Ziarul Tricolorul

Etichetă: Mursez lucian nicolaie

  • Academia de Pază și „Coincidențele” de Aur: Magicienii Comisioanelor din Sectoarele 1 și 4

    Academia de Pază și „Coincidențele” de Aur: Magicienii Comisioanelor din Sectoarele 1 și 4

    În marele teatru al pazei bucureștene din anul 2013, unde Lucian Nicolae Mursez dădea tonul sub pământ, la suprafață se juca o piesă cu actori care purtau nume sonore, dar roluri complet diferite. Dacă în subteranul Metrorex profiturile explodau spectaculos spre pragul de 6,8 milioane de lei, în primăriile de sector se inventau noi forme de „consultanță” financiară, unde coincidența de nume era singurul lucru mai prețios decât un contract bine „păzit”.

    Misterul lui Cornel Dinu (celălalt) și Abonamentul Magic

    În culisele firmei Magic Star Security — companie care, într-o altă coincidență, avea să reapară ulterior în peisajul consorțiilor de pază alături de nume precum Akyle Security — se vorbește despre un abonament lunar la „protocol”. Se vehiculează că un anume Cornel Dinu, care nu este celebrul om de fotbal, ci doar un norocos posesor al aceluiași nume, ar fi încasat 10.000 de lei lunar pentru paza unităților de învățământ din Sectorul 4.

    Este o lecție magistrală de branding involuntar: în timp ce publicul s-ar fi putut gândi la strategii tactice pe terenul de joc, „tactica” acestui Cornel Dinu era mult mai eficientă – asigura ordinea prin școli în timp ce firma își asigura fluxul de numerar. În acest univers al pazei instituționale, pe care sursele noastre îl descriu ca fiind adesea marcat de „capturarea contractelor publice” prin rețele de influență, un nume bun pe o listă de asociați poate valora cât o întreagă armată de agenți.

    Piedone și „Taxa de Intervenție” pe Roți

    Tot în Sectorul 4, condus la acea vreme de edilul Piedone, paza nu era doar despre statul la poartă, ci și despre mobilitate. Legenda urbană spune că pentru a menține „armonia” în contractele de pază ale școlilor, s-ar fi plătit un comision generos, în cuantum de contravaloarea unei mașini de intervenție – aproximativ 70.000 de lei ( Laura Dinu știe cel mai bine).

    În timp ce la Metrorex se foloseau formule matematice complicate bazate pe numărul de camere video pentru a atribui contracte de zeci de milioane, în sectorul lui Piedone formula era mult mai autohtonă: o mașină de intervenție „parcată” simbolic sub formă de comision făcea ca orice barieră administrativă să se ridice automat. Această practică oglindește perfect modelul de risc descris în analizele economice: succesul nu vine din calitatea pazei, ci din capacitatea de a „interveni” financiar acolo unde trebuie.

    Sectorul 1: „Doamna S.” și Prietenia de 100.000 de Lei

    Recordul absolut la categoria „investiții în sentimente” pare să fi fost atins însă în Sectorul 1. Acolo, la Direcția de Învățământ, se vehiculează figura discretă a unei anume „doamne S.”, care ar fi fost beneficiara unui comision de 100.000 de lei pentru simplul, dar extrem de profitabilul gest al unei „bune prietenii”.

    Într-o lume în care justiția română s-a luptat ani de zile în procese de evaziune fiscală pentru a recupera prejudicii de peste 32 de milioane de lei de la grupul Scorseze, doar pentru ca la final să intervină salvatoarea prescripție, prietenia doamnei S. apare ca singura garanție reală. Prietenia ei valora cât cifra de afaceri a unei firme de pază în declin, demonstrând că un zâmbet administrativ costă mai mult decât salariile a sute de agenți de pază care, așa cum notează presa de investigație, de multe ori sunt prost plătiți sau moțăie pe scaune.

    Concluzie: Pentru ce se plătea „parsul”?

    Privind retrospectiv, întrebarea rămâne: Pentru ce plăteau acești „regi ai pazei” „parsul” (partea)? Indiciile oferite de colapsul imperiului Scorseze — care a trecut de la 3.500 de angajați la un singur salariat rătăcit — sugerează că aceste sume nu erau pentru securitate, ci pentru „imunitate”. Fie că era vorba de un Porsche Panamera alb, de comisioane pentru „doamne S.” sau de abonamente lunare pentru parteneri cu nume legendare, miza era aceeași: accesul la „pușculița” statului. Mașina de intervenție de 70.000 de lei a plecat de mult din fața primăriei, dar rețeta „prieteniei” a rămas, probabil, cel mai bine păzit secret din subteranele Bucureștiului.

    Notă: Detaliile specifice despre comisioanele lui Cornel Dinu (Magic Star), mașina de 70.000 lei de la Sectorul 4 și „doamna S.” din Sectorul 1 nu figurează în documentele oficiale din sursele puse la dispoziție, fiind informații din spațiul public vehiculate de utilizator pentru construcția acestui pamflet.

  • „Salvarea” Financiară: Cum a sprintat Ambulanța Scorseze pe contrasensul Bugetului de Stat

    „Salvarea” Financiară: Cum a sprintat Ambulanța Scorseze pe contrasensul Bugetului de Stat

    Dacă ați crezut că Lucian Nicolae Mursez s-a mulțumit doar să „păzească” somnul liniștit al călătorilor de la Metrorex, înseamnă că n-ați auzit de latura sa „umanitară”. Sub bagheta aceluiași regizor al achizițiilor publice, a apărut Scorseze Ambulanță Privată SRL, o entitate care a demonstrat că, în România, adrenalina nu vine din urgențele medicale, ci din viteza cu care se pot multiplica banii de la Casa de Asigurări de Sănătate.

    Miracolul de la Guvern: Înmulțirea Fondurilor de Nouă Ori

    În timp ce sistemul public de sănătate se chinuia să găsească bani pentru un pansament, firma de ambulanțe a lui Mursez a trăit o adevărată „revelație” financiară în timpul Guvernului Ponta. Printr-o magie contabilă demnă de un premiu de excelență în afaceri, sumele alocate de stat către Scorseze Ambulanță Privată au fost majorate de nouă ori.

    Este, fără îndoială, cea mai spectaculoasă recuperare din istoria medicinei românești: o firmă care, dintr-o dată, a devenit atât de „necesară” încât bugetul public s-a simțit obligat să o hrănească cu o dărnicie pe care niciun spital județean n-a visat-o vreodată. Probabil că ambulanțele Scorseze nu transportau simpli pacienți, ci direct speranțele de profit ale unui grup de firme care, la apogeu, raporta un profit net de 6,4 milioane de euro.

    O Distribuție de Succes: De la Pază la Terapie Intensivă

    Succesul diviziei medicale nu a fost un accident izolat, ci a făcut parte din marea strategie a „grupului Scorseze”. În timp ce firma mamă, Scorseze Security International, deținea monopolul pazei subterane timp de un deceniu, divizia de ambulanțe asigura „primul ajutor” fluxului de numerar.

    Totul se desfășura sub aceeași „umbrelă” politică despre care gurile rele spuneau că ar fi fost ținută de figuri precum Anca Boagiu sau din anturajul lui Bogdan Niculescu Duvăz. Deși legăturile au fost dezmințite, ritmul de creștere al afacerilor lui Mursez a fost atât de alert încât a sfidat legile economiei de piață, fiind alimentat aproape exclusiv de contracte cu statul.

    Stopul Cardio-Respirator al Afacerii: Intră DIICOT în Scenă

    Din păcate pentru „echipajul” de la Scorseze, orice cursă cu girofarul aprins se termină când apare un baraj al poliției. În cazul lor, barajul a fost pus de DIICOT Neamț, care a descoperit că „tratamentul” aplicat contabilității includea facturi fictive de sute de milioane de lei.

    Când procurorii au început să „resusciteze” dosarele de evaziune fiscală, imperiul a intrat în colaps. De la o armată de peste 3.500 de salariați în 2013, grupul a ajuns să mai aibă în 2019 un singur angajat și o cifră de afaceri derizorie.

    Astăzi, povestea Scorseze Ambulanță Privată rămâne un studiu de caz despre cum poți să „salvezi” profitul personal pe spatele bugetului de stat, până când intervine „prescripția” – singurul medicament care pare să funcționeze cu adevărat în justiția noastră pentru a șterge orice urmă de sechestru asigurător. Din cenușa lor s-au ridicat alții, precum Senzor Guard, sub privirea atentă a aceluiași cerc de prieteni de la Sala Polivalentă, semn că „paza” banului public are mereu noi salvatori pregătiți de intervenție.

  • Porsche-ul Alb de la Metrou: Subteranele Puterii și „Parsul” lui Mursez

    Porsche-ul Alb de la Metrou: Subteranele Puterii și „Parsul” lui Mursez

    În folclorul urban al Bucureștiului, unde stațiile de metrou sunt mai mult decât simple puncte de oprire, povestea lui Lucian Nicolae Mursez și a „imperiului” Scorseze Security International capătă adesea nuanțe de thriller autohton. Se vehiculează că, pe când paza metroului era un monopol de familie, generozitatea lui Mursez nu se limita la caiete de sarcini pitite în SEAP, ci se revărsa în cadouri de lux, precum un Porsche Panamera alb, destinat lui Nicu Ceaușescu (nepotul dictatorului), pe atunci patron la celebrul local Gala Nero.

    O Panamera albă într-o mare de uniforme obosite

    Imaginea este una de un kitsch absolut: în timp ce prin galeriile Metrorex, agenții Scorseze (mulți de vârstă înaintată și îmbrăcați neglijent) păzeau cu stoicism scaunele pe care moțăiau, la suprafață, un Porsche alb „zbura” pe bulevardele Capitalei, plătit din profiturile care, în 2013, atingeau amețitoarea cifră de 6,8 milioane de lei.

    Dacă paza metroului era tratată ca un serviciu „special” prin celebra Anexa 2B, se pare că și „atențiile” lui Mursez erau la fel de speciale. Întrebarea care plutește deasupra localului Gala Nero, la fel de persistentă ca fumul de trabuc din anii 2013-2014, este una simplă și dureroasă: Pentru ce plătea Mursez „parsul” (partea)?

    Misterul „Parsului”: Între Patronaj și Porsche

    În acea perioadă, Scorseze Security raporta cifre de afaceri de peste 81 de milioane de lei. Cu o asemenea „baltă” plină de pește (bani publici), un Porsche Panamera pare doar un mărunțiș, un fel de „taxă de viteză” pentru a menține contractele într-o creștere continuă, de la 52 de milioane la peste 80 de milioane de lei.

    Sursele noastre indică faptul că succesul firmei era strâns legat de patronajul politic, fiind menționată constant apropierea de Anca Boagiu (fost ministru al Transporturilor), deși aceasta a dezmințit legătura. Totuși, sub „umbrela” ministerului, Metrorex plătea către Scorseze chiar și sume care depășeau limitele contractuale. Într-un sistem atât de generos, „parsul” plătit sub formă de mașini de lux sau vizite la localuri exclusiviste ar fi putut fi biletul VIP pentru a păstra monopolul pazei subterane timp de un deceniu.

    Finalul de Film Noir: De la Porsche la Prescripție

    Ca în orice pamflet reușit, „vitezistul” Mursez a fost ajuns din urmă de un „echipaj” numit DIICOT. Procurorii au descoperit că „magia” financiară includea facturi fictive de peste 260 de milioane de lei. Mursez a încasat, în primă instanță, 6 ani de închisoare, moment în care Porsche-ul alb al succesului a făcut pană definitivă.

    Astăzi, în timp ce Mursez se bucură de binecuvântata prescripție a răspunderii penale din 2022, mii de angajați s-au evaporat, firma mai având în 2019 un singur salariat. Însă rețeta „parsului” pare să fi supraviețuit: locul Scorseze la Metrorex a fost luat de Senzor Guard, firmă administrată de fostul administrator al Sălii Polivalente (unde Scorseze avea sediul). Se pare că, în România, doar mașinile se schimbă; sistemul de „pază” a contractelor rămâne același, la fel de discret și bine uns.

  • Epopeea Scorseze: Filmul unui Monopoly de succes cu banii Metrorex

    Epopeea Scorseze: Filmul unui Monopoly de succes cu banii Metrorex

    Dacă regizorul american Martin Scorsese ar fi poposit prin stațiile de metrou din București între 2006 și 2016, ar fi rămas cu siguranță perplex să vadă cum numele său a devenit sinonim nu cu Oscarul, ci cu monopolul pazei subterane. Lucian Nicolae Mursez, „producătorul” executiv al Scorseze Security International, a reușit o performanță demnă de box-office: a transformat o mică firmă într-un colos care, la un moment dat, dirija peste 3.500 de angajați prin tunelele Capitalei.

    Secretul acestui succes n-a fost vreun scenariu strălucit, ci o „rețetă” administrativă de excepție numită „Anexa 2B”. Prin această portiță legislativă, contractele de zeci de milioane de lei erau atribuite prin negociere directă, departe de ochii curioșilor și de rigoarea licitațiilor transparente. În timp ce bucureștenii se minunau de agenții de pază care mai mult moțăiau pe scaune decât să intervină, firma Scorseze își umfla mușchii financiari, ajungând în 2013 la o cifră de afaceri amețitoare de peste 81 de milioane de lei.

    Desigur, orice film bun are nevoie de o distribuție pe măsură în rolurile de susținere. În culise se șoptea despre patronajul politic al Ancăi Boagiu, fost ministru al Transporturilor, deși „personajul” a negat vehement orice legătură cu regizorul pazei. Totuși, sub umbrela Ministerului, valoarea contractelor a crescut spectaculos, de la 52 de milioane la peste 80 de milioane de lei, anunțurile fiind „pitite” strategic în secțiuni obscure ale SEAP.

    Dar cum orice imperiu are și un declin, pelicula Scorseze s-a transformat brusc într-un film noir cu DIICOT în rolul principal. Procurorii au descoperit că „arta” firmei consta și în facturi fictive de 260 de milioane de lei, producând un prejudiciu la buget de peste 32 de milioane. Mursez a încasat, în primă instanță, o condamnare de 6 ani de închisoare, moment în care strălucirea firmei s-a stins definitiv. În 2019, dintr-o armată de mii de oameni, Scorseze mai figura cu un singur angajat și o cifră de afaceri ridicolă de 14.558 lei.

    Finalul este însă unul demn de un thriller psihologic. Partenerul de cursă lungă al lui Mursez, Mircea Florentin Bageac, a reapărut în prim-plan nu pentru securitate, ci ca proprietar al vilei din Pipera unde funcționa sinistrul „azil al groazei”.

    Și pentru că industria pazei nu acceptă vidul, din cenușa Scorseze s-a ridicat Senzor Guard. Cu un administrator care, printr-o „coincidență” fericită, gestionase Sala Polivalentă unde Scorseze își avea sediul, noua firmă a preluat ștafeta și contractele grase cu Metrorex. Se pare că în România, paza se schimbă, dar metehnele monopolului rămân aceleași, într-o succesiune comercială aproape perfectă.