Etichetă: sighisoara

Politica, nu munca, te face om?

Acest principiu pare a fi fost moștenit din tată în fiu în familia Burghelea. Tatăl, avocat al cauzelor (actelor) pierdute, a speculat un concurs de împrejurări din vremea Convenției Democrate, devenind celebru în presa vremii ca senatorul „crenvurșt în pâine”, drept pentru care și-a îndrumat fiul pe calea avocaturii, ca rampă de lansare pentru realizarea deplină în politică.

Lucrând cu „materialul clientului” și din mărturia foștilor clienți ai tatălui, se vede cum fiul a ajuns student la Universitatea Româno-Americană, la un an după absolvirea liceului, an în care eșecul admiterii a fost mușamalizat prin înscrierea la celebra AISTEDA – fabrica de diplome pentru sfertodocții sighișoreni – după care, grație legăturilor din capitală ale tatălui, a ajuns, prin transfer, să obțină diploma de drept la facultatea unde picase cu brio. Acest „detaliu” este trecut cu vederea în CV-ul de politician, unde însă regăsim înscris cu mândrie (prostească, am putea zice) faptul că juniorul a fost șef de birou parlamentar la cabinetul senatorial al seniorului, că doar nu era să se cheltuie în afara familiei suma forfetară primită pentru acest cabinet. Chiar dacă la acea vreme legiuitorul nu se dumirise cu stratagema și, ca atare, practica nu era încă incriminată de Codul penal (vezi deputatul Gliga, care a fost condamnat la un an de închisoare pentru că și-a angajat soția pe postul de șef cabinet parlamentar), imoralitatea faptei și a celor implicați este una strigătoare la cer.

Urmând sfatul/calea tatălui, fiul, cu o prestație mult mai modestă decât acesta și cu mult mai puțină carismă/logoree, a făcut eforturi pentru a se lipi de o formațiune politică care să îl propulseze într-o funcție care să-i aducă prosperitate pe spatele cetățenilor. A fost o perioadă grea, căci familia numeroasă pe care și-o făcuse, prin voia Domnului (apropo de reorientarea religioasă care a adus averi altui cunoscut politician de conjunctură locală), nu putea fi întreținută doar din indemnizația de creștere a copiilor, care, așa cum reieșea clar din prima declarație de avere, reprezenta ponderea veniturilor familiei. La fel ca în cazul intrării la facultate, prima încercare de a intra în politică a fost un eșec, căci standardele Forumului German erau în primul rând morale și, în orice caz, mult peste cunoștințele de limbă germană cu care se laudă „catindatul”. Norocul fiului a însemnat lipsa de școală și problemele cu legea ale unui personaj proaspăt exclus din PSD-ul local, fost cititor de contoare la IGOS – loc de unde mama, casieră „rea de muscă” și iute de mână, fugise cu coada (sau cu banii?) între picioare în Spania. Aveau în comun lăcomia și dorința de parvenire, de aceea s-au ajutat unul pe altul: unul, căpătuit tot de către tată (și el neșcolit ca fiul, securist fost ghid ONT dar prieten cu primarul de la acea vreme) cu casă și diplomă agonisite din banii furați orașului, fiind pus paznic la oi – administrator la parcări. Cei doi și-au identificat punctele și aspirațiile comune, dar și de complementaritate, astfel încât din tandemul lor fiecare a obținut ceea ce avea nevoie: unul, un loc călduț în politică, celălalt, o unealtă ceva mai școlită și deprinsă cu folosirea legii în scop nelegitim, dar și cu manevre și stratageme de capacitare/amenințare/șantajare, după caz.

Așa a ajuns Bogdan Burghelea în Uniunea Independentă pentru Sighișoara, formațiune despre care în CV spune că a fost membru fondator, că dădea mai bine așa decât să spună că a intrat în partid la 4 ani după înființarea „primului partid local” de către cel care i-a devenit șef pe viață, autointitulatul „Boss”, care a băgat cuțitul în spatele lui Dorin Dăneșan care l-a făcut om, dându-i o felie bună de mâncat din pâinea puterii care însă nu i-a potolit lăcomia, astfel încât a vrut să ia toată pâinea.

Perioada de opoziție independentă a fost una grea, căci Bogdan Burghelea a fost nevoit să se descurce cu puținii bani câștigați din avocatură. Ce clienți poți avea când, fără birou, doar un scaun în camera meschină a avocaților de la Judecătorie și, în rare ocazii, la o masă la Binderbubi? Cei trei crai UIPS din Consiliul Local au făcut o opoziție agresivă, gălăgioasă, dar neconstructivă pentru oraș, căci scopul nu era de a face ceva #pentruSighișoara – cum nici acum nu este – ci, în primul rând, a dobândi imaginea necesară obținerii de voturi și denigrarea aferentă celor aflați în funcțiile pe care voiau ei să le ocupe. Desigur că vehemența criticilor era doar pentru „bobor”, căci dacă a existat interes direct, cum a fost cel pentru sediu, spre exemplu, tonul independenților din spatele ușilor închise a fost adaptat la situație, astfel încât un spațiu valoros din zona centrală – fost magazin de pâine, fostă farmacie – a devenit sediul partidului mic și neînsemnat valoric, dar cu ambiții/pretenții mari.

La alegerile din 2020, când nimeni nu mai credea că cel îmbogățit din parcări și acces în cetate, ajuns dator, ar putea avea câștig de cauză, o conjunctură favorabilă, dublată de o campanie disperată, a făcut ca a treia încercare de a deveni primar să aibă succes. Odată împlinit visul de a ajunge în capul trebii, nimic nu mai putea opri mufarea independenților la resursele orașului.

Negocierile pentru alegerea viceprimarului au fost prima redută câștigată. Rușine consilierilor care au pus umărul la acest aranjament prin care s-a instaurat o conducere bicefală toxică la conducerea orașului!

Avocatul cauzelor pierdute a devenit astfel un pion important, fiind cel care, plătit cu mult mai mult decât făceau ca avocați el și consoarta, și-a asumat găsirea de căi și mijloace de valorificare în folosul lor a avantajelor și privilegiilor funcțiilor obținute, promițând bunăstare, transparență și competență. Independenții au devenit specialiști debutanți în administrație publică sau orice alt domeniu din raza primăriei în care angajarea depindea de „pixul” proaspătului primar, iar declarația de avere a lui „Iulică” a devenit neîncăpătoare, pe măsura nerealizărilor notabile #pentruSighișoara.

Atât de dezastruoasă a fost prestația celor doi mincinoși incompetenți, încât în 2024 doar negocierile disperate cu auriștii și udemeriștii locali, pe care i-au convins să nu își pună candidat la primar, au făcut ca „Iulică” să obțină un al doilea mandat. Funcția omului bun la toate, „avocatul” Burghelea, nu a mai putut fi salvată, căci ungurii nu s-au lăsat păcăliți de cei doi țepari și au cerut prețul promis pentru înșelarea comunității pe care, cică, o reprezentau. Au găsit o soluție salvatoare. Pentru ei, nu pentru oraș, care, din nou, a trebuit să plătească mai mult decât face – de fapt, două salarii babane pentru doi oameni care nu fac practic nimic pentru oraș. Funcția de administrator public, păstrată în organigramă la reorganizarea întru austeritate a primăriei, a fost ocupată de fostul vice, care, după o lună de „voluntariat” ilegal, a revenit în forță în statele de plată, având chiar mai multă putere și atribuții ca în mandatul trecut, viceprimarul de paie udemerist mulțumindu-se cu salariul consistent de viceprimar.

Odată salvată „unealta de soluții și treburi murdare”, afacerile independent au continuat cu și mai mare elan – băieții deștepți au continuat să primească direct contracte, căci cunoșteau bine tabla împărțirii, iar aranjarea în posturi a oamenilor partidului pe așa-zise „posturi unice” a căpătat amploare, culminând în prezent cu bătaia pe „importantul și necesarul” post unic de debutant la Urbanism între fostul consilier Tudorel Groza și fiica fostei consiliere Dorina Stoica (ea și cealaltă fiică fiind deja rezolvate în primul mandat).

Totul pare să le meargă strună celor doi juriști de marcă, iar tupeul și aroganța lor nu mai cunosc limite. Consilierii par a fi primit fiecare ceea ce au cerut – inclusiv liberalii, care au revendicat în primul mandat funcția de viceprimar. Unealta responsabilă cu gunoiul – Bogdan Burghelea – a găsit soluții și prețuri pentru toate și pentru toți. AUR-ul are sediul dorit, fosta secretară sprițară a lui Dăneșan are drum privat spre vila de sub pădure, dna Pajint are parcare auto cu 1 leu/mp/an în curtea din apropierea firmei din centrul orașului, ș.a.m.d.

Sigur că dna consilier PNL Turk nu mai putea sta în apartamentul ANL din blocurile la care în anii 2000 familii cu copii nu au avut acces din cauza „tinerelor talente” din primărie – ca ea sau Anca Fleșariu, actual Bizo, actual dna secretară – așa că a făcut cumva ca pe lângă acel apartament să pună mâna pe o casă de stat – via ATT, via MET, noul loc de muncă după ce a epuizat toate avantajele posibile din statutul de funcționar public cu însărcinări speciale. Dar povestea de succes fulminant a acestei secretare merită un material de sine stătător.

În cel de față, ar mai fi de punctat preocupările celor doi independenți ajunși șefi în primărie pentru valorificarea patrimoniului orașului în beneficiul grupului de interese constituit în jurul lor. Neîngrijirea clădirilor și terenurilor pentru a le scădea valoarea și a fi vândute la un preț cât mai mic nu este decât una din metode, aceasta fiind aplicată în cazul Casei Maurer, Orfelinatul de fete, Banca Agricolă, Școala din Aurel Vlaicu, Policlinica.

Relevantă este comparația dintre modul în care cei doi au acționat în cazul Băncii Agricole și Groapa Dăneșan. Proprietarul etajului Băncii Agricole și a terenului aferent clădirii a făcut o ofertă de vânzare la prețul de 130.000 Euro în perioada în care primar era Mălâncrăvean. Uipsiștii s-au opus prin vot achiziției prin care s-ar fi întregit această clădire valoroasă, astfel încât nu s-a întrunit numărul necesar de voturi. Proprietarul a revenit cu oferta după ce a devenit primar Sîrbu, care a făcut în așa fel încât să tergiverseze răspunsul, timp în care a încercat să convingă consilierii să voteze împotriva achiziției și, cum nu a reușit, consilierii înțelegând beneficiul adus comunității prin readucerea clădirii în patrimoniul orașului, a retras proiectul de hotărâre pe care l-a supus oricum foarte târziu și netransparent atenției Consiliului Local, iar clădirea a rămas în continuare pradă degradării accentuate.

În oraș se vorbește despre interesul proprietarilor Hotelului Binderbubi, unde Bogdan Burghelea avea „birou” în perioada neagră de avocat și, cum proprietatea este învecinată cu imobilul în discuție, nu e greu de bănuit de unde și în interesul cui vine împotrivirea celor doi la recuperarea clădirii de către oraș.

Pe de altă parte, în cazul Gropii Dăneșan, pe mâna celor doi juriști s-a pierdut prin neapelare procesul prin care municipiul Sighișoara ar fi putut deveni proprietar al construcțiilor ilegale de pe terenul ilegal concesionat de Dăneșan unei firme din Mureș. Fără nicio explicație logică și total netransparent, cei doi s-au grăbit să îi despăgubească pe complicii infractorului Dăneșan cu 70.000 Euro din banii orașului pentru acele fundații (prin comparație, prețul cerut pentru terenul și etajul Băncii fiind unul derizoriu, dincolo de valoarea intrinsecă a imobilului). Foarte repede s-a demonstrat că planul înstrăinării gropii era deja făcut. Fără consultare publică, netransparent, ca tot ceea ce fac cei doi, s-a aranjat vânzarea gropii, cheltuindu-se pentru evaluarea ei convenabilă, astfel încât norocosul cumpărător să poată face „ce vrea mușchii” lui în buricul târgului. Vom vedea în curând pentru cine s-a pregătit tunul imobiliar. La „Veneția” s-a văzut deja cum stătea treaba…

Așteaptă la rând cuminți să le vină rândul la „valorificat” Casa Maurer, Școala Aurel Vlaicu, Orfelinatul de fete și acestea sunt doar vârful icebergului, căci foamea de bani e mare. Cam astea sunt preocupările conducerii bicefale a Sighișoarei, într-o perioadă în care Sighișoara a fost adusă la stadiul de cătun, mult sub nivelul comunelor din jur, iar sighișorenii, tot mai săraci și mai lipsiți de speranță, fac față tot mai greu creșterii de impozite, taxe, tarife, impuse de primar și gașca de profitori.

Cu astfel de modele și oportunități rezervate strict activului de partid, cum să te miri că tinerii valoroși pleacă din oraș, rămânând doar beizadelele atârnate de buzunarele părinților, „băieți deștepți” aflați pe orbita de parandărături a baronului local Munchausen?
Cum să mai îndemni copiii să facă școala pe bune, când absolvenți de facultăți obscure se înfig în funcții și posturi gras plătite, fără să aibă vreo competență care să justifice ocuparea acestora?
Politica bate profesia și munca, se pare…