Atacurile publice constante dintre partenerii de guvernare nu rămân fără consecințe. Dincolo de zgomotul mediatic, ele produc deja efecte concrete în economie: România se împrumută mai scump.
Semnalele de conflict transmise de PSD către partenerul de coaliție alimentează percepția de instabilitate politică într-un moment extrem de sensibil pentru finanțele publice. Cu un deficit bugetar ridicat și nevoi mari de finanțare, statul român depinde masiv de încrederea piețelor. Iar această încredere este rapid erodată atunci când guvernarea pare fragilă.
Pentru investitori, nu contează doar indicatorii macroeconomici. Stabilitatea politică și capacitatea guvernului de a lua decizii coerente sunt factori esențiali în evaluarea riscului unei țări.
Atunci când liderii coaliției se atacă public, când apar amenințări cu ruperea alianței sau blocaje legislative, mesajul transmis piețelor este simplu: România devine un debitor mai nesigur.
Rezultatul este imediat: creditorii cer o primă de risc mai mare. Cu alte cuvinte, dobânzi mai ridicate pentru titlurile de stat românești.
Ministerul Finanțelor se împrumută constant prin licitații de titluri de stat, atât pe piața internă, cât și pe cea externă. În perioadele de tensiune politică, randamentele cerute de investitori cresc vizibil.
Pentru un stat care rulează anual zeci de miliarde de lei în împrumuturi, fiecare jumătate de punct procentual în plus la dobândă înseamnă sute de milioane de euro suplimentare plătite în timp. Acești bani nu mai ajung în infrastructură, sănătate sau educație, ci sunt direcționați către serviciul datoriei.
Practic, factura instabilității politice este achitată de contribuabili.
Problema nu se oprește aici. Dobânzile mai mari alimentează deficitul, deficitul sporește nevoia de finanțare, iar această nevoie crescută, combinată cu un climat politic tensionat, accentuează nervozitatea piețelor. Se creează astfel un cerc vicios greu de rupt.
În paralel, presiunea se mută și pe cursul de schimb, iar agențiile de rating urmăresc atent evoluțiile. O deteriorare a perspectivei de rating ar amplifica și mai mult costurile de finanțare.
Pentru economiile emergente, stabilitatea politică este un activ la fel de important ca disciplina bugetară. Țările din regiune care reușesc să transmită coerență și predictibilitate se împrumută mai ieftin. Cele care exportă conflicte interne către spațiul public sunt penalizate rapid.
În acest context, retorica agresivă din interiorul coaliției nu este doar o problemă de comunicare politică. Este un factor economic cu impact direct asupra costului datoriei publice.
Pe scurt: fumul și zgomotul politic se transformă în dobânzi mai mari. Iar nota de plată ajunge, inevitabil, la cetățeni.
