Dragi vizitatori,
Astăzi, am primit o fotografie foarte importantă, pe care o așteptam de ceva timp, pentru a contura o altă poveste din cadrul ansamblului Cimitirul Bellu – Muzeu în aer liber. Discutăm despre Mihail Petrini-Galatz (1847-1926), o personalitate uitată din istoria noastră, dar cu o contribuție monumentală la dezvoltarea domeniului sanitar românesc.
ℹ️ Nașterea și educația
Mihail Petrini-Galatz s-a născut la Galați în 1847. Așa cum multe familii din acea perioadă, și familia sa a ales să împrumute numele orașului, alăturându-l numelui său. A finalizat studiile gimnaziale și liceale la Galați, apoi s-a mutat la București pentru a studia medicina. După terminarea studiilor, a simțit nevoia de a se specializa în afaceri internaționale, plecând la Paris. Aici, s-a specializat la Academia Medicală din Paris, sub îndrumarea lui Louis Antoine Ranvier, un renumit histolog al vremii. A învățat enorm în domeniul dermatologiei și a lucrat, în vacanțele de vară, ca voluntar în două dintre cele mai mari centre de dermato-venerologie din lume, la Paris și Viena. A obținut titlul de doctor în medicină în 1874.
ℹ️ Întoarcerea în țară și activitatea profesională
După ce și-a atins scopul de a fi foarte bine pregătit, s-a întors la Galați, unde a practicat chirurgia, având în același timp o pasiune arzătoare pentru dermatologie.
ℹ️ Activitatea academică
În 1881, Petrini a obținut prin concurs o nouă catedră de histologie la Facultatea de Medicină din București, unde a început să scrie istorie. A creat un laborator mic, dotat cu strictul necesar, în subsolul Universității din București, având în vedere că elevii săi trebuie să aibă acces facil la informație, așa cum a avut și el la Paris și Viena. Studenții petreceau ore târzii în acest laborator, lucrând sub lumina lampilor. Printre cei care au „crescut” în acest mediu se numără și Gheorghe Marinescu, unul dintre cei mai prestigioși neurologi ai României.
ℹ️ Cursuri și specializări
Petrini a organizat primele cursuri opționale de dermatologie și boli venerice în cadrul facultății. Datorită interesului studenților, câțiva ani mai târziu a realizat primul curs din țară dedicat acestei specializări.
ℹ️ Contribuții remarcabile
În 1892, a fost numit șef al catedrei de dermatologie și venerologie, recent înființată la Universitate. A fondat o clinică complexă de dermatologie, care a funcționat la Coltea și a fost ulterior mutată la Spitalul Colentina, unde a rămas până în prezent. Alături de prietenul și colegul său, Ioan Cantacuzino, a devenit unul dintre președinții Societății pentru Combaterea Tuberculozei, contribuind la înființarea Spitalului Filaret, cunoscut ulterior ca Spitalul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București.
ℹ️ Cercetări și impact
A oferit lumii peste 200 de lucrări de cercetare, un studiu important privind combaterea sifilisului, studii despre regenerarea raselor umane și despre istoria igienei. De asemenea, a fost ministru al Sănătății între 1901-1903.
📍 Fig 56.
Vă dorim spor la vizitat! 😊
