Ziarul Tricolorul

Etichetă: consiliu monitorizare

  • Sifonare din banii publici pentru camarila politică – Episodul 3 „Poleiala” cu care se acoperă cei ce conduc Consiliul de monitorizare

    Sifonare din banii publici pentru camarila politică – Episodul 3 „Poleiala” cu care se acoperă cei ce conduc Consiliul de monitorizare

    Pentru astăzi avem un subiect extrem de interesant și în același timp important pentru dumneavoastră, contribuabilii acestei țări, dar altceva care nu suportă amânare m-a făcut să mă reorientez. Așa că, în continuarea dezvăluirilor despre Consiliul de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, astăzi ne îndreptăm atenția exclusiv asupra președintelui Emanuel Gabriel Botnariu și vicepreședintelui Gheorghe Aștileanu.

    Anual, Consiliul de monitorizare prezintă Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități din Senatul României și plenului acestuia un raport de activitate. Și pentru că este deja jumătatea lunii aprilie, dl. Botnariu a depus Raportul anual de activitate la Senat, iar acesta a și fost discutat și avizat favorabil în ședința de marți, 12.04.2022, a Comisiei pentru drepturile omului. Viteza cu care a fost pus în dezbatere acest raport ridică niște semne de întrebare cu privire la influența pe care Botnariu o are asupra comisiei. Și spunem asta pentru că Raportul de activitate pentru anul 2019 al instituției, deși depus în termen, a fost dezbătut de comisie abia la finalul anului 2020, când Botnariu a rămas fără mandatul de senator și trebuia să i se asigure și lui, în continuare, un loc călduț.

    Și pentru că suntem curioși din fire, am căutat sursa acestei influențe pe care o are Botnariu și am ajuns la relația strânsă de prietenie dintre dl. Botnariu și doamna S.G.M., consilier parlamentar în cadrul Comisiei. Sursele noaste ne-au mai spus că, în virtutea relației care îi leagă de ani de zile, doamna consilier a făcut lobby intens pe la toți parlamentarii pe care îi cunoște (și nu sunt puțini) pentru avizarea favorabilă a raportului domnului Botnariu, din motive doar de ei știute.

    Poate nu știți că, tot din cauza dnei. S.G.M. și a dlui. Botnariu, Senatul României este în litigiu cu fostul președinte al Consiliului de monitorizare, Florinel Butnaru, pentru că, spun gurile rele, cei doi prieteni au făcut „combinațiile” necesare să îl revoce din funcție pe Butnaru și să îi facă loc lui Botnariu. Frumos, nu?!

    Domnule Ciolacu, în calitate de președinte al PSD, cum puteți să acceptați presiunile pe care le face dl. Botnariu asupra dumneavoastră, ca să dictați să se voteze favorabil Raportul de activitate al Consiliului de monitorizare pe anul 2021, și astfel, el să mai rămână un an președinte?

    Așa cum vă spuneam, Emanuel-Gabriel Botnariu este acel individ care, printre altele, a fost demis din funcția de director al Centrului de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap din București, care funcționa în cadrul Direcției de Protecție Socială a Consiliului Local Sector 2 București, același individ care, înainte de asta, a fost demis din funcția de director al Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Bălăceanca. Dacă nu ne credeți pe cuvânt, cercetați în presa vremii și veți găsi următorul articol, din anul 2005: https://jurnalul.ro/stiri/observator/scandal-baron-in-tara-bolnavilor-mintal-37152.html

    Credeți că doar pentru organizarea unei expoziții cu obiecte pentru Paști realizate de către beneficiarii din centrele pentru persoane cu dizabilități, acest individ își merită locul și salariul generos plătit din banii noștri??? Nu merită! Și înțelegeți și dumnevoastră de ce, dacă vă uitați la ce face Botnariu și în zilele noastre: doar publicitate personală, ca să arate cât de uman este el în relația cu persoanele cu dizabilități. Oare a uitat replica halucinantă pe care a dat-o despre tinerii cu dizabilități la a căror bunăstare „veghea” din postul de director de centru în anul 2005, în articolul din Jurnalul.ro: „Ce, vreți să trăiască mai mult decât voi? Și așa au trăit mai mult decât prevedeau statisticile!”? Noi tindem să nu îl credem pe cuvânt, pentru că știți și dumneavoastră ce zice un vechi proverb românesc: „Năravul din fire, n-are lecuire”.

    Cum arătam în episodul trecut, Emanuel-Gabriel Botnariu a venit la conducerea Consiliului de Monitorizare cu lecția învățată: remarcarea în mass-media trebuie să fie motto-ul activității de manager al acestei instituții. Numai că, atunci când vrei să vuiască despre tine televiziunile și site-urile, trebuie să fii sincer, corect, să știi ceea ce trebuie făcut în instituția pe care o conduci și să nu faci pe lupul moralist când știi prea bine ce „duci în spate”.

    Un exemplu grăitor al singurului lucru pe care îl face în calitatea sa de conducător al Consiliului de monitorizare, acela de a beneficia la maximum de publicitate, este propagarea în mediul public a ideii că este medic psihiatru. În interviul dat site-ului 360medical.ro Botnariu a fost prezentat ca fiind medic psihiatru, președinte al Consiliului de monitorizare.

    Botnariu nu a solicitat corectarea acestei mențiuni și nici nu ne-am fi așteptat să o facă, din moment ce el trâmbițează peste tot că este medic psihiatru și tot Senatul României a preluat această idee.

    Să ne înțelegem, dupa absolvirea Facultății de medicină umană (cum scrie în CV-ul lui), nu poți profesa ca medic cu drept de liberă practică decât dacă ai rezidențiatul într-o anumită specialitate. Or, dl. Botnariu abia acum se specializează și conform aceluiași CV, începând cu ianuarie 2021, este rezident în specialitatea radioterapie la Institutul Oncologic București.

    Dacă vă îndeamnă curiozitatea, puteți consulta Registrul Medicilor din România (disponibil la adresa https://regmed.cmr.ro/registrul-medicilor), unde îl veți găsi înscris cu mențiunea „Status: Inactiv Specialități: Nu are drept de practică”, probabil pentru că abia acum încearcă să ajungă medic specialist. Pentru a înțelege mai bine statusul domnului Botnariu este suficient să citiți legenda disponibilă pe site și veți afla că statusul inactiv reprezintă status acordat medicului membru al Colegiului Medicilor din România care nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei.

    Dacă dl. Botnariu are specializare în psihiatrie ar trebui, poate, să facă dovada, sau măcar colegii de la PSD să-i solicite documentul cu pricina și să nu-l mai creadă pe cuvânt.

    Ah, dar aveți grijă să nu cumva să vă aburească cu așa-zisele cursuri menționate tot în CV și care nu au nici o legătură cu specializările din sistemul nostru medical!

    Și uite așa, fără sfială, privindu-te în ochi, sau în camera de luat vederi, te minte în față că este medic psihiatru. Domnule Botnariu, dacă ați fost șef la niște centre pentru persoane cu dizabilități, asta nu înseamnă ca v-ați specializat în psihiatrie! Consider că e cel puțin rușinos să deformați adevărul de asemenea manieră, doar pentru a obține niște funcții și nimeni să nu sesizeze!

    Dar aruncând un ochi pe site-ul Consiliului de monitorizare am văzut că și vicepreședintele Gheorghe Aștileanu se simte mai cu greutate dacă se semnează „Prof. Dr”. Și tot din curiozitate îl rugăm pe dl. Aștileanu sau pe cei din PNL, partidul care îl susține, să ne lumineze și pe noi, contribuabilii, la ce universitate predă, pentru că din CV-ul domniei sale nu am aflat. Titlul de „Profesor doctor” presupune o activitate academică laborioasă, cu evoluție în timp, trecând prin toate treptele și gradele profesionale. Or, în cazul dlui. Aștileanu, faptul că are doctoratul într-un anumit domeniu (lucru de apreciat, de altfel) nu îi conferă în mod automat și dreptul de a utiliza titulatura menționată.

    Nu mai vrem induceri în eroare. Vrem să știm și noi adevărata față a celor numiți în funcții publice de rang înalt, plătiți regește din taxele și impozitele noastre.

    Acestea fiind zise, dacă sunteți ocupați cu gândurile voastre de zi cu zi, vă aduc aminte că ar trebui să fim mai vigilenți cu cheltuirea banilor noștri, taxe și impozite pe care le plătim fără să respirăm și să nu mai acceptăm să fim păcăliți de „poleiala” cu care se acoperă cei ce vor să conducă instituții publice.

    Și, în tot acest context, cei doi domni așteaptă încrezători ca săptămâna viitoare, votul final din plenul Senatului României să le confirme menținerea în funcții, iar contribuabilii așteaptă să vadă dacă pentru încă un an PSD și PNL vor cheltui banii publici pentru camarila politică.

  • Sifonare din banii publici pentru camarila politică – Episodul 2

    Sifonare din banii publici pentru camarila politică – Episodul 2

    Cum să transformi o instituție publică în propria ta firmă de publicitate

     

    Continuăm seria de dezvăluiri legate de Consiliul de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabillități cu un nou episod.

    Așa cum v-am spus deja, mandatul de președinte al Consiliului de monitorizare a venit ca o mană cerească pentru Emanuel Gabriel Botnariu, rămas pe dinafară după ce Gabriela Firea a pierdut Primăria Capitalei și a trebuit să candideze pentru un post de senator. Probabil ca să nu sufere prea mult și să nu fie nevoit să trăiască doar din salariul de medic rezident, Botnariu a candidat pentru postul de președinte al Consiliului de monitorizare cu un proiect de candidatură plin de ambiții.

    Odată instalat în instituție, Emanuel Gabriel Botnariu a dorit să se remarce în mass-media și s-a orientat rapid, imediat cum a înțeles că subiectul dizabilitate „prinde” la public. Și cum te poți face remarcat mai ușor, dacă nu prin senzațional? După ce și-a adus „șefă de cabinet” cu „experiență în presă”, a început o adevărată campanie de publicitate personală, dar bazată doar pe munca angajaților care au vizitat centrele pentru persoane cu dizabilități. Și pentru că scandalul și știrile de senzație vând, deși angajații au făcut peste 100 de vizite de monitorizare, a ales să prezinte doar 3 cazuri, despre care știa că vor atrage atenția opiniei publice, dacă sunt expuse cum trebuie pentru a sensibiliza publicul larg.

    Și uite așa, Emanuel Gabriel Botnariu s-a erijat în apărătorul suprem al persoanelor cu dizabilități din centre și a împroșcat cu noroi în stânga și în dreapta, deși nu a făcut altceva decât să semneze niște documente pentru ca angajații lui să facă acele vizite.

    E cel puțin interesant cum pe angajații lui, pe care i-a numit în mod repetat „analfabeți funcționali”, „tulburați de personalitate”, „frustrați”, „incapabili” și „gutui” care fac niște „mizerii de rapoarte”, i-a considerat utili în campania lui de promovare personală. Dar, cine știe, poate așa l-au sfătuit angajații din cabinetul lui și în special consilierul de la Comisia pentru drepturile omului din Senatul României, care îi îndrumă pașii cu sârg și interes.

    Singura realizare a lui Emanuel Gabriel Botnariu după un an de mandat sunt doar câteva conferințe de presă în care a lucrat la propria imagine, într-o instituție care și cu el, și fără el, ar funcționa la fel de bine, poate chiar mai bine. În rest, din tot ce este scris în proiectul de candidatură cu care a convins Senatul să-l numească și pe care el s-a angajat să îl îndeplinească, nu a făcut mare lucru. Consiliul de monitorizare e în continuare o instituție care funcționează după un regulament de organizare și funcționare care nu corespunde cu organigrama (unul din motivele pentru care a fost demis și Florinel Butnaru, predecesorul lui), o instituție care, din lipsa unei proceduri adecvate pe care Emanuel Gabriel Botnariu s-a angajat să o facă, nici până acum nu știe cum și când trebuie să sesizeze Poliția și Parchetul, atunci când situația o impune, în numele victimelor, persoane cu dizabilități, și multe, multe, altele.

    O altă „realizare”, ceva ce însă pentru orice manager adevărat ar fi o rușine, este că a reușit să terorizeze o instituție întreagă și să își bată joc exact de oamenii fără de care nu ar fi putut să facă nici măcar acele câteva conferințe de presă. Un exemplu grăitor al terorii la care au fost supuși angajații este faptul că Emanuel Gabriel Botnariu „i-a pus la colț”, dând dispoziție ca aceștia să își întoarcă birourile cu fața la perete. Mai nou, după apariția articolului anterior, din disperare că i se va dezvălui adevărata față, merge în Senatul României și încearcă să convingă, atât membrii Comisiei pentru drepturile omului, cât și pe alți senatori, că angajații săi sunt niște „puturoși neînvățați cu munca”. Oare cine n-o fi învățat cu munca, angajații Consiliului sau el, care vine la serviciu mult după ora prânzului, cabinetul său, care nu vine cu zilele, sau vicepreședintele, care lipsește cu desăvârșire din peisaj?

    Dar nu numai Emanuel Gabriel Botnariu este protagonistul acestui serial, ci și vicepreședintele Consiliului, Gheorghe Aștileanu, susținut de PNL, căruia în cei aproape 6 ani de când este la conducere îi poți număra pe degete zilele când a onorat cu prezența instituția. Cât despre activitate, nu mai vorbim! Tot ce a făcut din 2016 până în 2021 a fost să participe la câteva conferințe și să-și aroge organizarea unei expoziții cu lucrări ale beneficiarilor din centre, cu ocazia zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități (3 decembrie 2021). Plin de creativitate, ca un adevărat artist, Aștileanu a preluat din zbor ideea angajaților Consiliului care au descoperit acești oameni minunați în centrele vizitate.

    De fapt, singurul lucru pe care știe să-l facă este să meargă umil, de fiecare dată când este nevoie, pe la fiecare senator să-l convingă să treacă raportul anual de activitate al Consiliului ca să mai rămână un an în funcție. Unde nu găsește înțelegere, se spune că ar trece și la șantaj, mai voalat sau chiar direct.

    Și iată cum irosește statul banii pentru pensiile „părinților și bunicilor noștri”, cum ar zice un celebru ministru, pe salarii generoase și pe chirii de mii de lei pe lună. Că deh, dacă ești de la Cluj trebuie să ai unde să pui capul pe pernă în București!

    În condițiile acestea apar câteva întrebări, retorice, probabil: Oare același comportament l-a avut Emanuel Gabriel Botnariu cu angajații de la fiecare din multele locuri de muncă pe unde s-a perindat de-a lungul timpului? Oare acesta este motivul pentru care nu a rezistat nicăieri mai mult de 1-2 ani, sau cauzele sunt mult mai profunde? Oare senatorii din Comisia pentru drepturile omului cunosc situația? Oare Senatul României, PSD și PNL vor mai avea încredere să lase pe mâna lui Emanuel Gabriel Botnariu & Co. instituția încă un an, sau a sosit momentul ca și Consiliul de monitorizare să fie dat pe mâna unor persoane cu adevărat profesioniste? Oare o să ajungă vreodată Consiliul de monitorizare să fie o instituție care să lucreze cu adevărat în interesul persoanelor cu dizabilități, sau o să rămână doar o firmă de publicitate personală și un instrument pentru realizarea propriilor interese ale celor aflați la conducerea instituției?