La decenii după moartea sa, Baba Vanga rămâne una dintre cele mai invocate figuri profetice din spațiul public est-european și nu numai. Fascinația pentru presupusele sale profeții persistă, alimentată de o combinație de factori culturali, psihologici și mediatici, care transcend simpla credință în paranormal.
Baba Vanga a apărut într-un spațiu cultural marcat de instabilitate politică, tranziții sociale și un raport ambiguu cu autoritatea științifică. În astfel de contexte, figurile profetice capătă un rol simbolic: ele oferă sens, ordine și o narațiune coerentă într-o lume percepută ca impredictibilă. Pentru multe comunități, Vanga a devenit un reper aproape mitologic, comparabil cu oracolele antice sau cu profeții religioși.
Un element-cheie al longevității fascinației este caracterul vag și interpretabil al afirmațiilor atribuite Babei Vanga. Profețiile formulate general permit reinterpretări retroactive: evenimente istorice majore sunt „potrivite” ulterior în cadre profetice deja existente. Acest mecanism, cunoscut în psihologie drept confirmation bias, întărește convingerea că predicțiile au fost exacte, chiar dacă ele nu au fost niciodată clar definite sau documentate riguros.
În perioade de criză — pandemii, conflicte geopolitice, schimbări climatice — interesul pentru profeții crește vizibil. Oamenii caută explicații și anticipări care să reducă anxietatea legată de viitor. Profețiile Babei Vanga funcționează ca un instrument narativ care oferă iluzia controlului: dacă viitorul a fost „văzut”, atunci el pare mai puțin amenințător.
Mass-media contemporană și platformele digitale au amplificat considerabil mitologia din jurul Babei Vanga. Titlurile senzationale, listele anuale cu „predicții pentru anul X” și viralizarea pe rețelele sociale mențin subiectul constant în atenția publicului. În multe cazuri, afirmațiile sunt atribuite post-factum sau chiar inventate, fără surse verificabile, dar prezentate ca revelații autentice.
Orbirea sa timpurie și reputația de vindecătoare au contribuit la construirea unei aure de autenticitate și mister. Biografia personală este adesea utilizată pentru a legitima presupusele abilități supranaturale, chiar dacă nu există dovezi empirice care să le susțină. Povestea personală devine astfel parte integrantă din mecanismul de credibilizare.
Fascinația pentru profețiile Babei Vanga nu ține atât de acuratețea lor factuală, cât de funcția socială și psihologică pe care o îndeplinesc. Ele oferă sens, narațiune și confort într-o lume complexă și incertă. În acest sens, Baba Vanga nu este doar o figură profetică, ci un fenomen cultural, reflectând nevoia persistentă a societății de a găsi explicații simple pentru realități complicate.
