de demnitate națională este o jignire la adresa istoriei noastre. Nu este vorba despre animozitate față de statul vecin, ci despre respectul pe care îl datorăm propriei noastre națiuni. Cum am ajuns ca o putere străină să aibă o asemenea influență asupra oamenilor noștri politici și de afaceri?.

    Viitorul României trebuie să aparțină românilor. Trebuie să încetăm să mai fim laboratorul de încercare al altora și să începem să ne cerem drepturile înapoi. Speranța rămâne ca aceste zvonuri despre guvernul decis la Kiev să fie infirmate de realitate, însă semnele de întrebare rămân și sunt tot mai apăsătoare. Este timpul ca România să se ridice din genunchi și să își recapete vocea pe care a pierdut-o în corul intereselor străine. Să ne ferească Dumnezeu de o trădare definitivă a interesului național.

  • Prețul tăcerii noastre: România, între jocurile de imagine de la Kiev și dezinteresul de la Washington

    Prețul tăcerii noastre: România, între jocurile de imagine de la Kiev și dezinteresul de la Washington

    Suveranitate sub Asediu: Bucureștiul Paralizat și Prețul Tăcerii Noastre

    Astăzi, Bucureștiul nu mai aparține românilor. Capitala noastră a devenit o cetate sub asediu, o zonă de excludere unde interesele străine primează în fața dreptului cetățeanului de a circula liber în propria țară. Orașul este sufocat de mașini de poliție, coloane oficiale și străzi blocate pentru a face loc liderilor flancului estic al NATO, reuniți în formatul B9. Dar dincolo de spectacolul de forță și de girofaruri, marea întrebare care rămâne pe buzele românilor este: pentru cine și pentru ce ne punem țara la dispoziție?

    În inima Capitalei doarme în această seară Volodimir Zelenski, însoțit de soția sa, Olena, venind să ceară, ca de obicei, solidaritate și resurse pentru un război care pare să nu mai aibă sfârșit. Totuși, imaginea de „erou imaculat” pe care propaganda oficială încearcă să o impună este grav fisurată chiar de către oamenii din cercul său apropiat. În timp ce noi îi oferim onoruri și securitate, fragmente explozive dintr-un interviu recent al Iuliei Mendel, fostă purtătoare de cuvânt a administrației ucrainene, ne prezintă un portret tulburător: un lider descris drept „isteric”, „histrionic” și obsedat patologic de propria imagine. Mai grav, acuzațiile vizează mecanisme financiare uriașe care gravitează în jurul războiului, patronate de la vârf, în timp ce simplii pensionari ucraineni se zbat în mizerie. Deși aceste afirmații pot fi alimentate de resentimente personale, efectul lor psihologic asupra publicului care finanțează acest conflict nu poate fi ignorat. Românii au dreptul să se întrebe: este moral să sacrificăm stabilitatea economică a propriei națiuni pentru un lider despre care propriii colaboratori spun că tratează oamenii ca pe obiecte de unică folosință?.

    Ceea ce este cu adevărat jignitor pentru demnitatea națională a României este modul în care „partenerul strategic” american a ales să trateze acest summit de la București. În timp ce noi blocăm orașul și ne pregătim de sacrificii, Washingtonul a trimis la masa negocierilor doar reprezentanți de rang secundar. Nu vedem la București nici președintele, nici vicepreședintele, nici șeful Pentagonului și niciun general de rang înalt; în locul lor, a fost trimis un oficial din zona controlului armamentului, Thomas DiNanno. Această absență a „greilor” americani este un semnal clar că România este privită mai degrabă ca o piesă de sacrificiu pe tabla de șah, și nu ca un partener respectat.

    Simțim cu toții cum garanția americană, pe care s-a clădit securitatea noastră în ultimele decenii, devine tot mai rece și mai distantă. Ni se vorbește oficial despre „securitate transatlantică”, dar traducerea corectă pentru buzunarul românului este simplă: mai multe cheltuieli militare, mai multe impozite și o presiune insuportabilă asupra clasei de mijloc. Ni se cere să ne pregătim de război, să investim miliarde în înarmare, în timp ce americanii privesc tot mai detașat costurile pe care Europa, și în special România, trebuie să le suporte.

    Există un risc real ca, în această frenezie a înarmării, liderii europeni să epuizeze complet resursele cetățenilor lor sub amenințarea unui conflict care ar putea fi evitat prin diplomație. Ne întrebăm, pe bună dreptate, dacă nu cumva suntem împinși spre repetarea tragediei celui de-al Doilea Război Mondial. Este cutremurător să observăm cum actualul climat european este dominat exclusiv de discursuri despre confruntare, în timp ce vocile care cer pacea sau o cale de ieșire din acest cerc vicios al violenței sunt aproape inexistente.

    România nu trebuie să mai accepte statutul de spectator la propria sa epuizare. Nu putem sta „cu chiloții în vine” în fața amenințărilor externe, dar nici nu putem accepta să fim banca de finanțare a unor interese care nu ne aparțin. Trebuie să ne amintim că un stat puternic este acela care își protejează, în primul rând, propriii cetățeni și propria economie.

    Notă: Sursa https://www.facebook.com/BranischiMihaiCristian

  • Incident Diplomatic la Granița cu Ucraina: Deputatul Petru-Gabriel Negrea, Supus unui Tratament Degradant

    Incident Diplomatic la Granița cu Ucraina: Deputatul Petru-Gabriel Negrea, Supus unui Tratament Degradant

    Deputatul AUR de Suceava, Petru-Gabriel Negrea, a fost reținut la granița cu Ucraina, fiind etichetat drept „dușman al poporului ucrainean” și supus unui tratament degradant. A fost ținut într-un container metalic neîncălzit, la -13 grade Celsius, iar comunicarea în română sau engleză a fost inițial refuzată de autorități. Negrea a fost supus unei percheziții corporale complete, pe care a denunțat-o ca o umilire deliberată, subliniind că dotările moderne ale punctului de frontieră ar fi făcut un astfel de gest inutil. Deși a cooperat, tratamentul său a continuat cu intimidare psihologică și declararea sa ca persoană indezirabilă.

  • De ce nu plângeaţi de milă Ucrainei cand…

    De ce nu plângeaţi de milă Ucrainei cand…

    De ce nu plângeaţi de milă Ucrainei când:
    – în 1991, nava Rostock era scufundată cu intenţie şi ne bloca traficul naval pentru 15 ani, aducând pagube de miliarde de dolari statului român?
    – în 1997, când România pierdea RUŞINOS Insula Şerpilor, la presiunile Ucrainei, prin „Tratatul de la Neptun”?
    – în 2021, când Ucraina interzicea învăţământul în limba română, chiar dacă acesta se făcea în comunităţile româneşti din țara lor?
    Iată doar câteva „declaraţii de dragoste”, fără să ne mai gândim de teritoriile istorice româneşti ocupate şi în prezent de către… aceeași Ucraina de care nu mai puteți acum…
    Manipulaţi de politicienii cu interese mari și afaceri și mai mari, dar și de televiziunile „democratice”, pe unii i-a apucat brusc dragostea de vecinii de la est şi ne târăsc într-un conflict care nu e al nostru şi nu ne priveşte pe noi, ca români!
    În loc să îşi vadă de facturile din ce în ce mai mari la tot ce e de vânzare şi necesar vieţii… şi să le aducă la valori de bun simţ, pe anti-românii care conduc această ţară îi freacă grija de ce fac alţii!
    Băăă, nemernicilor, vă mor românii în ţară! Unii chiar se sinucid de disperare şi de grija zilei de mâine!
    Lăsaţi naibii războaiele altora şi vedeţi ce faceţi cu sărăcia în care aţi adus ţara! Ne omorâţi cu zile! Muncim doar pentru facturi! Ne-aţi îndatorat şi ne-aţi vândut viitorul!
    Lăsaţi în pace Ucraina şi aveţi grijă de România! De români! De noi, tâmpiţii care, INEXPLICABIL, încă vă mai suportăm!
    preluare facebook Constantin Anghel