Săptămâna asta, am asistat la încă un spectacol grotesc, semnat Anamaria Gavrilă, lidera partidului POT.
Într-un clip viral, o vedem râzând de Marian Ceaușescu ,omul care în anii ’90 a fost bătut fizic, schingiuit pentru curajul de a înfrunta sistemul.
Da, omul acela care a încasat pumni pentru libertate.
Rezultatul? O vorbire sacadată, o rană transformată în voce.
Și vine Gavrilă, cu zâmbetul ăla tâmp de talk-show ieftin, întrebându-l:
> „De ce vorbești sacadat?”
Pentru că a fost bătut, doamnă.
Pe când dumneavoastră, din păcate, doar bătută în cap.
Și fără șanse de vindecare.
Ăsta nu e curaj politic.
E prostie agresivă.
Când râzi de un om rănit, nu ești lider, ești un scuipat pe obrazul umanității.
Și ca spectacolul să fie complet, intră în scenă George Burcea, același care în 2021 declara că „unele femei merită să fie bătute cu mese și cu scaune”.
Omul care ar trebui să tacă toată viața despre respect și demnitate și care, culmea, candidează.
Cu sprijinul aceleiași Gavrilă.
Ea râde de victime, el le bate în teorie.
Un cuplu de coșmar în parada rușinii politice.
Și sincer?
Am ajuns la concluzia că partidele extremiste au devenit adăpostul repetenților de la școlile ajutătoare.
O selecție naturală a neputinței, prostiei și aroganței.
Niște oameni care n-au citit o carte întreagă, dar își dau cu părerea despre morală și destinul nației.
Care n-au învățat niciodată tabla valorilor, dar vor să ne predea lecții de patriotism.
Marian Ceaușescu nu are nevoie de milă.
Are ceva ce voi nu veți avea niciodată: demnitate câștigată prin durere.
Vocea lui tremură, dar spune adevăruri.
Pe când voi, doamnă Gavrilă, aveți voce clară ,dar spuneți numai căcaturi .
Și ca ironia să fie completă, închidem cu motto-ul dumneavoastră preferat:
> “It is what it is.”
@Facebook – Vlad Craioveanu
