În anul 897, rivalitățile politice extreme de la Vatican au atins un nivel greu de imaginat, culminând cu decizia noului suveran pontif de a-și aduce predecesorul în fața justiției. Fără nicio reținere legată de sacralitatea morții, acesta a ordonat exhumarea cadavrului Papei Formosus, declanșând un proces public care a șocat profund chiar și societatea medievală a acelor vremuri.
Cadavrul, aflat într-o stare avansată de descompunere, a fost scos din criptă, curățat sumar și îmbrăcat complet în cele mai fastuoase veșminte papale oficiale. A fost adus în sala de consiliu și așezat pe un tron din lemn masiv, susținut probabil de corzi pentru a nu se prăbuși în fața acuzatorilor săi. Pentru a respecta o aparență bizară de legalitate, mortul a primit chiar și un avocat apărător din rândul clerului. Acesta a fost obligat să stea lângă cadavru pe toată durata procesului, dar a rămas complet tăcut, fiind paralizat de frica de a nu atrage mânia actualului lider dacă ar fi încercat să formuleze vreo apărare reală.
Interogatoriul a fost condus personal de suveranul pontif în exercițiu, care a strigat constant la trupul neînsuflețit, cerându-i explicații pentru deciziile politice luate în timpul vieții. Acuzațiile oficiale se refereau la încălcarea unor reguli canonice stricte și la obținerea ilegală a funcției supreme în biserică, dar miza reală era anularea tuturor alianțelor politice pe care fostul lider le încheiase. Sala a răsunat de ecoul întrebărilor furioase adresate unui acuzat care, în mod evident, nu putea oferi niciun răspuns, transformând actul de justiție într-o piesă de teatru grotescă și înfricoșătoare pentru toți cei prezenți.
La finalul acestui spectacol terifiant, verdictul a fost unul complet previzibil: mortul a fost găsit vinovat de toate capetele de acuzare. Pedeapsa aplicată a fost la fel de brutală ca și întregul proces. Papalitatea defunctului a fost declarată retroactiv nulă, toate decretele sale au fost anulate, iar veșmintele oficiale i-au fost smulse de pe corp direct în sala de judecată. Mai mult, i-au fost tăiate trei degete de la mâna dreaptă, exact degetele pe care le folosise în viață pentru a oferi binecuvântarea papală, într-un act final de anulare a întregii sale autorități spirituale.
Rămășițele profanate nu au primit nici măcar liniștea unui mormânt comun după pronunțarea sentinței. Trupul mutilat a fost târât pe străzile orașului și aruncat fără nicio ceremonie în apele râului Tibru, pentru a fi șters complet din memorie. Totuși, acest abuz a generat o revoltă publică masivă. La scurt timp după incident, locuitorii indignați l-au capturat pe papa care orchestrase acest proces absurd, l-au aruncat în închisoare și l-au strangulat, dovedind că o justiție atât de macabră atrage în cele din urmă o pedeapsă pe măsură.
