În manualele de administrație publică din viitor, capitolul dedicat Ministerului Sănătății va avea, cu siguranță, o secțiune specială numită „Cum să refuzi un proiect gata de start fără să pari vinovat”. Iar vedeta incontestabilă a acestui capitol este spitalul din Sibiu.
Să ne imaginăm contextul: la Sibiu, niște oameni probabil prea sârguincioși au făcut o greșeală fatală pentru sistemul românesc. Au venit cu documentația completă, licitația gata și constructorul desemnat. Practic, se putea începe munca „a doua zi”. Dar aici intervine geniul ministerial: cum să lași un spital să se construiască atât de repede? Ar fi creat un precedent periculos de eficiență care i-ar fi făcut pe alții să arate prost.
Salvarea a venit sub forma unei explicații de o eleganță semantică rară. Ni s-a explicat, cu un calm academic, că spitalul nu a fost „scos” de pe listă, ci pur și simplu „nu a intrat”. Este o nuanță filosofică profundă: spitalul nu a fost eliminat, el a fost doar invitat să nu participe. Motivul? Sibienii au fost acuzați de un soi de „lăcomie” medicală, dorind să înghită 70% din fondurile existente pentru infrastructură. În viziunea autorităților, a vrea un spital județean nou și funcțional este un act de egoism regional care atentează la echilibrul național al… neputinței.
Dar stați, că matematica devine și mai interesantă! În timp ce Sibiul era pus la colț pentru că ar fi costat prea mult, echipa de genii de la minister a reușit performanța de a pierde, opt luni mai târziu, mai mulți bani pentru proiecte nefinalizate decât ar fi costat întreg spitalul refuzat. Aceasta este adevărata „echilibrare” a fondurilor: decât să dai banii pe ceva ce se poate construi imediat, mai bine îi pierzi pe toți pe proiecte care nu sunt gata. Este o strategie de tip „win-lose”: ministerul câștigă liniște, cetățenii pierd un spital.
Și pentru că orice critică la adresa acestei logici imbatabile trebuie anihilată, s-a activat scutul anti-adevăr: „dezinformare”, „manipulare” și „afirmații mincinoase”. Dacă îndrăznești să întrebi de ce un proiect gata de execuție a fost sacrificat, înseamnă că ai un „antrenament în a dezinforma” pe social media. Nu contează cifrele, nu contează constructorul care așteaptă la poartă; contează doar să nu transformăm o „dezbatere politică” într-o discuție despre sănătate.
În concluzie, Sibiul a rămas „sacrificat” pe altarul cifrelor interpretate creativ. Mesajul de la centru e clar: dacă vreți finanțare, vă rugăm să veniți cu proiecte mai puțin gata, mai puțin scumpe și, dacă se poate, care să nu necesite începerea lucrărilor prea curând. Altfel, riscați să fiți acuzați că vreți să luați tot bugetul țării pentru a vă trata pacienții în condiții civilizate. Și asta, domnilor, ar fi adevărata „manipulare”.