Etichetă: Primaria Timisoara

  • Iluzia Reformei: Cum se transformă „revoluția administrativă” a Timișoarei într-un haos pe bani publici

    Iluzia Reformei: Cum se transformă „revoluția administrativă” a Timișoarei într-un haos pe bani publici

    În ultimii ani, discursul public din jurul administrației conduse de primarul Dominic Fritz s-a concentrat intens pe concepte precum modernizarea, digitalizarea și transparența totală. Totuși, sub această „umbrelă de PR” și dincolo de postările atent editate pe rețelele de socializare, realitatea administrativă pare să spună o poveste mult mai sumbră. Analiza documentelor și a situației de la fața locului indică un haos administrativ uriaș, în care banii publici sunt gestionați într-un mod care ridică semne de întrebare grave asupra competenței și integrității reformei trâmbițate.

    Mirage-ul investițiilor: 78 de milioane de RON „în curs”

    Unul dintre cele mai șocante aspecte ale acestei pseudo-reforme este modul în care sunt raportate investițiile orașului. Sursele indică faptul că aproape 78 de milioane de RON, reprezentând investiții care sunt deja finalizate și recepționate, figurează în mod artificial în evidențe la categoria „în curs de execuție”.

    Această manevră contabilă nu este doar o eroare birocratică minoră; ea are rolul de a ascunde imaginea reală a banilor publici. Menținerea unor proiecte finalizate în categoria celor neterminate distorsionează execuția bugetară și oferă o viziune falsă asupra modului în care resursele orașului sunt de fapt utilizate. Este, în esență, o barieră în calea transparenței, împiedicând cetățenii să înțeleagă cu exactitate care este stadiul real al proiectelor pentru care au plătit.

    Cazul Incubox: 17 milioane de RON „evaporați” din patrimoniu

    Dacă gestionarea investițiilor curente pare problematică, tratamentul patrimoniului orașului este de-a dreptul alarmant. Un exemplu flagrant prezentat în surse este cel al clădirii Incubox. Conform datelor disponibile, această clădire a fost pur și simplu „ștearsă” din evidențele primăriei.

    Absența înregistrării clădirii de către cei care au preluat-o a dus la o consecință financiară devastatoare: aproape 17 milioane de RON s-au evaporat din patrimoniul orașului Timișoara. Cum este posibil ca o structură fizică de o asemenea valoare să dispară din scripte fără ca nimeni să fie tras la răspundere? Această pierdere nu este doar o cifră într-un registru, ci reprezintă o diminuare directă a bogăției comunității timișorene, un eșec administrativ care subminează orice pretenție de bună guvernare.

    Paradoxul digitalizării: Străzi cu valoare zero

    Timișoara s-a promovat constant ca un oraș cu pretenții de lider în digitalizare. Totuși, realitatea din actele primăriei este medievală: există străzi înregistrate cu o valoare de zero RON. Această situație indică un patrimoniu neinventariatcorect, o problemă fundamentală care face imposibilă o administrare eficientă.

    Fără o evidență clară a ceea ce orașul deține, orice plan de dezvoltare sau de modernizare este construit pe nisipuri mișcătoare. Contradicția dintre „reforma trâmbițată la televizor” și dezastrul din registrele contabile arată că prioritatea administrației pare să fie mai degrabă imaginea publică decât consolidarea instituțională a orașului.

    Concluzie: Un dezastru pe banii timișorenilor

    Ceea ce este prezentat publicului drept o eră a progresului se dovedește a fi, la o privire mai atentă, un paravan pentru o gestiune defectuoasă. „Iluzia reformei” sub mandatul actual ascunde o realitate de zeci de milioane de RON făcuți dispăruți prin acte sau blocați în categorii contabile eronate.

    În loc de eficiență și claritate, Timișoara se confruntă cu un dezastru administrativ pe banii contribuabililor. Această discrepanță masivă între comunicarea de PR și faptele din teren nu este doar o problemă politică, ci o criză de încredere în capacitatea primăriei de a proteja și valorifica bunurile publice. Cetățenii merită o reformă reală, nu doar o imagine bine construită care să acopere un haos de milioane de RON.

  • Mobilă cadou, “țepe” și trafic de influență? Replica lui Ioan Nasleu, Consilier personal al Primarului Timișoarei

    Mobilă cadou, “țepe” și trafic de influență? Replica lui Ioan Nasleu, Consilier personal al Primarului Timișoarei

    Referitor la articolul “Consilierul primarului Timișoarei, scandal într-un bar pentru că nu a primit mobilă gratis când a cerut”, publicat pe data de 21 februarie 2019, pe site-ul pressalert.ro, sub semnătura lui Dragoș Boța, doresc să fac  precizări esențiale vizavi de acuzațiile false care mi se aduc în acest articol, dar și în alte articole publicate pe pressalert.ro. Aceste articole conțin neadevăruri și calomnii, parte dintr-o campanie de discreditare a persoanei mele, a moralității, a imaginii mele publice, a celei profesionale, având ca țintă persoana mea, cât și indirect cea a domnului Nicolae Robu, primarul Timișoarei și a instituției pe care o conduce. Grupul care se află în spatele acestor presiuni mediatice poate fi ușor dedus din diversele conexiuni ale patronului firmei de mobilier din articolul de presă, ale anturajului său, ale fotografiilor publice de pe profilul său de Facebook și, cel mai grav, din diversele lucrări, prestate pentru anumiți tineri politicieni locali dar și pentru firme și instituții unde aceștia au fost angajați de-a lungul timpului.

    Alexandru Jan Asan, violențe pe bandă rulantă, protejate de către…un grup de prieteni?

    Pentru o justă informare a opiniei publice precizez că “patronul” a cărei identitate o protejați, se numește Asan Alexandru Jan, care se ocupă cu producția și importul de mobilă în Timișoara și în Moșnița Nouă. Personal, l-am contractat pentru a îmi realiza câteva piese de mobilier, pe care acesta s-a angajat să le execute până la finele anului 2018. Cu toate acestea, din cauză că își plătea angajații cu salarii foarte mici și întârzieri mari, o parte dintre aceștia au plecat de la firma lui Alexandru Asan. Acești oameni au definitivat lucrarea pe care am comandat-o și pe care am plătit-o integral, dovadă fiind facturile și chitanțele cu sumele pe care le-am achitat pentru contravaloarea mobilierului. Nicio clipă nu i-am solicitat lui Asan Alexandru să îmi facă piese de mobilier pe care să nu le plătesc așa cum se afirmă în articolul de presă.

    În local Storia nu a avut loc nici un incident și nici un fel de scandal. A fost doar un schimb de replici referitor la comanda de mobilă pe care Alexandru Asan nu a onorat-o față de mine. Nu am avut un comportament agresiv, așa cum în mod voit eronat menționează și autorul articolului cât și sursa citată, patronul atelierului de mobilă.

    Din contră, Alexandru Asan este cunoscut în mod public pentru comportamentul său violent, cu provocări și incitare la violență, în special când se află în compania unui tânăr deputat de Timiș și a unui administrator al unei firme locale de pază. Istoria sa violentă începe cu prima căsnicie, unde a fost reținut de către poliție din cauză că își abuza fizic și verbal soția, pe care a bătut-o în repetate rânduri. Femeia a reușit să scape de el în urma unui proces de divorț dar și privind tutela copilului rezultat din căsnicie, în anul 2013. Mărturie sunt probele din dosarul 4811/325/2012* de la Tribunalul Timiș.

    Același comportament violent, cu bătăi și scandaluri, l-a continuat și cu cea de-a doua soție. Nu doar că o abuza fizic pe aceasta dar l-a bătut și pe tatăl soție, existând două plângeri înregistrate la IPJ Timiș care dovedesc acest lucru, un proces pe rol, cât și certificat medico-legal privind agresarea fostului său socru cu o rangă. Cu toate acestea, el a continuat cu amenințări și plângeri penale la adresa femeii și a familiei ei.

    În susținerea declarațiilor mele, dețin probe video în care Alexandru Asan își agresează soția gravidă, pe care le voi prezenta în instanță. Despre multiplele acte de violență conjugală vă puteți documenta, domnule jurnalist Boța, la instanțele timișorene. Și în acest caz, vă invit să consultați probele din dosarele 22268/325/2018 și 22268/325/2018 de la Judecătoria Timișoara.

    La fel de grav este felul în care și-a deposedat propria mamă de casa în care locuia, tot prin intimidări și amenințări. Acesta a încercat să incendieze casa cu benzină, sub amenințarea că va da foc imobilului dacă mama s-a nu va trece proprietatea pe numele său. Și acest incident a fost documentat de către organele de poliție și există martori și dovezi.

    Mai mult, ați omis să documentați și să scrieți, domnule jurnalist Dragoș Boța, cum același Alexandru Jan Asan, a bătut un cosilier județean într-un loc public, mai exact în localul Coco. De față cu martori și cu dovezi ale sistemului de supraveghere video. Fapt pe care ar fi fost ușor să îl documentați dacă exista intenția Dvs de imparțialitate a actului jurnalistic.  

    Mobilă cadou, “țepe” și trafic de influență?

    Alexandru Asan și-a extins afacerea după ce și-a făcut intrarea în cercurile unor tineri politicieni dintr-un anumit partid, mobilându-le gratuit sau la prețuri foarte mici fără a elibera facturi, locuințele sau alte proprietăți. Este de notorietate publică cum firma lui Asan a realizat mobilierul de birou pentru un fost angajat al Aeroportului Internațional Timișoara. Acum, respectivul fost angajat al aeroportului activează în Parlamentul României și se bucură deocamdată de imunitate parlamentară, dar a lăsat în urmă un contract de atribuire directă privind achiziția de mobilier pentru birourile aeroportului, mobilier care apare în inventarul instituției doar pe hârtie. În realitate, acest mobilier a fost postat pe Facebook de însuși beneficiarul afacerii,  în propria casă, întâmplător vecin și prieten cu Alexandru Asan în comuna Moșnița Nouă. La Aeroportul International Timisoara acest subiect nu este tabu. Dacă în auditul intern și în inventar lucrurile se pot îndrepta “din condei”, nu același lucru se poate face în fața organelor de anchetă care au în vizor și aceste achiziții.

    Același “patron de atelier de mobilă”, are un magazin închiriat în complexul comercial Kapa din Timișoara. Unde, conform plângerilor clienților nemulțumiți, acesta nu eliberează bonuri fiscale și chitanțe pentru achiziții iar muncitorii de la atelier sunt “angajați” fără forme legale, ceea ce explică de ce aceștia pleacă de la firmă iar Asan nu reușește să onoreze comenzile. Cum ar fi și comanda de mobilă pe care am făcut-o eu anul trecut, pentru care am cerut chitanțe, facturi și certificat de garanție. Lucru care l-a deranjat și a fost încă un motiv pentru care a înscenat falsul scandal dintre el și persoana mea în localul Storia. Nu înțeleg esența articolului publicat de pressalert.ro, atâta timp cât între mine și Alexandru Asan nu există niciun fel de act, contract sau relație comercială scrisă pentru ceea ce textul articolului și citatul publicat din declarația lui Asan insinuează că aș fi cerut să îmi facă mobilă gratuit. De aceea, am să solicit în instanță, atât autorului articolului cât și lui Asan Alexandru să faceți dovada acestor afirmații neadevărate și denigratoare.

    Există câteva zeci de persoane nemulțumite, despre care știu eu personal, oameni ce s-au trezit doar cu promisiunea dar fără mobilă sau chiar cu avansul luat fără acte fiscale evident și cărora mobila nu le-a fost livrată la timp sau nu le-a fost livrată deloc. Este cunoscut faptul că prin această metodă l-a înșelat cu o sumă de ordinul câtorva mii de euro pe Ioan Mateescu, consilier local în CL Timișoara, dar și pe patronul uneia dintre cele mai cunoscute pizzerii din Timișoara. Ca să dau doar câteva exemple pentru care oamenii pot depune mărturie.

    În plus, pentru a-mi dovedi transparența și bunele intenții, fac publică conversația mea pe WhatsApp cu Alexandru Asan, la începutul lunii decembrie 2018, referitor la comanda de mobilă pe care nu a mai onorat-o. O regasiți atașată acestui drept la replică.

    Domnule jurnalist Dragoș Boța, expunând mai sus doar o parte din ceea ce înseamnă o documentare imparțială profesionistă, vă rog să publicați acest drept la replică integral și în condițiile legii, privind dreptul la replică. Fac referire aici la “Codul de conduită PRESSALERT”, din care citez:

    “– Ofensele publice, publicarea pozelor de tip pornografic, oferirea serviciilor de prostitutie sau a celor de escorta si invitarea implicita sau explicita la activitati sexuale. Este interzisa incarcarea pozelor de tip pornografic sau a textelor cu continut foarte erotic. Acelasi lucru si pentru invitarea la activitati sexuale in public sau prin mesaje private. Fotografiile umoristice sau caricaturale pot face exceptie, atat timp cat caracterul umoristic este cel predominant. – Calomnia, defaimarea, hartuirea, insultele, abuzul de nume sau fotografii, abuzul de incredere… sunt interzise prin lege si condamnabile. Insultele, abuzarea de numele sau fotografia cuiva, calomnia si defaimarea sunt deasemenea interzise pe PRESSALERT. – Este strict interzisa publicarea mesajelor sau pozelor cu continut daunator, amenintator, inselator, defaimator, plin de resentiment, agresiv, rasist, vulgar, denigrant, indecent, insultator, violent, obscen sau pornografic. Este deasemenea interzisa folosirea site-ului in scopuri politice sau comerciale. Referintele la partide politice sau publicarea sloganelor vor fi sanctionate daca se doveste ca au scopuri politice sau inflamatorii. Discutiile pe teme politice sunt permise daca nu degenereaza.”

    De asemenea, Hotărârea nr. 482/1.06.2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii stipulează că “Dreptul la replică şi dreptul la rectificări sunt componente ale dreptului la informaţie. Exercitarea dreptului la replică şi a dreptului la rectificări are drept scop informarea corectă şi completă a opiniei publice, respectiv consumatorul de informaţie, care este în măsură – şi în drept – să cunoască şi poziţia părţii criticate, în vederea formării unei opinii corecte şi complete. Dreptul la replică, dreptul la rectificări şi dreptul la răspuns îşi au originea în art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Aceeaşi reglementare există şi în art. 17 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În vederea respectării drepturilor sau reputaţiei altora, în art. 19 al acestei Convenţii, se precizează că libertatea de expresie poate fi supusă anumitor limitări care trebuie, însă, stabilite explicit prin lege.

    Curtea Constituţională a României s-a exprimat în sensul că dreptul la replică are valoarea unui drept constituţional, fiind corelat cu dreptul la liberă exprimare. Dreptul la replică trebuie considerat, deopotrivă, din perspectivă morală, respectiv juridică. În principiu, orice persoană (persoană fizică, persoană juridică de drept public sau privat) care se consideră lezată în imaginea publică şi bunul renume din cauza difuzării unor informaţii incorecte, parţiale, părtinitoare sau false, are dreptul să recurgă la replică. Din punct de vedere legal, respectarea dreptului la replică este o obligaţie a cărei nerespectare are consecinţe juridice.”

    În concluzie, din respect pentru timișoreni și pentru publicul cititor, vă rog să publicați pe site-ul pressalert.ro în cel mai scurt timp, integral, acest drept la replică, esențial pentru informarea echitabilă și imparțială a opiniei publice. De asemenea, pentru stoparea acestei campanii de dezinformare și atac la persoană, îmi rezerv dreptul de a acționa în instanță publicația online PRESSALERT, pe autorul articolului – Dragoș Boța, cât și pe Alexandu Jan Asan pentru afirmațiile neadevărate și calomnioase la adresa persoanei mele.

     

    Ioan Nasleu

    Consilier personal al Primarului Timișoarei