Marea Judecată și Lecția de Politică
Astăzi, contestația depusă de Robert Negoiță împotriva măsurilor dispuse de procurorul DNA ar fi trebuit să fie judecată. Primarul își dorea încetarea controlului judiciar și repunerea în funcție.
Pe 12 februarie, Negoiță, însoțit de o echipă de avocați, s-a prezentat în fața judecătorilor cu cinci zile mai devreme decât era programat. Această știre, care ar fi meritat să fie pe prima pagină, a fost eclipsată de alte două evenimente importante.
Primul a fost protestul organizat de AUR, desfășurat chiar la Tribunalul București. O mișcare strategică, având în vedere că, în cazul în care locuitorii sectorului 3 ar fi ales să se mobilizeze, ar fi fost considerați protestatari AUR, și nu împotriva lui Negoiță. Evident, nimic din toate acestea nu a fost o coincidență.
Al doilea eveniment a fost testul antidrog, care pare să fi fost orchestrată de Negoiță. Știa că Marian va fi prezent la tribunal și că va provoca reacții. Avocatul său a afirmat că primarul nu ar fi „idiot” să se supună unui test dacă ar fi consumat droguri. La momentul respectiv, am scris că nu rezultatele testului mă surprind, ci atitudinea avocatului de a-l apăra pe Negoiță.
După ce am aflat că primarul a fost la tribunal pentru a depune contestația, am realizat că totul a fost o mascaradă. Negoiță avea pregătită o strategie de a aduce un certificat IML care să ateste că nu a consumat droguri, pentru a susține reabilitarea sa.
Ceea ce l-a preocupat constant a fost IMAGINEA. A acționat conștient că nimeni nu se va atinge de el, ceea ce s-a reflectat în comportamentul său.
În prima etapă, a recunoscut abuzurile și ilegalitățile, dând vina pe Primăria Generală pentru blocaje. Ulterior, a afirmat că a acționat în interesul comunității, prezentându-se ca un fel de Robin Hood al sectorului 3. Însă, dovezile contrazic această narațiune, arătând că a comis numeroase abuzuri, inclusiv ocuparea ilegală a proprietăților private.
Primarul a folosit resursele media, plătite din banii publici, pentru a crea un videoclip cu cetățenii care cereau dreptate și care se plângeau de absența soarelui din sector. Într-un alt videoclip, el a mulțumit pentru suport și a cerut să fie lăsat în pace, subliniind că se simte trist.
Imediat după ce a ieșit în presă, cu o atitudine schimbată, a revenit asupra declarațiilor anterioare, spunând că nu putea ști ce se întâmplă, că responsabilitatea revine aparatului de specialitate și angajaților din primărie. Această schimbare rapidă de poziție a evidențiat dorința lui de a se distanța de responsabilitate.
Cu toate contrazicerile din declarațiile sale, cu dovezile presiunilor exercitate asupra angajaților primăriei, judecătorii au decis să-l repună în funcție și să ridice controlul judiciar. Asta înseamnă că Negoiță poate continua să comită abuzuri fără restricții.
Personal, nu mă surprinde această decizie. Am fost sceptic încă de când am organizat protestul împotriva lui și am considerat că demiterea lui era o idee inutilă. Era clar că rezultatele depind de cei care nu îndeplinesc sarcinile pentru care au fost puși în funcții, inclusiv aplicarea legii.
Ce m-a determinat să privesc lucrurile dintr-o perspectivă mai amplă a fost obsesia lui Negoiță pentru imagine. Putea fi reabilitat fără efort și, în mod realist, ce am putea face? Însă, el și-a jucat rolul cu dedicație.
Poate aceasta este dorința oamenilor: ticăloși care manipulează și controlează totul în jur. Oamenii care cred în interesul comun și că împreună putem realiza lucruri extraordinare sunt, poate, din ce în ce mai rari.
Cu siguranță, cei care cred în justiție sunt considerați naivi. Dar care justiție? Aceasta nu a ajuns încă în România.
