Etichetă: ministerul mediului

  • Doamna Ministru și Secretul Energiei: Cum Să Faci Soarele Să Strălucească Non-Stop

    Doamna Ministru și Secretul Energiei: Cum Să Faci Soarele Să Strălucească Non-Stop

    Se pare că doamna ministru de la mediu a decis să ne surprindă pe toți cu o revelație care va transforma peisajul energetic românesc. Într-o eră în care tehnologia avansează cu pași repezi, doamna a venit cu o propunere care ne lasă pe toți cu gura căscată: să înlocuim hidrocentralele cu parcuri solare. Dar nu oricum, ci cu un argument care ar face chiar și cele mai optimiste minți să se întrebe dacă nu cumva a uitat să ia medicamentele.

    “De ce să ne complicăm cu turbinele care rotesc apa când putem să ne bazăm pe soare?!” a exclamat ea, arătând spre cer ca și cum ar încerca să convingă soarele să stea pe cer 24 de ore din 24. O idee atât de strălucitoare că ar putea să lumineze întreaga țară!

    Desigur, nimeni nu a avut curajul să-i spună că soarele nu are un program de lucru fix și că, uneori, pur și simplu se retrage după nori, lăsând parcurile solare în beznă. Dar, cine suntem noi să o contrazicem? Poate că doamna ministru are un plan secret: să organizeze o competiție națională pentru a găsi cea mai bună soluție de a ține soarele pe cer. Un fel de “Soarele în Sus, Noaptea în Jos”.

    Și, să fim serioși, cine nu și-ar dori ca un ministru să vină cu idei revoluționare? Poate că următoarea ei propunere va fi să facă o lege prin care să oprim Pământul din rotație, astfel încât să avem soare non-stop. Ar fi o soluție, nu-i așa? Doar să ne asigurăm că nu ne trezim pe întuneric, ca într-o filmare horror, dată fiind complexitatea acestui proiect.

    În concluzie, doamna ministru ne amintește că, uneori, cele mai mari idei vin din cele mai neobișnuite locuri. Cu toate acestea, ar fi bine să ne bazăm pe știință și fapte, mai ales când vine vorba de energia țării. Până una-alta, poate ne îndrumă spre o școală de vară despre fizica energiei, unde să afle și ea că soarele nu e la dispozitia noastră 24 de ore din 24!

  • Defrișarea Națională a Hoților

    Defrișarea Națională a Hoților

     

    Defrișarea Națională a Hoților

     

    Deunăzi, un vecin în vârstă, care ieri era tare sprinten, iar azi e deja în trei picioare, cu un baston alb ca de orb, abia târșâindu-se, mi-a spus:

    – Ai auzit? Au înființat Garda Națională Forestieră, să ocrotească pădurile, să oprească defrișările.

    – Dar ce, nu e bine?

    – O, e tare bine, dar treaba asta trebuia făcută de mult. În satul meu, Buciumeni, austriecii defrișează pădurile de 30 de ani și nimeni nu a luat nici o măsură. Au defrișat cea mai măreață pădure de tei din Moldova, unde bunelu’ și tata al meu aveau prisaca și eu eram de mic prisăcar.

    – Da, cunosc, acolo e și Mănăstirea Buciumeni, loc sacru, de pe vremea buciumenilor lui Ștefan cel Mare.

    – Măsurile trebuia să le ia de la început poporul, să-i defrișeze pe alde Iliescu, Băsescu, Iohannis, care au primit comisioane grase, care au asistat pasivi la crima împotriva vieții în România. Să omori fără milă, sistematic, pădurea, care e plămânul vieții, ce criminali!

    – Și mii de parlamentari și guvernanți ce au făcut?

    – Nimic. Toți ar trebui defrișați! Demascați și defrișați!

    – Dar se acoperă între ei, nimeni nu merge până la capăt cu demascările.

    – Așa-i treaba. Dar oricâte măști și-ar pune, pentru mine acești politicieni ai României neocomuniste sunt niște vânduți, niște corupți, se lasă manevrați ca niște lași din afară, sunt demascați de mult, din naștere. Nu mai trebuie demascați, ci doar defrișați!

    – Da, nene Iacob, de acord. E nevoie de o defrișare națională a hoților! Dar cine s-o facă? Tot ei, hoții?

    – Nu. Poporul.

    Și dacă n-o să poată poporul, adaug eu acum, o să-i bată Dumnezeu! Deși e slabă nădejde, fiindcă până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Și pe acest traseu, au ei grijă, corupții, să aranjeze ploile.

    Dar, la urma urmei, dacă nu se poate și nu se poate defrișa hoția, dacă nu se poate să tai mâinile la hoț ca pe vremea lui Țepeș, fiindcă ar fi o chestiune ancestrală, așa s-au născut românii, cu acest defect, unii zic cu acest dar, să se fure așadar, primesc, dar să se fure așa cum fură italienii sau evreii. Am aflat peste ocean cum fură ei. Fură de la americani și duc la ei, în țara lor, Italia și Israel. Ce-au făcut evreii dintr-un pământ sterp, plin de dune și dealuri pietroase? Un rai, o oază. Au adus pământ cu vapoarele, pământ negru, cernoziom, l-au adus din alte părți roditoare și l-au plantat pe terenul lor arid. Și bogătașii evrei din America duc cu helicopterul banii în Israel. E și o vorbă acolo, „Banii ne cad din cer, ni-i aruncă americanii noștri din elicopter”. La fel, mafia italiană, tot ce a furat de la americani, cu Lucky Lukiano în frunte, și de peste tot, au dus în Italia. Gândiți-vă numai ce face Michael Corleone, când își duce averea în Sicilia și când donează bisericii de acasă miliarde de dolari! Au făcut din Italia cea mai frumoasă și cea mai bogată țară din lume! Toată e un Patrimoniu Universal.

    De ce nu ar lua și hoții români acest exemplu? De ce nu fură de la străini și nu aduc în România tot ce fură? Face unul un turneu de tenis cu bani furați de la români, dar nu-l face la București, îl face la Madrid și le dă toți banii de premiu străinilor! Sau face un patinoar pentru copii, dar nu din milioanele lui furate, ci din milioanele părinților acelor copii! Devine unul președinte onorific al Festivalului „Enescu”, dar nu promovează artiștii români, ci aduce numai orchestre și muzicieni străini și toți banii curg în afara țării. Iar tot acest transfer benefic pentru străini se face prin firma băiatului său. Acest moment de hoție se numește „era Holender”.

    În Austria, dacă rupi o creangă dintr-un copac, ajungi la pușcărie, dar aici, alde Băsescu et co. le-au deschis larg porțile austriecilor și ne taie pădurile ca în codru! Evreii au făcut din deșert un codru, la noi se face din codru un deșert!

    Furați, măi, dar nu ne sărăciți pe noi!

    Eu nu-i îndemn pe români să fure, nici de la noi, nici de la alții, ci îi îndemn, cum i-am îndemnat întotdeauna, să muncească, dacă se poate.

     

    Grid Modorcea