Ce ați face dacă mâine o puternică armată ostilă românilor ar veni în zona voastră?
Această armată ostilă i-ar numi pe români fascisti/nazisti. Ar interzice limba română și tot ce e românesc. Ar decide să sprijine niște separatiști locali.
Ce ați face?
Ați fugi? Ați rămâne cu capul plecat? Ați zice nu e războiul meu, deci nu-mi pasă? Ați lupta cu tot ce aveți împotriva armatei ostile?
În timp ce vă gândiți ce, eu vă spun ce a făcut un român pe numele său Ilie Ilașcu.
În anul 1990 locuia în Tiraspol. Armata a 14-a, puternică armată rusă ostilă României, a decis să lupte împotriva “românilor fasciști” de partea separatiștilor pro-ruși conduși de Smirnov și Maracuța.
Când spui Ilie Ilașcu, în minte îți vine acea poză celebră pe care cetățenii din Republica Moldova au văzut-o ani întregi în ziare și la televizor.
Un bărbat îmbrăcat în trening, ținut într-o cușcă alături de alți bărbați, arătând semnul victoriei cu două degete.
Curajul acelui bărbat a fost impresionant pentru foarte mulți cetățeni moldoveni în acele momente dificile de război.
Le-a dat speranțe că nu pot fi înfrânți de o țară uriașă cum este Rusia, deși ei sunt puțini și uitați de întreaga lume în fața unui colos rănit în orgoliu.
Pe Nistru a fost un război crunt în care Republica Moldova a rezistat și și-a apărat independența cu sânge, lacrimi și durere.
Un război pe care România îl știe prea puțin, pe care lumea nu-l cunoaște absolut deloc, dar care s-a repetat ulterior la indigo în Ucraina vremurilor noastre.
Ilie Ilașcu era liderul grupului Ilașcu din care mai făceau parte Petru Godiac, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov-Popa.
Ei au reprezentat în perioada 1990 – 1992 rezistența românească din Tiraspol al Frontului Popular din Moldova.
Ce au făcut? S-au opus separării regiunii Transnistria de Republica Moldova. Ilie Ilașcu a fost conducătorul grupului numit Bujor.
Într-o mare de ruși ostili ei s-au considerat români. Și nu doar s-au considerat. Au luptat împotriva armatei a 14-a, puternica armată rusă aflată pe teritoriul regiunii separatiste Transnistria.
Cu puţin înainte de finalul conflictului de pe Nistru, pe 2 iunie 1992, cei patru membri ai grupului Ilașcu au fost prinși într-o ambuscadă și arestaţi de KGB, apoi judecaţi pentru “acte de terorism” de un tribunal ilegal din Tiraspol.
Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte, iar ceilalți la ani grei de pușcărie. A fost un proces în care nu s-au putut apăra.
Rezultatele procesului nu au fost recunoscute de comunitatea internațională.
În urma presiunilor internaţionale, Ilie Ilaşcu a fost graţiat şi eliberat. Asta după ce a stat nouă ani în pușcăria din Tiraspol.
Multă vreme a stat în izolare completă, fără să poată vorbi cu nimeni. A fost în această perioadă de detenție deputat al Parlamentului României, dar și deputat în Parlamentul de la Chișinău.
Ilie Ilașcu a fost și membru în delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.
Ironia sorții, în legislatura 2004-2008, Ilașcu a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Federația Rusă.
Procesul de judecată din Tiraspol împotriva sa a fost un simulacru. Regimul separatist a vrut să dea și o lecție celor care și-ar fi dorit să se opună.
Așa că l-a condamnat la moarte prin împușcare.
Deși a luptat pentru Republica Moldova, pentru România, se simțea trădat de politicienii care l-au uitat într-o celulă din Tiraspol.
Chiar dacă a fost închis, era de un curaj și de o dârzenie fabuloasă. Spiritul său a fost puternic mereu.
Nu a recunoscut nimic în fața torturilor și a batjocorii la care a fost supus. I se plănuiau evadări la care i se spunea să participe, dar avea o inteligență de supraviețuire ieșită din comun și refuza planurile. Spunea ulterior că voiau să-l împuște în timpul evadării.
În închisoarea din Tiraspol a rezistat eroic. Pur și simplu – greu de egalat un asemenea curaj!!!
Senatoarea franceză Josette Durrieu povestea că l-a vizitat și a fost uimită de curajul pe care l-a demonstrat Ilașcu deși se afla în izolare completă.
Condamnat la moarte, a fost scos din celula sa de patru ori pentru a asculta citirea sentinței capitale, povestea Durrieau.
Apoi Ilie Ilașcu a fost pus de 4 ori la perete și de 4 ori s-a tras în gol asupra sa!
După asta era dus înapoi în temniță unde era ținut în izolare, fără avocat și fără ca altcineva să-l poată vizita.
Când a fost eliberat, i s-a pus această condiție, să nu se mai întoarcă în Republica Moldova.
Ilie Ilașcu se retrăsese din viața publică. Locuia la București împreună cu familia.
Ieri a murit!
Avea 73 de ani.
Despre el s-au scris cântece la Chișinău, s-au făcut filme, a fost decorat de guvernele României și Republicii Moldova.
Nu știu dacă există străzi cu numele său.
La fel cum nu știu dacă Ilie Ilașcu mai este cunoscut astăzi de opinia publică.
Iată ce a făcut Ilie Ilașcu pentru România, când o puternică armată ostilă a venit în regiunea în care locuia.
A luptat așa cum a știut. A fost torturat în închisoare, dar nu și-a trădat niciodată idealurile în care a crezut!
Dați și voi mai departe să știe lumea despre Ilie Ilașcu.
Vă mulțumesc!
PS: am un regret. Am discutat cu Ilie Ilașcu, mi-am dorit să fac un interviu cu el. Din păcate era în vârstă, era retras din viața publică. Nu s-a mai putut.
O parte din textul de mai sus este scris pentru “Cronica lui Vitalie” de la RFI Romania.
Preluare facebook Vitalie Cojocaru
