Ovidiu M. Curea:
S-a rezolvat problema parcărilor în București Primarul general al capitalei a găsit soluția parcărilor din București. Fără bani cheltuiți aiurea din bugetul primăriei, fără investiții, fără bătăi de cap, fără timpi morți și așteptări inutile și păguboase, fără nimic. Ba, din contră, cu venituri suplimentare la buget. Nu-i așa că e fantastic? E! O soluție fantastică găsită de un matematician fantastic, absolvent al Școlii Normale Superioare din Paris, master la Universitatea Paris – XI, doctor al Universității Paris – XIII. Și ce dacă toate școlile amintite (or mai fi fost și altele?) sunt din Franța? Ce dacă a stat acolo vreo șase ani și după șase ani de școli și alte școli, vine încoace pentru că, după declarațiile sale, nu s-a putut adapta la cultura franceză și dorea să ajute la schimbarea României. E vreo problemă aici? Sunteți cumva naționaliști, nostalgici comuniști? Sunteți securiști, PSD-iști, conspiraționiști, xenofobi sau, și mai rău, antisemiți? Stați puțin, eu nu am nimic cu semiții. Am zis și ”mai rău, antisemiți”, pentru că dintre toate categoriile de xenofobi, numai cea de antisemit este pedepsită de lege, ceea ce nu cred că îi servește în vreun fel, dar e treaba lor. O discriminare pozitivă, tot discriminare rămâne. Așa deci, nu mai întrebați prostii, că noi n-avem nimic cu Franța. Primarul Sectorului 1 din București, Clotilde Armande, e chiar franțuzoaică (frumos cuplu francofon în primăriile bucureștene) și pe deasupra mai e și născută în Guadalupe, o colonie a Franței. Și nu e nici o problemă. Nu e. Noi nu avem nimic nici cu Franța, nici cu coloniile sale, ba chiar coloniile ne plac. Sau ne complac? Sau ne complăcem, cum se zice corect? Parbleu, je ne me souviens plus. În fine, amănunte de cârcotași, pentru că, de fapt, e bine, e bine oricum, e foarte bine. C’est très bien. Acum, că veni vorba de cârcotași, mă întreba deunăzi unul dintre aceștia dacă n-ar fi mai bine ca primarul să fie o persoană locală, născută și educată în localitatea respectivă, care să fi crescut și să fi trăit cu problemele ei, probleme pe care să le cunoască în detaliu pentru că s-a lovit personal de ele și pe care ar fi vrut să le vadă odată și odată rezolvate? Chiar știe, se întreba cârcotașul, un făgărășan, un francez sau un guadalupean mai bine problemele orașului decât un localnic sau toți localnicii sunt niște nevolnici, incapabili, trădători, corupți și hoți? Eu ce să-i spun? Că e bine și așa și așa sau că la noi merge și așa? Dar să ne întoarcem la oile noastre și să urmărim cum trecând făgărășanul Nicușor Dan (născut în Făgăraș din tată muncitor și mamă funcționar contabil) în mașina de protocol a primăriei generale a capitalei pe străzile Bucureștilor, care îi revin în administrare, adică acelea pe unde trec mijloace de transport în comun. Și trecea el așa, gânditor și preocupat de problemele locuitorilor ei, ca un adevărat primar general…O fi scăpat de obiceiul acela urât de a-și băga degetele în nas în direct și la o oră de vârf? De unde o fi luat, domnule, acest obicei? De la francezi? Eu am auzit că pe acolo sunt alt fel de obiceiuri… Deci, trecând cu mașina pe străzile Bucureștiului și uitându-se pe geam, ce vede primarul nostru general? Vede mașini, autoturisme, multe, colorate, năpădind ca niște gândaci și carosabile și trotuare și ce și-o fi zis el în gândul lui? Noi nu putem decât să bănuim ce a zis, că ce e cu adevărat în capul omului nici alegătorii nu vor ști vreodată. Și o fi zis primarul nostru general imitându-l pe Jean Constantin din filmul ”Cu mâinile curate” (De ce râdeți? Chiar așa se chema filmul, ”Cu mâinile curate”.): Domne, oamenii are mașini și dacă are mașini, are bani și dacă are bani, să plătească. Apoi a scos Nicușor matematicianul instrumentul electronic din buzunar și a început să bată în el ca într-o tobă, iar la sfârșit, calculând integrala curbilinie pe conturul Bucureștilor, a găsit soluția care rezolvă ingenios, total, definitiv, fără cheltuieli și cu substanțiale câștiguri pentru primărie spinoasa problemă a parcărilor, soluție căreia nu i-au dat de cap până acuma nici un primar oricât de general ar fi fost el și oricât s-ar fi dat cu capul de toți pereții dărâmați ai obiectivelor industriale din capitală. Da, asta e soluția! Când își opresc mașinile, oamenii să plătească! Atunci când le parchează lângă trotuar, în fața blocului lor, să plătească! Cât? Păi, ia să vedem cam de cât ar fi nevoie… Să plătească, să plătească… 5 lei pe oră sau, mă rog, 120 de lei pe zi, aici lăsăm decizia la libera alegere a cetățeanului, că suntem în democrație, nu? Ce dracu?! Să vezi atunci câte locuri de parcare libere or să rămână, că ar putea veni și străinii să parcheze în București. Locuri de parcare – gârlă și bani la primărie, altă gârlă. Să înoți în ele, nu alta. Uite așa, legea lui Lavoisier, a conservării masei, care spune că în natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, ci totul se transformă, se respectă ad literam. Cetățeanul dă, primăria câștigă și își echilibrează bugetul care o tot ia când spre stânga când spre dreapta, de parcă ar fi în stare avansată de ebrietate. Și să fim bine înțeleși, cetățeanul dă de bunăvoie, nimeni nu-l obligă să dea, nimeni nu îi bagă mâna în buzunar. Dacă nu vrea să plătească, nu plătește și gata. Poate foarte frumos să continue plimbarea cu mașina, până iese din București, pe șoselele din țară, dacă are plătită rovinieta, că de ITP, revizia anuală și impozit nu poate fi vorba. Și parchează pe acolo, pe unde vede cu ochii. Asta e! A vrut mașină mică pentru că nu i-a plăcut să meargă cu tramvaiul, acum să scoată banul. Și fără șmecherii și tarantele cum că șosele și drumurile ar fi accidentate ca în vreme de război și că îi strică lui suspensiile sau alte mofturi de același gen. Acum, dacă e să fim și noi cinstiți! De ce să amenajezi platforme de parcare pe maidanele din București (fostul hipodrom din Calea Plevnei, de exemplu, sau bălăriile aflate de-a lungul căilor ferate paralele cu Calea Griviței), sau pe sub poduri (Podul Basarab, de pildă) sau să construiești garaje subterane și supraterane care cer bani, mulți bani și eforturi de tot felul (sau aproape), când ai la dispoziție pe gratis și cu randament substanțial toate rigolele de lângă borduri? (Lăsați bordurile, că sunt din alte filme!) Păi, n-ai fi prost? Ai cam fi, dar, hai să nu vorbim despre proști. Aici e vorba despre deștepți, despre fete și băieți deștepți. Și, încă ceva. Dacă o luăm nițel și pe logică, nu doar pe matematică și pe finanțe: altfel nici nu se putea. Apă caldă, nu. Căldură, nu. Spectacole, nu. Restaurante, cafenele, nu. Teatre, nu. Școli, nu. Spitale, nu. Măcar locuri de parcare.
Ovidiu M. Curea
ACESTA ESTE UN PAMFLET SI TREBUIE TRATAT CA ATARE
