Ziarul Tricolorul

Etichetă: Mursez lucian nicolae

  • Magia Subterană: Cum s-a construit imperiul Scorseze sub „umbrela” Ministerului

    Magia Subterană: Cum s-a construit imperiul Scorseze sub „umbrela” Ministerului

    În folclorul urban al Bucureștiului, nu doar trenurile circulă prin subteran, ci și contractele de zeci de milioane de lei, „pazite” cu sfințenie de un regizor al achizițiilor publice: Lucian Nicolae Mursez. Dacă în lumea cinematografiei numele Scorseze aduce premii Oscar, în tunelele Metrorex, Scorseze Security International a câștigat timp de un deceniu premiul pentru „Cel mai longeviv monopol”.

    Rețeta succesului: „Anexa 2B” și Arta de a Te Ascunde în Plină Vedere

    Secretul prin care Mursez a transformat o firmă modestă într-un colos cu peste 3.500 de angajați și o cifră de afaceri de 81 de milioane de lei în 2013 nu a fost vreo strategie revoluționară de securitate, ci o portiță legislativă numită ingenios „Anexa 2B”. Această anexă a fost „Sfântul Graal” care a permis Metrorex să ignore licitațiile transparente și să prefere negocierea directă, pe motiv că paza metroului ar fi un serviciu atât de „special” încât publicul nu trebuie să știe prea multe.

    Mai mult, când Metrorex se simțea totuși obligată de lege să publice un anunț, o făcea cu o discreție demnă de un agent secret. În 2014, anunțul pentru un contract de peste 80 de milioane de lei a fost „pitit” strategic într-o rubrică obscură a sistemului SEAP, intitulată „Publicitate – Anunțuri”. Acolo, între achiziții de „hrană pentru câini” și „cupe sportive”, s-a strecurat liniștit viitorul pazei subterane pentru următorii patru ani.

    „Umbrela” Politică: O Prietenie Dezmințită, dar Profitabilă

    Desigur, nicio epopee de acest gen nu este completă fără o distribuție de elită în rolurile de sprijin politic. Documentele și rapoartele de investigație au indicat constant o legătură de „apropiere și patronaj” între Mursez și Anca Boagiu, figura proeminentă a PDL.

    Coincidența face ca, în perioada de glorie a firmei, Anca Boagiu să fi ocupat fotoliul de Ministru al Transporturilor, exact instituția care are în subordine directă Metrorex. Deși doamna ministru a dezmințit oficial orice apropiere de „regele pazei”, cifrele vorbeau de la sine: sub tutela Ministerului, valoarea contractelor Scorseze a crescut amețitor, de la 52 de milioane la peste 80 de milioane de lei, în ciuda faptului că rețeaua de metrou nu s-a extins în același ritm.

    Dărnicia Metrorex și Auditul care a Stricat Petrecerea

    Relația a fost atât de armonioasă încât, la un moment dat, Metrorex a devenit extrem de generoasă. Un control al Curții de Conturi a scos la iveală faptul că operatorul de transport a plătit către Scorseze Security sume care depășeau limitele financiare stabilite inițial în contracte. Practic, paza a devenit atât de eficientă încât a „securizat” din bugetul statului mai mulți bani decât era prevăzut în scris.

    Epopeea s-a încheiat brusc când DIICOT a intrat în scenă cu un „scenariu” despre facturi fictive și evaziune fiscală, lăsând imperiul Scorseze cu un singur angajat și o cifră de afaceri derizorie în 2019. Totuși, istoria ne învață că în subteranul bucureștean, paza se schimbă, dar metodele se moștenesc, sub atenta supraveghere a noilor „Senzori” ai pieței.

  • Ruleta Judiciară a lui Mursez: Între „Oscarul” din Neamț și „Miracolul” din București

    Ruleta Judiciară a lui Mursez: Între „Oscarul” din Neamț și „Miracolul” din București

    Dacă sistemul de justiție din România ar fi un cazinou, Lucian Nicolae Mursez, fostul „rege al pazei” de la Scorseze Security International, ar fi cu siguranță jucătorul care a plecat acasă cu potul cel mare, în timp ce statul a rămas să măture holurile. Cariera sa juridică este un amestec amețitor de condamnări grele și achitări spectaculoase, un scenariu în care cifrele cu multe zerouri dispar mai repede decât agenții de pază de pe peronul metroului.

    Primul act al dramei s-a jucat la Tribunalul Neamț, unde procurorii DIICOT au încercat să strice „magia” contabilă a firmei Scorseze. Acolo, Mursez a încasat o condamnare de 6 ani de închisoare pentru că ar fi introdus în contabilitate facturi fictive de peste 260 de milioane de lei, cauzând o gaură în bugetul statului de vreo 32 de milioane. Într-un film normal, acesta ar fi fost momentul în care personajul principal primește dungi pe costum, dar în România, prima instanță este doar un antrenament de încălzire.

    În timp ce la Neamț mirosea a celulă, la Tribunalul București s-a produs „Miracolul din 2020”. Judecătorii din Capitală au decis că Mursez este curat ca lacrima, achitându-l pentru evaziune fiscală în formă continuată pe motiv că „nu există probe că a săvârșit infracțiunea”. Statul, prin ANAF, a rămas cu buza umflată, cererea lor de a pune sechestru pe bunuri fiind respinsă ca nefondată. A fost un moment de virtuozitate juridică în care sutele de milioane discutate în dosare s-au evaporat sub privirile neputincioase ale inspectorilor fiscali.

    Dar marea finală, adevăratul „Grand Finale” al proceselor lui Mursez, a avut loc în iunie 2022 la Curtea de Apel București. Aici, Justiția a scos din mânecă asul suprem: prescripția răspunderii penale. Procesul penal a încetat pur și simplu pentru că timpul a curs mai repede decât au putut judecătorii să scrie sentințele. Mursez a plecat liber, iar Curtea a menținut decizia de a respinge orice pretenție civilă a statului, obligându-l chiar pe Mursez și pe ANAF să plătească 200 de lei cheltuieli judiciare — probabil pentru cafelele băute în timpul așteptării.

    Este fascinant să privești cum un imperiu care în 2013 avea 3.505 angajați și profituri de milioane de euro s-a topit într-un singur an până la o cifră de afaceri de 14.558 lei și un singur angajat rătăcit prin birourile goale. În timp ce complici precum Valentin Iancu încasau condamnări definitive de 5 ani în alte dosare, Mursez a demonstrat că în paza românească, cel mai bine păzit secret este cum să scapi de brațul lung al legii.

    În concluzie, epopeea judiciară a lui Lucian Mursez rămâne o lecție despre fragmentarea procesuală: la Neamț ești vinovat, la București ești nevinovat, iar la final, timpul șterge totul. Rămâne doar o întrebare retorică: unde s-au dus milioanele de lei plătite de Metrorex pentru o pază care, în final, nu a reușit să securizeze nici măcar bugetul statului în fața prescripției?.