Ziarul Tricolorul

Etichetă: PETRU Z DANCI

  • OAMENI CARE AU FOST-INGINERUL DUILIU SFINȚESCU

    OAMENI CARE AU FOST-INGINERUL DUILIU SFINȚESCU

                                          OAMENI CARE AU FOST

                                  INGINERUL DUILIU SFINȚESCU

     

     

     

    PREAMBUL

    Fiindcă mai nimeni nu s-a ostenit pînă acum să scrie macar cîteva cuvinte despre acest titan al ingineriei mondiale, îi voi prezenta, pe scurt, biografia precum şi uriaşa contribuţie la patrimoniul mondial al ingineriei în domeniul construcţiilor.

      PERSONALITATEA, ȘI OPERA

    Duiliu Sfinţescu a început liceul în Bucureşti şi l-a terminat la Paris. Facultatea a făcut-o la Berlin şi a obţinut diploma în două ramuri pe care le-a completat cu teza de doctorat. A fost mebru fondator şi secretar  general al Convention Europenne de la Construction Metallique, organizaţie ce cuprinde 12 ţări europene, precum şi S.U.A., Canada şi Japonia. A prezidat numeroase comitete de specializare şi congrese ştiinţifice sau conferinţe personale (vorbea șapte limbi) în peste 140 oraşe de pe cinci continente.

    A fost inovator în domeniul stabiliăţii elemetelor de construcţie şi a avut rol primordal în armonizarea mondială a normelor tehnice de construcţii. A fost membru fondator şi primul peşedinte al ,,Council on Tall Buidligs an Urban Habitat” organism inegrat în UNESCO. A construit a Hong-Kong la Cap d Aguillar, pe traseul cicloanelor sud-vestice, un imobil labortor care este şi astăzi un unicat mondial. A construit la Metz în Franţa, o instalaţie absolut originală de mare precizie care permite determinarea  cu precizie a efectelor oricăui tip de incendiu real asupra comportamentului componetelor de construcţie. A fost singurul european solicitat să colaboreze cu experţi americani în cadrul Academiei de Ştiinţe Americane la elaborarea unor investigaţii pentru reducerea dezastreor naturle de pe palnetă. Din 1973 a fost Doctor al Universităţii din Aachen.

    În anul 2002,trecut la cele veşnice, la veneabila vrstă de 96 de ani. Şi la această vîrstă era încă preşedintele comisiei UNESCO Reducerea Dezastrelor. I s-au decernat numeroase  premii şi diplome interaţionale. A fost apreciat în întreaga lume pentru marile sale  merite în domeniul ingineriei în construţii. Însă ai săi, compatrioții, il ignoră fără nepăsare, în schimb venerează alogeni fără merite, pentru că aşa li se impune. Un alt cusur al societăţii româneşti postdcembriste este şi acela că neagă valorile româneşti autentice în schimbul nonvalorii şi al cosmopolitismului deşănţat.

      A fost un nationalist creștin orthodox care și-a iubit patria .

     

                                             PETRU Z DANCI

     

     

     

  • Fapta eroică a maiorului Valeriu Carp

    Fapta eroică a maiorului Valeriu Carp

     

    Fapta eroică a maiorului Valeriu Carp

     

    Consecinţele politice ale politicii de apropiere de soviete a lui Titulescu Nicolae şi pactul Ribbentrop – Molotov s-au dovedit a fi nefaste pentru statul naţional român creeat cu multa sudoare şi varsare de sînge. Ca urmare a ultimatelor date de către sovietici in 26, 27 şi 28 iunie 1940, Carol cel Ticălos a cedat foarte uşor presiunii sovietice în timp ce miniştrii săi marionetă îşi vedeau de treburi pe la moşiile proprii. Astfel că Armata Româna a început retragerea din hotarele istorice dar mai ales umilinţa acestei retrageri era greu de suportat fără a se trage măcar un foc de armă.

     

    Bandele de cazaci şi calmuci nu au respectat termenul de patru zile acordate de către Moscova roşie acestei ruşinoase retrageri ci au invadat teritoriile româneşti în aşa fel încît umilinţa să fie cît mai mare. Aceşti bolşevici  satanizaţi nu au respectat nici noua linie de frontieră impusă de către Moscova ci au intrat mult mai adînc în teritoriile romăneşti.

    Trupele bolşevice se apropiau de Putna iar guvernul carlist  era ca şi inexistent în timp ce monstrul de Carol cel Ticălos îşi vedea de nebunii alături de metresa sa Esthera Wolff în cuibul lor din Aleea Vulpache, azi Aleea Modrogan şi tot odata sediul actualului partid care conduce destinele României (sic). Dar neamul nostru românesc nu a supravieţuit vicistitudinilor istoriei prin milioanele de robi care au pus de bunăvoie gîtul în jugul strainilor, ci prin Horea, Avram Iancu, Iancu Jianu şi prin milioanele de ostaşi dârji care şi-au dat viaţa de bunăvoie pentru a salva poporul de la umilinţă.

    Aşa că în aceste condiţii au apărut adevăraţii eroi ai neamului care au scris cu sîngele lor istoria adevărată. Maiorul Valeriu Carp din Divizia 7 Infanterie, Regimentul 16, Batalionul 3 a fost unul dintre aceşti bravi eroi. Aflat cu batalionul său în ariergardă ,la un moment dat, un soldat striga: se vede Putna! Atunci bravul maior da un ordin unic în istoria armatei române: „De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece! Mergeţi la unităţi organizaţi-vă în poziţii de apărare şi dacă ruşii mai înaintează un pas, DIN ORDINUL MEU ŞI PE A MEA RĂSPUNDERE DESCHIDEŢI FOCUL!”. Şi ostaşii români au deschis focul lasînd în urma mormane de leşuri duşmane înaintarea bolşevică fiind oprită.

    Deci iată că ceea ce nu a realizat regele nemernic şi guvernul său de trădatori a realizat un brav maior al armatei române. Maiorul Valeriu Carp a murit, aşa cum îi şade bine unui erou, în luptă cu bolşevicii la Focşani în 1944. Dacă nu murea atunci probabil că ar fi fost omorît în bataie la penetenciearul Jilava  aşa cum a fost omorît şi bravul geneal Radu Korne omorît de către gardienii ţigani Maromet şi Ivănică.

    Numele lui nu este pomenit în nici o carte pentru că aşa doresc urmaşii Anei Pauker, Saul Brukner, Ernst Neulander, Boris Grumberg şi a altora de teapa acestora. În cărtile de istorie şcolară nu se pomeneşte despre el nici despre mulţi alţi eroi. În Arad numele unei străzi ce amintea de unul dintre bravii eroi ai Armatei Române a fost înlocuit cu numele unui obscur politician din seminţia Khmerilor portocalii. Îl eludăm cu obstinaţie pe Radu Gyr şi îl venerăm pe Tristan Tzara.

     

     

    PETRU Z. DANCI

  • VICTORIA DE LA CHEIADUPĂPIATRĂ, SAU ÎNTÎLNIREA MOȚILOR CU ISTORIA

    VICTORIA DE LA CHEIADUPĂPIATRĂ, SAU ÎNTÎLNIREA MOȚILOR CU ISTORIA

    VICTORIA DE LA CHEIADUPĂPIATRĂ, SAU ÎNTÎLNIREA MOȚILOR CU ISTORIA

     

         Istoria noastră a fost foarte zbuciumată. Am luptat cu arma în mînă și avem atîția morți, atîtea oseminte, că- i fruntea grea de amintirea lor. Dar foarte multe sunt uitate, iar profesorii noștrii de istorie, ca și alții de altfel, sunt mult mai interesați de cadouri și alte interese meschine și cam uită să ăși facă datoria.

        CE A FOST LA CHEIADPĂPIATRĂ

       În județul Hunedoara, pe drumul dintre Brad și Cîmpeni, este comuna Buceș. Din Buceș la dreapta, spre Stănija drumul duce într-o zonă mirifică, numită Dupăpiatră unde s-a scris una dintre paginile glorioase ale istoriei noastre. Zona este de fapt o posadă care amintește de victoria lui Basarab asupra lui Carol Robert de Anjou. Mulți numesc bătălia de aici drept Posada Moților. Vă voi spune și de ce.

         Revoluția de la 1848 a cuprins Țara Moților iar aceștia s-au organizat militar, sub conducerea lui Avram Iancu și a bravilor săi tribuni. Trupele maghiare sub conducerea lui Imre Hatvani, după unii maior iar după alții general,  au încercat să îl prindă pe Iancu în Abrud, dar acesta a înțeles intenția lor s-a retras spre Brad și a reușit să îi ducă pe Valea Cheii. În locul numit Dupăiatră, o strîmtoare cu pereți înalți și abrupți înțestați de păduri a fost organizată ambuscada. Capătul din spate a fost repede blocat, iar trupele maghiare, cu un efectiv de circa 7000 de ostași au încercat să fugă în față, spre Brad. Spre ghinionul lor acolo se afla preotul tribun Simion Groza cu circa 2000 de pușcași și lăncieri. De pe versanți au început să cadă copaci și pietre. Cei care prăvșleau pietrele și copacii erau femeile, copii și bătrînii din satele din jur. Se spune că o piatră mai mare, la masa și viteza cu care venea făcea praf o căruță.  Din toată trupa maghiară au scăpat doar șapte printre care și Hatvany. Și aici cătanele maghiare, neîntrecute în atrocități și- au pierdut ciucurii, nu numai pe drumul Sătmarului. Au căzut în lupta și femei precum preoteasa de la Mihăileni.

        CINSTIREA VICTORIEI

      Pe locul unde a fost ambuscada a fost ridicată o troiță din marmură pe care scrie ,,AICI ROMÂNII MOȚI SUB CONDUCEREA LUI AVRAM IANCU ȘI A TRIBUNILOR SĂI AU LUPTAT ȘI AU ÎNVINS ÎN REVOLUȚIA ROMÂNĂ DE LA 1848 – 1849 . ROMÂNE ȚINE MINTE! HONOR ET PATRIA!

       În fiecare an, în prima duminică din luna iulie, pe acel loc, moții sărbătoresc victoria de la Cheiadupăpiatră venind în număr foarte mare. Are loc o ceremonie religioasă de comemorare a eroilor după care Batalionul de vînători de munte din Brad defilează în fața mulțimii adunate, în ritm de fanfară. Pînă în urmă cu cîțiva ani, era organizat un exercițiu tactic, o ambuscadă cu militari, TAB uri, cu militari coborînd pe tiroliană. De remarcat că televiziunile centrale eludează de ani buni evenimentul. A participar doar o televiziune locală, la care crainicul spunea că moții s-au luptat cu austro- ungarii.

     

                           PETRU Z. DANCI

       

  • CONSTANTIN VIRGIL GHEORGHIU ROMÂN CELEBRU UITAT

    CONSTANTIN VIRGIL GHEORGHIU ROMÂN CELEBRU UITAT

    CONSTANTIN VIRGIL GHEORGHIU
    ROMÂN CELEBRU UITAT

    ÎN LOC DE PREAMBUL
    Sunt cîțiva ani decînd s-a făcut un clasament al românilor celebri, iar după cum au votat
    românii s-a demonstrat gradul nostru de cultură, și s-a demonstrat totodată cît știm să ne
    promovăm valorile naționale. Nu am dus lipsă niciodată de valori de talie mondială, dar, din
    păcate, cei ce ne- au condus și ieri și azi, au un grad de cultură de la mediocru în jos și astfel valorile autentice sunt ignorate din lipsă de cunoaștere. Fiindca s-au împlinit pe 22 iunie optsprezece ani de la trecerea la neființă a scriitorului de talie mondială Constantin Virgil Gheorghiu, iar protipendada culturală românească a lăsat uitării evenimentul, aici, în acest ziar electronic voi pune o mică piedică în calea uitării.
    DATE PERSONALE
    Romancierul s-a născut în comuna Războieni, o comună cu un trecut istoric însemnat, în data de 15 septembrie 1916, într-o familie de preoți din tată în fiu. Deasemenea, și mama era fiică de preot. Urmează Liceul Militar ,, Regele Ferdinand” din Chișinău , dar după terminarea acestuia nu urmează cariera militară ci se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. După terminarea facultății, din anul 1941 pînă în 1943, este corespondent de front pe timpul Cruciadei împotriva comunismului. Din 1943, este numit atașat de presă pe lîngă Legația Română de la Zagreb. După ocuparea țării de către bolșevici, alege drumul exilului. Este arestat și el, la fel și soția, ca diplomat al unei țării inamice dar esteeliberat după 16 luni. După eliberare, se stabilește în orașul Heidelberg, unde urmează cursurile facultății de teologie.
    La 23 mai, 1963, este hirotonit preot, al bisericii Sfinții Arhangheli din Paris, iar în 1966 este numit iconom stavrofor de către patriarhul Iustinian Marina și la rangul de protopresbiter al Patriarhiei de la Constantinopol. A întîlnit pe majoritatea înalților prelați ai Bisericii Ortodoxe Române dar și pe Papa Paul al VI – lea. A făcut parte din Comitetul de Onoare al Asociației,,Sfîntul Constantin cel Mare și SfîntaElena”. A fost invitat la numeroase conferințe în toată lumea, numai în România nu.
    Moare la Paris, în 1992.

    OPERA
    Debutează cu romanele Taraful de noapte și Viața de toate zilele ale poetului. În 1940 publică o lucreare numită Armand Călinescu, despre marele criminal, călăul de la Grivița din februarie1933.
    Fiind corespondent de front, publică în 1940, reportaje din timpul eliberării de către Armata
    Româna a Basarabiei și Bucovinei, sub titlul ,, Ard malurile Nistrului, mare reportaj de război din teritoriile desrobite”. Aceste reportaje au fost folosite de către Marin Preda ca sursă documentară pentru romanul ,, Delirul”.
    A participat pe submarinul Delfinul la asediul Sevastopolului, drept pentru care a scris , Cu
    submarinul la asediul Sevastopolului”.
    Am luptat în Crimeea, este titlul unui amplu reportaj de război cu un portret realizat de către Lucia Demetriade Bălăcescu.
    În 1943, apare romanul Ultima oră, ceea ce prevestea romanul capodoperă a carieiei sale, Ora 25.
    Ora 25, a apărut în 1949, pe cînd era în exil și repede a fost tradus de către Monica Lovinescu.
    În 1967 a fost ecranizat rolul principal l-a avut Anthony Queen, care îl interpreta pe țăranul
    român Ioan Moise. Anthony Queen a fost secondat de către Virna Lisi.
    Opera sa este vastă, am amintit doar cîteva din capodoperele sale, cu intenția personală de a îndemna cititorii, mai ales tineretul să îi caute opera și să o studieze, precum și editorii să o editeze.
    EPILOG
    Cu tristețe personală, închei dezamăgit de faptul că nu ne cunoaștem trecutul și nici marii
    intelectuali romăni cu care trebuie să ne mîndrim. Deși Virgil Gheorghiu a iubit mult România puțini știu despre el. Pe timpul dictaturii comuniste, cînd apăruseră videorile, filmul Ora 25 era la mare căutare iar acum, pe timpul democraturii a fost dat uitării. Virgil Gheorghiu își doarme somnul de veci la Paris în timp ce cel mai nemernic conducător pe care l-a avut România este adus cu mare pompă în țară și pe care nici pămîntul țării nu l-a primit. Nicolae Iorga spunea că cine nu își cunoaște istoria, riscă să o repete.

    PETRU Z. DANCI

  • Pastorul Wrmbrandt, mit și adevăr

    Pastorul Wrmbrandt, mit și adevăr

     

     

     

    Pastorul Wrmbrandt, mit și adevăr

     

    Pastorul Wurmbrand, român celebru, deşi prin vinele sale nu a curs nici o picătură de sânge românesc, are o poveste aparte, cu totul şi cu totul inedită. Pentru a dezlega misterul acestei poveşti tragicomice, am găsit două surse de inspiraţie, şi anume, serialul ”Memorialul durerii” al doamnei Lucia Hossu-Longin și un articol din excelenta revistă ,,Vitralii,, numărul 13, articol semnat de către Grigore A. Aldea. Fiecare dintre autorii amintiţi şi-a exprimat punctual de vedere. Rămîne ca dumneata, onorat cititor, să tragi concluziile.

     

    TINEREȚEA COMUNISTĂ

    În serialul ”Memorialul durerii”, doamna Longin spune unele adevăruri doar pe jumătate şi ştim că adevărul spus pe jumătate este uneori mai rău decât o minciună. Astfel, afirmă despre acest personaj, că ”la fel ca mulţi evrei români se afiliază mişcării comuniste, acţionează în ilegalitate, este arestat, în închisoare se îmbolnăveşte grav, iar în faţa morţii începe să studieze Biblia.”. Dar să vedem ce susține domnul Aldea:

    ”… Tinereţea avangardistă de stânga, apoi comunistă dintre anii 1923 –1933. În 1927 a plecat ilegal la Moscova, unde a stat până în 1931, fiind recrutat de agenţii Internaţionalei a III-a şi NKVD, şcolit şi instruit de aceştia, după care a fost retrimis tot ilegal în România pentru a desfăşura aici activitate ilegală politică şi informativă.

    ”…În timpul anchetelor din primăvara lui 1933, Siguranţa îl descoperă, îl arestează şi anchetează, îi propune colaborarea, el acceptă şi astfel devine agent al Siguranţei. A fost condamnat de formă la 10 ani în procesul ceferiştilor. Este făcut evadat şi trimis la Timişoara, cu misiunea de a descoperi activitatea comuniştilor din regiunea Banat. A intrat în contact cu organizaţia PCR şi în doi ani a reuşit să-i identifice pe principalii capi ai diverselor sectoare ale organizaţiei, vreo 45 de persoane, care au fost arestate de Siguranţă şi trimise în judecată, primind diferite condamnări. Este şi el arestat de formă, dar, din nou, e făcut scăpat. Peste un an, cei închişi de la Timişoara află şi ei cine i-a vândut Siguranţei ( (tanti Varvara în limbajul comuniştilor ilegalişti)  şi iau măsuri de a-l înlătura din partid. Richard Wurmbrand este nevoit să dispară, se dă la fund. Fie de inimă rea, fie din regret pentru ceea ce făcuse, ori şi din cauza traiului, se îmbolnăveşte de TBC, destul de grav. Prin 1937 este operat de plămâni şi, caz destul de rar în acel timp, reuşeşte să se salveze…”

    Aici, domnul Aldea spune ceea ce a omis, se pare cu obstinaţie doamna Longin. După toate cele întîmplate anterior, din motive neştiute, viitorul pastor trece de la ateism la creştinism şi întemeiază în Galaţi o biserică evanghelică cu puţini enoriaşi, în majoritate alogeni, asta prin anul 1939.

     

    ARESTAREA

     

    Mai departe, doamna Longin afirmă că la un congres pastoral al cultelor ia cuvîntul şi spune că datoria bisericii este să îl slujească pe Dumnezeu şi nu puterea trecătoare a lumii materiale, fapt care îl va costa scump: este arestat într-o zi de duminică, 29 februarie 1948, pe cînd se îndrepta spre biserică.

    Dar să vedem ce zice şi domnul Aldea: ” În anii 1946–47, după ce au venit la putere, foştii lui „tovarăşi” îşi aduc aminte de el şi încep să-l caute. Ascuns sub poalele sutanei de pastor la Galaţi, era dificil de găsit. Este descoperit, totuşi, pe la sfârşitul anului 1947 – începutul anului 1948. Primeşte opt ani de închisoare. În 1956, era liber”… Doamna Longin spune că după ce este liber era conştient ca va fi din nou arestat, dar nu spune pentru ce motiv, însă lasă să se înţeleagă că datorită evenimentelor din Ungaria. Şi, într-adevăr, este din nou arestat, dus la închisoarea Uranus şi aici este din nou condamnat, dar nu pentru ceea ce spune doamna Longin, ci , după cum spune domnul Aldea : ,, peste doi ani îl descoperă unul dintre foştii „tovarăşi“ de la organizaţia din Banat, care-l denunţă. Se găsesc toate documentele procesului de la Timişoara şi se descoperă rolul jucat de Richard Wurmbrand în căderea organizaţiei. Nu mai scapă aşa de uşor. Primeşte 20 de ani de muncă silnică în urma condamnării ca „trădător al clasei muncitoare“.

    Este eliberat totuşi în 1964, odată cu toţi foştii deţinuţi politici. Între timp, biserica evanghelică din Galaţi se risipise şi el nu mai avea ce păstori şi mai ales, de unde să primească bani. Aflat fără nici un sprijin, face cerere să plece din ţară împreună cu soţia şi fiul, Mihai.,,

    Așadar, pastorul nu a intrat în infernul închisorilor comuniste datorită vederilor sale anticomuniste, ci a devenit creştin de circumstanţă, se pare, pentru ca să îşi ascundă trecutul. Poate fi el oare comparat cu părintele Calciu-Dumitreasa, cu Constantin Oprişan sau Valeriu Gafencu? Cum a ajuns erou… Despre plecarea lui din ţară doamna Longin vorbeşte foarte puţin, spune doar cum a ajuns în America, cum a ajuns în faţa congresului american, cum şi-a arătat rănile din urma totrurilor suportate în închisorile comuniste. Ajunge în scurt timp erou al luptei împotriva comunismului, dar despre aceasta doamna Longin este foarte lapidară.

    Dar iată ce zice domnul Aldea: ”La Philadelphia avea loc, în 1966, una dintre numeroasele manifestaţii publice ale vremii în cadrul cărora opinia publică americană îşi exprima dezaprobarea faţă de războiul din Vietnam. Aşa după cum dovedesc documentele devenite acum publice, organizaţiile şi persoanele care militau împotriva războiului erau urmărite de FBI şi, ori de câte ori devenea posibil, erau pedepsite. Exemplele şahistului Bobby Fischer şi boxerului Cassius Clay sunt cele mai bine cunoscute.

    Se încerca impunerea unei logici eronate: războiul din Vietnam este un război împotriva comunismului şi, în consecinţă, oricine este împotriva acestui război are simpatii comuniste.

    La adunarea populară de la Philadelphia, Richard Wurmbrand a năvălit pe scena ridicată pentru vorbitori, certând audienţa că se situează de partea torţionarilor comunişti. Spre a-şi susţine afirmaţia şi-a exhibat cicatricile de la operaţia de plămâni, spunând că sunt urmele torturilor la care a fost supus. A fost arestat de poliţie pentru tulburarea ordinii publice, dar astfel a intrat în vizorul presei avide de scandal.

    În faţa reporterilor, Richard Wurmbrand îşi prezintă în mod repetat povestea suferinţelor îndurate. Este dus la Washington în faţa Congresului american. Îşi spune din nou povestea pe care o mai debitase, se dezbracă şi îşi expune cicatricile „schingiuirilor comuniste“. Congresmenii îşi dau seama de potenţialul propagandistic al persoanei şi se declară uluiţi. Succesul este total, presa delirează…”

     

    În loc de epilog

    Aceasta  este povestea pastorului Wurmbrand spusă de către doi autori şi văzută din unghiuri diferite. Părerea mea? Eu mă abţin, dar consider că Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, Constantin Brâncoveanu şi milioanele de eroi ai naţiei române, ştiuţi şi neştiuţi, sunt mult mai importanţi decît acest personaj, venerat pînă la paroxism de către comunităţile neoprotestante din ţară, pentru care valorile naţionale sunt puse la index, iar valorile cosmopolitismului internaţional sunt litere de evanghelie…

     

        PETRU Z DANCI