Ziarul Tricolorul

Etichetă: George Enescu

  • ENESCU va fi omagiat la OPERĂ NAȚIONALĂ DIN TIMIȘOARA, CLUJ ȘI IAȘI prin primul film artistic dedicat lui și prin vocile unor soprane renumite

    ENESCU va fi omagiat la OPERĂ NAȚIONALĂ DIN TIMIȘOARA, CLUJ ȘI IAȘI prin primul film artistic dedicat lui și prin vocile unor soprane renumite

    Comunicat de presă

     

    ENESCU va fi omagiat la OPERĂ NAȚIONALĂ DIN TIMIȘOARA, CLUJ ȘI IAȘI prin primul film artistic dedicat lui și prin vocile unor soprane renumite

     

    La 70 de ani de la trecerea sa în eternitate, GEORGE ENESCU va fi omagiat în locații emblematice din țară – Ateneul Român(25 februarie), Opera Națională din Timișoara (19 martie),Opera Națională din Cluj (31 martie) și Opera Națională din Iași (5 mai), printr-un eveniment remarcabil. În deschidere vom asculta vocile unor soprane de renume mondial ca Elena Moșuc, Antonela Barnat, Diana Țugui și Veronica Anușcă, acompaniate de virtuozi ai pianului precum Leonard Bonea, Gergő Nagy, Adina Alupei și Alexandru Burcă.

    Aceste proiecții speciale, organizate de producătorii executivi ai filmului Martha Maria Mocanu și Elena Enache, sunt un omagiu adus lui George Enescu și o oportunitate unică de a redescoperi viața și opera sa prin intermediul unui film cu 40 de premii internaționale și singura producție românească premiatăinternațional la categorii precum cel mai bun film, regie, scenografie, costume, coloană sonoră, muzică originală, actori în rol principal, actori în rol secundar, imagine, producator, premiul publicului, premiul special al juriului, premiul pentru realizări remarcabile în cinematografie.

    Regizorul Toma Enache: „Este o onoare să ai șansa să faci primul film artistic dedicat unui astfel de om. Am intuit că Enescu poate, și cu povestea lui de viață, pe lângă muzica lui, să dea o stare de spirit românilor. Le mulțumesc spectatorilor din întreaga țară că vin să vadă filmul dedicate lui Enescu. Mă bucur că au înțeles demersul regizoral și rostul acestui film. Le mulțumesc pentru aprecieri și mesaje. Au demonstrat că arta cinematografică are cu adevărat puterea de a emoționa și de a uni sufletele care vibrează pe aceleași note. Așa cum spunea Enescu, «în artă trebuie să vibrezi tu însuți și să-i faci și pe alții să vibreze. » Cred că am reușit acest lucru.”

    Acest film nu este doar o creație cinematografică, ci un arc peste timp, o reîntâlnire a trecutului cu prezentul, o celebrare a geniului universal George Enescu, la care vă invităm să participați.

    Biletele se gasesc pe IaBilet, Ticketstore si happycinema.ro 

     

    Revista Culturală LEVIATHAN, Marina Roman (critic de film): „Este un film care face paradigmă aparte de majoritatea producției românești. Regizorul Toma Enache l-a dedicat, într-un gest recuperator, îndelung așteptat – mai bine de jumătate de secol – geniului muzicii românești. Un film cu ramificații profunde („Nadir latent! Poetul ridică însumarea / De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi…”), viscontian elegant, cu o excepțională știință a compoziției cadrului, o distribuție fără cusur și cu respect firesc pentru istorie, pe care se cade să îl apreciem tocmai pentru că rar îl mai întâlnim practicat în vreun demers cultural. (…) Enescu, jupuit de viu ar fi un film biografic, de n-ar fi cu mult mai mult, un edificiu cinematografic alcătuit din planuri întrepătrunse, revelatoare psihologic, social, artistic… Enescu, jupuit de viu ar fi un film biografic, de n-ar fi o adevărată călătorie inițiatică. Cu baghetă de magician, nu doar cu bagheta dirijorului, Enescu „trezește muzica sufletelor noastre” – așa cum spunea Regina Maria – nu doar muzica în sufletele noastre. Pentru că a trăit incandescent spre a crea strălucitor. ”

    PALMA FILM FESTIVAL: „(…) o poveste de dragoste tumultuoasă și pasională, desfășurată pe fundalul procesului de creație, cu accent pe capodopera lui Enescu – opera Oedipe. Filmul e o sărbătoare pentru simțuri, încântând spectatorii cu costume superbe, decoruri care captează privirea și o coloană sonoră pe măsură.”

    REVISTA FILM, Dana Duma  (critic de film): „Un biopic îndelung așteptat.(…) Ca şi în cazul alegerii interpretei pentru rolul Marucăi, pentru Enescu, regizorul a ales un actor cunoscut mai degrabă pentru rolurile sale de pe scenă, Mircea Dragoman, „titular” la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti. El a preluat sugestia majoră transmisă de regizor, aceea a bunătăţii fără margini a personajului şi a mizat mult pe limbajul microfizionomic şi corporal (privirea de un verde intens şi silueta înaltă). Desigur, fanii muzicii lui Enescu se vor simţi răsplătiți să asculte multe fragmente din creaţia simfonică a compozitorului, dar și din opera sa Oedipe. Mai ales că muzica este interpretată, la un nivel înalt (…).”

    FARO Concurso de Cinema Mediterrâneo e Mundial: „Juriul a fost impresionat de modul în care ‘Enescu, jupuit de viu’surprinde cu măiestrie esența începutului de secol XX în România și Franța, prin atenția deosebită acordată detaliilor de epocă și prin alcătuirea vizuală uluitoare.”

    TIMES OF CINEMA, Gustavo Coletti (critic de film): „Cred că l-am înțeles în sfârșit pe George Enescu, după ce am urmărit cele două ore de film. (…) Atenția la detalii în privința costumelor și scenografiei nu trece neobservată, iar momentele cele mai intense generează un vibe eclectic între cinema și teatru, au strălucirea unor explozii, părând uneori supranaturale. Este greu de găsit în cinematografia modernă atât de mult respect pentru spiritul narațiunilor clasice. Stilul și atmosfera filmului ne amintesc de marii maeștri ai cinematografiei italiene sau germane. Toma Enache nu face compromisuri în căutarea excelenței.”

    EMILIA CHEBAC : „Am văzut Enescu, jupuit de viu de două ori. La un film publicul este cel mai bun barometru. Nu contează ce se va scrie, ce se va posta ulterior pe conturile de Social Media, acolo în sală, sub anonimatul întunericului, măștile cad și se contorizează valoarea. Când oamenii nu-și pot desprinde privirile din ecran, când uită de telefoane, e semn că Enescu, jupuit de viu a învins blazarea maturității și nerăbdarea tinereții. Am văzut oameni ștergându-și pe furiș o lacrimă și tineri care i-au spus lui Toma Enache: „Nu am crezut vreodată că în România se va face un astfel de film.”

    FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FILM DE ARTĂ DE LA ATENA: „ENESCU, jupuit de viu” este un triumf nu doar ca piesă de epocă sau film biografic, ci și ca explorare filozofică a condiției umane. Abordează întrebările eterne legate de iubire, creativitate și sens cu grație, dar și cu profunzime (…) După cum a spus însuși George Enescu, «artistul dezvăluie omenirii calea către armonie, care este fericirea și pacea». Filmul lui Toma Enache face exact asta – prin frumusețea, profunzimea sa și tributul emoționant adus unui artist care a trăit și a iubit cu pasiune, ni se amintește tuturor de puterea artei de a lumina calea către armonie atât în viață, cât și în dragoste.”

     

    FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FILM INDEPENDENT DE LA ROMA — PRISMA: „Ca notele unei simfonii, fiecare moment din viața lui Enescu se împletește cu nuanțe, pauze și tonuri care depășesc simpla melodie. (…) Așa cum o simfonie este făcută nu numai din note, ci și din distanța care le desparte, existența lui Enescu se construiește între umbrele iubirilor sale, pierderile sale și căutarea nesfârșită a frumosului și a adevărului.”

    CINEMIL, Emil Călinescu: „Enescu, jupuit de viu este mai mult decât un film ori decât un concert: este o EXPERIENȚĂ pe care trebuie să o trăiești.”

    Q MAGAZINE, Floriana Jucan: „Între viața și arta lui Enescu nu a existat frontieră. Și Toma Enache surprinde exact această invizibilă (ne)graniță! De la Omul lui Dumnezeu nu am mai văzut oamenii dintr-o întreagă sală muți, la final, citind în liniște genericul de minute și minute în șir, fără ca nimeni să îndrăznească să tulbure măcar cu aplauzele cuvenite unei gale…Parcă muriserăm și noi cu Enescu, acest om jupuit de viu în viață, viu printre noi în moarte!”

    Revista VESTUL DRAMATIC – Marian Apostol: „Enescu, jupuit de viu – o bijuterie cinematografică despre viață, artă și iubire. Evenimentul a reunit peste 300 de spectatori, care au aplaudat îndelung o creație ce promite să intre în galeria marilor filmelor de artă – și despre artă – cinematografică.”

    Sub egida #Enescu70, vor avea loc proiecții speciale ale filmului „Enescu, jupuit de viu”, în prezența regizorului Toma Enache, în mai multe orașe din țară. Lista completă aici:https://www.facebook.com/enescufilm/

     

    Actorii Mircea Dragoman și regretatul Constantin Codrescu (în film George Enescu și tatăl său)

    Foto credit: La Steaua Film

     

    Actrița Theodora Sandu (în film Prințesa Maria Cantacuzino)

    Foto credit: La Steaua Film

     

    Manuela Hărăbor, Theodora Sandu și Iulia Gorneanu (in film Regina Maria, Maria Cantacuzino și Cella Delavrancea)

    Foto credit: La Steaua Film

     

     

    Actorii Mircea Dragoman și Erica Moldovan (in film George Enescu și Valérie)

    Foto credit: La Steaua Film

  • Festivalul „Enescu” – defularea românilor

    Festivalul „Enescu” – defularea românilor

    Apăsați de o soartă grea, românii și-au găsit, deocamdată, defularea în Festivalul „Enescu”. Dau năvală ca turcii, deși n-am văzut să se cânte nici un concert turcesc, cu toate că au și ei simfoniști. Dar se cântă marșuri, șlagăre simfonice, iar uneori și muzică de cabaret (Doamne, iartă-mă!), am vrut să zic Broadway, fiindcă în recitalul oferit de baritonul englez Bryn Terfel, uns Sir chiar de regina Elizabeth II, am avut parte de câteva piese din musicalul american, pe care Sir Bryn le-a cântat carnavalesc, cu gesturi de vodevil hollywoodian. Are un farmec extraordinar, păi dacă a curerit-o și pe regina Angliei!

    Așadar, pe români i-a cucerit cu „șlagăre de musical-uri triumfătoare pe Broadway și pe marele ecran”, cum scrie în caietul-program. E vorba de musicaluri scrise de Richard Rodgers și Oscar Hammerstein, cu cântecul Some enchanted evening / O seară fermecată, Frederick Loewe și Alan Jay Lerner, cu musicalul „Camelot”, din care Sir Terfel a cântat partitura regelui Arthur How to handle a woman / Cum să te descurci cu o femeie? Răspunsul e simplu: „Iubește-o, doar iubește-o, pur și simplu iubește-o!”. Sau cântecul lui Tevye-lăptarul If I were a rich man / Dacă aș fi un om bogat, din musicalul Scripcarul pe acoperiș, după Shalom Aleichem, cu un succes pe Broadway neîntrerupt.

    Dar a mai existat un moment și mai atractiv: aria din opera Mefistofele de Arrigo Boito, în care Sir Bryn bagă degetele în gură și fluieră, fluieră ca în Texas! O arie cu fluerături, nimic mai potrivit pentru cupola Ateneului, unde melomacimea filma în draci, parcă era în prăvălia lui Trinitas. Cine e Trinitas? No importa. Dar Sir Terfel nu s-a oprit aici, a văzut înfocarea românașilor și i-a îndemnat la co-participare, adică să fluiere. Fluiera el pe scenă, trebuia să fluiere și sala, să-l susțină. O, atât a așteptat galeria din sala Ateneului, că s-a desfășurat un dialog de fluierături de nu s-a auzit în nici un teatru de pe Broadway, în nici o gală la Premiile Grammy. Da, performanță de intrat în Cartea Recordurilor, cea care se face chiar la Londra, acolo de unde a venit Sir Bryn Terfel!

    Sunt bolnavi, îmi spunea o doamnă tăcută, liniștită, care nu aplauda deloc! Ei, nici chiar așa! Dați și dvs puțin din palme, doamnă, doar nu vă cad mâinile! Trebuie să-l onorăm pe Sir pentru felul cum sărută fetele noastre care îi dau flori. Dar eu îl aplaud pentru cum a cântat Wagner. Când a interpretat rolul cizmarului Hans Sachs din Maeștrii cântăreți din Nürnberg, și-a scos un pantof și bătea cu pumnul în talpa lui, precum cizmarul cu ciocanul în atelier când repara ghete! Să nu te îndrăgostești de un asemenea om, care găsește soluții spectaculare și chiar năstrușnuce la ariile de concert pe care le cântă?!

    Și ce mai pozari și pozări! Ce faci cu imaginile ăstea, dragă?, l-a întrebat unul pe un pozar de lângă mine, care nici o clipă nu a lăsat mobilul închis, tot timpul l-a funcționat. Când i-am spus să mai lase scula și să fie atent la ce se cântă, mi-a spus: „Dar nu e interzis! Fac ce vreau!”. Un bătrân organizator mi-a spus că se anunță la fiecare concert că „folosirea aparatelor de filmat și fotografiat este strict interzisă”, dar nimeni nu ține seama de asta, filmează ca nebunii. Ce bine era înainte de a se inventa aceste prostioare, zicea el, era liniște în sală, lumea venea pentru muzică. Dar și dacă ai aceste aparate, zic, poți să vii la festival pentru muzică. Am și eu mobil, dar nu l-am luat niciodată cu mine la concerte. Eu respect muzica și pe ceilalți spectatori. Nu vreau să deranjez pe nimeni! Ei, da, zice, fiindcă aveți bun simț, dar acum cine mai are bun simț? Adio cu morala! A murit când l-au împușcat pe Ceaușescu!

    Vă spun, multe ai de învățat la Festivalul „Enescu”, e un mare prilej să cunoști diferiți oameni și să le afli părerile. Poți face fără nici un efort sondaje de opinie, ceea ce pe alții îi costă mult afacerea asta.

    Dar eu nu dau vina pe spectatori. Ei sunt dornici de spectacol. Vina o poartă profesorii lor sau lipsa de profesori, fiindcă, așa cum mi-a spus o supraveghetoare de bilete, cine să ne învețe? Observ că atunci când le spui lucruri interesante despre un concert, despre o personalitate sau alta, oamenii, mai ales tinerii, sunt foarte interesați, foarte deschiși. Nu există tânăr cu care am intrat în discuție să nu vrea să știe cum a scăpat Rahmaninov de deprasie, de pildă. Sau aspecte legate de monarhie din viața lui Enescu. Iar la sfârșit oftează, ce păcat că nu e nimeni care să ne spună așa ceva. La școală nu se face serios muzică. La televizor, numai politică și bășcălie. Unde să învățăm carte?

    Cine să le spună acestor oameni, masa uriașă de melomaci care invadează Sala Palatului, unde de regulă se cântă șlagăre simfonice, mai puțin la sala Radio sau la Auditorium, ce însemană să fii civilizat într-o sală de concert, ce însemană, de fapt, să fii meloman adevărat?!

    Așa, festivalul trece și ei nu se aleg cu nimic, fiindcă și la festival văd aceeași lipsă de educație. Oamenii se defulează, ca pe stadion. Dar ca Ateneul plin de fluierături, nu am văzut pe nici o arenă de tenis. Moartea regelui, bucuria nebunilor, prostituarea muzicii, defularea românilor!

    Grid Modorcea, Dr. în arte