Nadia Murad a fost vândută de șapte ori în decurs de trei luni, dar a refuzat să tacă. Pe 3 august 2014, în satul său Kocho din Irak, viața ei s-a prăbușit. La doar 21 de ani, a fost capturată de militanții ISIS, care au înconjurat comunitatea yazidită din care făcea parte. Bărbații și băieții au fost separați de femei și fete, iar cei șase frați ai Nadiei au fost executați, iar mama ei a fost, probabil, îngropată de vie.
Femeile și fetele au fost urcate în autobuze pentru a deveni „sabaya”, un termen folosit de ISIS pentru sclavii sexuali. Nadia a fost dusă la Mosul, unde a fost închisă împreună cu alte sute de femei și fete, inclusiv unele de doar nouă ani. Luptătorii ISIS veneau să „aleagă” femei, iar Nadia a fost vândută de șapte ori, fiind supusă la violențe inimaginabile.
În noiembrie 2014, după trei luni de captivitate, a reușit să evadeze cu ajutorul unei familii musulmane, ajungând ulterior într-o tabără de refugiați și primind azil în Germania. Aici, a decis să vorbească, alegând să nu rămână în tăcere, ca mulți alți supraviețuitori ai sclaviei sexuale, care sunt adesea stigmatizați în comunitățile lor.
În decembrie 2015, la doar 22 de ani, Nadia a vorbit în fața Consiliului de Securitate al ONU, descriind atrocitățile suferite de femeile yazidite, cerând recunoașterea genocidului și urmărirea penală a celor responsabili. Discursul ei a avut un impact imediat, atrăgând atenția internațională asupra tragediei yazidiților. În 2016, ONU a recunoscut oficial genocidul împotriva acestei comunități.
Nadia nu s-a oprit aici. A continuat să vorbească în fața Parlamentului European, la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și s-a întâlnit cu lideri mondiali, vizitând tabere de refugiați pentru a oferi sprijin. În 2018, a cofondat organizația „Nadia’s Initiative”, care a început să lucreze în Sinjar, ajutând la reconstrucția comunității sale distruse.
În același an, a primit Premiul Nobel pentru Pace, devenind prima irakiană laureată și una dintre cele mai tinere din istorie. În discursul său de la Oslo, a subliniat soarta a aproximativ 3.000 de yazidi încă dispăruți, cerând ca eliberarea acestora să devină o realitate.
Povestea Nadiei Murad este una despre rezistență și determinare. Aproximativ 10.000 de yazidi au fost uciși, iar mii de femei și copii au fost răpiți. Nadia a devenit o voce a celor care nu pot vorbi, refuzând tăcerea și uitarea. Deși trăiește cu trauma și pierderea, a ales să vorbească pentru justiție și reconstrucție. Nu este o poveste despre un triumf personal, ci despre cum o singură voce poate forța lumea să asculte și să acționeze.
