În noaptea de 29–30 noiembrie 1938, în România, Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu și cei 13 Nicadori și Decemviri au fost asasinați simultan de 14 jandarmi. Aceștia au fost sugrumați cu funii, legați de mâini și picioare, și apoi aruncați din camion și împușcați în spate, sub ordinul direct al regelui Carol al II-lea, în pădurea de la Tâncăbești.
Cadavrele lor au fost îngropate în secret într-o groapă comună, iar pentru a ascunde urmele, s-au aruncat zeci de butoaie cu acid sulfuric și s-a turnat un strat gros de beton. Rămășițele lor au fost totuși găsite și reînhumate doi ani mai târziu, în timpul guvernării legionare. După instaurarea regimului comunist în 1948, o echipă a Securității a distrus rapid mormintele și crucile lor, iar rămășitele celor 14 au dispărut din nou.
Troița de la Tâncăbești, ridicată abia în anii ’90, nu este un „simbol al urii”, ci un loc de rugăciune și de aducere aminte pentru acești români uciși MIȘELEȘTE de propriul lor rege.
Recent, au venit din nou să taie lemnul unei cruci. Au tăiat lemn, dar n-au tăiat ADEVĂRUL.
Adevărul este simplu și se bazează pe documente oficiale:
✅ Cei 14 au fost asasinați în noaptea de 29/30 noiembrie 1938.
✅ Crimele din 1940–1941, inclusiv asasinarea lui Nicolae Iorga și Virgil Madgearu, au fost comise DUPĂ moartea Căpitanului, când Mișcarea era deja decapitată și trădată din interior.
Căpitanul nu a ordonat nimic după ce fusese strangulat la Tâncăbești. Din celula de la Râmnicu Sărat, el a trimis doar îndemnul: „Pace, răbdare și unitate între români”.
Din punct de vedere juridic și istoric, Corneliu Zelea Codreanu NU poate fi considerat responsabil pentru crimele de război sau pentru cele din 1940–1941. Cazierul său a fost șters în 1938 de Înalta Curte de Casație, iar condamnarea sa a fost considerată abuzivă.
Nicolae Iorga, mentorul Căpitanului, a fost ucis în noiembrie 1940 de oameni care acționau la ordin de partid și regal, în contextul în care Căpitanul era deja mort. A afirma contrariul este fie prostie, fie rea-credință bolșevică.
Strămoșii noștri care se împotriveau comunismului au fost catalogați „legionari” pentru a putea fi exterminați mai ușor. Zeci de mii au murit în temnițele bolșevice doar pentru că iubeau Crucea și Neamul.
Troița de la Tâncăbești era un simbol pentru 14 martiri uciși de un rege trădător, nu pentru „fasciști” sau „criminali de război”. Era o cruce de lemn, nu o armă.
Cine taie o cruce cu drujba nu taie doar lemn. Taie din sufletul unui popor care știe ce înseamnă jertfă și adevăr.
Să ne rugăm pentru România și pentru cei 14. Să nu lăsăm ignoranții să ne fure istoria.
🕯️ Veșnică pomenire Căpitanului și celor 13 camarazi ai săi!
🕯️ Doamne, apără România!
Cine caută dovezi oficiale: procesele-verbale ale autopsiilor din 1938, deciziile Înaltei Curți de Casație, scrisoarea Căpitanului din închisoare, sentințele de la Nürnberg – toate există și pot fi citite de oricine nu se teme de adevăr. Recomand să citiți lucrările unor istorici patrioți, nu ale celor care promovează o agendă străină.
ADEVĂRUL SE MĂRTURISEȘTE!
✍️ Ana-Maria Niță 🇹🇩
