Reformarea Sportului Românesc: Spre un Model de Fair-Play și Subvenții Echitabile

0
4

Sunt peste 800.000.000 de lei anual cheltuiți pentru cluburile sportive de stat, cluburi care beneficiază de peste 90%-95% subvenții din bani publici. Inclusiv în orașele conduse de Bolojan și Fritz, dar și în cele unde AUR are puterea la nivel de județ și municipiu, aceste subvenții ajung în mâinile unor pesediști.

Reiau articolul de acum trei ani, când o echipă din super-bogata Norvegie, țara cu un fond suveran evaluat la aproximativ 1.800.000.000.000 USD, țară care poate oferi zeci de medalii de aur la mondiale, a câștigat cupa împotriva statului de la Baia Mare.

Să zicem că nu au fost antidemocrați și că aceia care susțin anti-fair-play-ul din România nu au luat modelul țărilor occidentale, care nu oferă deloc bani publici cluburilor sportive, ci au adoptat modelul țărilor care acordă astfel de subvenții.

Atunci, dacă tot s-a școlit prin Franța și suntem o țară francofonă, ar trebui să dăm exemplul Franței, care spune așa:

  • Toți cetățenii, indiferent dacă sunt sportivi, muncitori, IT-iști sau bugetari, plătesc aceleași taxe și impozite pe venit. Nu există contracte de activitate sportivă prin care unii să fie mai egali decât alții în privința impozitului, în aceeași țară, pe același venit lunar.
  • Statul poate ajuta sportul la nivel de cluburi și le poate oferi bani publici maximum 30% din bugetul anual, dar nu mai mult de 1,6 milioane de euro pe an.

Dacă aplicăm acest model în contextul sportului de stat din România, marca PSD, PNL, AUR, USR, UDMR, am zice așa: Venitul mediu brut în Franța este de aproximativ 3.900 EUR, comparativ cu 1.500 EUR în România. Așa că, în loc de 1,6 milioane EUR în Franța, la noi ar fi maxim 700.000 EUR pe an, adică 3,5 milioane lei.

Acest lucru ar însemna, în cazul CSM Târgu Mureș, cu un buget anual de 18 milioane lei, maximum 30% subvenții din bani publici, dar nu mai mult de 3,5 milioane lei.

Aceleași reguli ar trebui să se aplice și cluburilor private, deoarece aceasta ar reprezenta fair-play.

Dacă ne uităm la cluburile comuniste din București, precum CSA Steaua și CS Dinamo – M.A.I., atunci, în loc de 100.000.000 lei subvenții pe an, ar primi maxim 3.500.000 lei, și asta ar fi fair-play în raport cu orice alt cetățean din România implicat în sport la nivel de cluburi.

Personal, prefer ca banii să fie direcționați exclusiv către copii, juniori și antrenorii lor, precum și personalul necesar activităților sportive, combinat cu bazele sportive școlare pentru diverse sporturi, care, după-amiază, să fie utilizate de aceste cluburi din comunitate pe baza unui acces fair-play.

Adulții ar trebui să trăiască din ceea ce obțin, să plătească bilete, să își găsească sponsori și să se descurce cum pot.

Garantat, am avea alte cluburi, manageri, proprietari, sportivi și competiții diferite, dacă am avea fair-play, așa cum au alții în vest.

Ceea ce se discută despre cei selectați în loturile naționale este o altă mâncare de pește.

Dan Mașca, consilier local Târgu-Mureș