Un buget în creștere, o transparență în scădere
În ultimii ani, bugetul public destinat cultelor religioase din România a crescut constant. Potrivit unui raport PressOne, între 2021 și 2024 fondurile alocate de stat pentru culte au crescut cu aproximativ 60%, ajungând la sute de milioane de lei anual.
Această tendință ar putea fi un semn de sănătate spirituală a societății — dacă alocările ar fi echitabile și transparente. Din păcate, tot mai multe voci din mediul civic și jurnalistic acuză discreționaritatea cu care aceste sume sunt distribuite.
Legea spune una, practica arată altceva
Cadrul legal actual este dat de Ordonanța Guvernului nr. 82/2001 privind sprijinul financiar pentru unitățile de cult, completată de Hotărârea de Guvern nr. 1470/2002.
Actele normative stabilesc clar că fondurile pot fi acordate pentru lucrări de construcție, restaurare, întreținere sau activități sociale și culturale.
Totuși, legea lasă un spațiu larg de interpretare: nu precizează exact cum se evaluează cererile, ce înseamnă „venituri mici” sau care sunt criteriile prioritare.
În lipsa unor criterii publice ferme, procesul decizional devine vulnerabil la influențe politice, la favoritisme sau la decizii de moment.
Discreționaritatea în cifre și exemple
Un exemplu elocvent a fost rectificarea bugetară din 2023, când Guvernul a suplimentat bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte cu 30 de milioane de lei, în plină criză salarială din educație.
În același timp, proiecte de amploare precum Catedrala Mântuirii Neamului au continuat să primească sume consistente, în timp ce parohii mici din mediul rural au raportat dificultăți în a accesa chiar și fonduri minime pentru reparații urgente.
Un alt caz menționat de presa centrală privește alocările pentru biserici din diaspora, unde guvernele Ciucă și Ciolacu au distribuit peste 110 milioane de lei, dar fără o evidență clară a impactului asupra comunităților românești din străinătate.
Probleme sistemice
Jurnaliști și analiști au identificat mai multe disfuncții recurente:
-
Lipsa de transparență: listele de cereri și aprobări nu sunt publice integral.
-
Favoritism politic: fonduri direcționate preferențial către parohii sau culte apropiate de factorii de decizie.
-
Inechitate între culte: cele mari primesc preponderent, cele mici primesc puțin sau deloc.
-
Control redus asupra utilizării banilor: rapoartele post-finanțare sunt rareori verificate riguros.
-
Utilizare simbolică în campanii electorale — prin evenimente religioase cu sprijin politic.
Argumentele în favoarea finanțării publice
Reprezentanții cultelor religioase și o parte dintre sociologi argumentează că finanțarea publică este justificată:
-
Patrimoniul religios are valoare culturală și istorică inestimabilă.
-
Activitățile sociale și caritabile derulate de culte suplinesc lipsuri ale statului în domenii precum asistența socială și educația morală.
-
Echitatea între culte recunoscute este o obligație a statului român conform Constituției și legii cultelor (Legea 489/2006).
Totuși, aceste argumente nu anulează necesitatea transparenței și a controlului public asupra modului în care sunt cheltuiți banii contribuabililor.
Ce se poate face
Pentru a limita riscul discreționarității, experții în administrație publică propun:
-
Publicarea completă a listelor de cereri și decizii, cu motivări clare.
-
Criterii obiective și cuantificabile — nu doar formulări generale precum „sprijin pentru unități cu venituri reduse”.
-
Audit extern și rapoarte publice anuale privind eficiența utilizării fondurilor.
-
Comisii mixte (stat, culte, societate civilă) care să analizeze proiectele.
-
Digitalizarea procesului de depunere și evaluare, pentru trasabilitate și echitate.
Între credință și transparență
România este o țară profund religioasă, iar sprijinul pentru culte nu este în sine un lucru negativ.
Problema nu este dacă statul trebuie să sprijine bisericile, ci cum o face.
Fără reguli clare, publice și aplicate egal, orice act de credință administrativă riscă să devină un instrument politic.
Într-o societate matură, transparența devine o formă de credință civică — la fel de importantă ca cea spirituală.
Surse:
PressOne, B1TV, Aktual24, Revista 22, legislatia.just.ro, lege6.ro, Secretariatul de Stat pentru Culte.
