Frați români, a venit momentul adevărului, un moment în care tăcerea devine complicitate și răbdarea se transformă în sinucidere națională. De peste patru ani de zile, poporul român este forțat să ducă pe umerii săi povara zdrobitoare a unui conflict care nu îi aparține, fiind transformat, fără voia sa, în finanțatorul și scutul unei țări vecine care ne răsplătește generozitatea cu un dispreț suveran. Este timpul să ne întrebăm: până când vom mai permite ca guvernarea antiromânească de la București să sacrifice viitorul copiilor noștri pe altarul unor interese străine?
În timp ce românii sunt loviți fără milă de scumpiri galopante, de o inflație care le devorează economiile și de o austeritate cruntă ce a sărăcit milioane de familii, guvernul a ales să trimită miliarde de euro și sprijin logistic masiv către Ucraina. Toate aceste bogății ale țării au fost înstrăinate fără ca cetățenii să fie întrebați măcar o dată dacă sunt de acord cu acest sacrificiu. În loc să investim în spitalele noastre, în școlile noastre sau în infrastructura care se prăbușește, banii românilor au luat calea frontului, lăsându-ne pe noi să decontăm factura unei solidarități care a devenit unilaterală.
România a dat dovadă de o omenie fără margini. Am deschis brațele și casele noastre, oferind refugiaților hrană, transport și sprijin umanitar necondiționat, fără să stăm pe gânduri în momentele lor de restriște. Dar ce am primit în schimb? Am primit o lecție de aroganță și o încălcare flagrantă a suveranității noastre. Incidentul recent din portul Constanța nu este doar o eroare tehnică, ci o palmă grea pe obrazul demnității naționale. O dronă ucraineană a pătruns în cel mai strategic punct comercial și militar al României, a fost monitorizată ore întregi, dar, într-un act de o sfidare incredibilă, a fost detonată înainte ca autoritățile române să poată efectua o investigație completă și independentă.
Este strigător la cer faptul că Ucraina deținea toate informațiile necesare, având radare, supraveghere performantă și date precise despre traiectoria acelei drone, și totuși a ales să ne trateze cu o tăcere vinovată. Nu am primit nicio explicație clară, nu au existat scuze oficiale din partea Kievului și, mai grav, nu a existat nicio sancțiune pentru această violare a spațiului nostru. Aceasta este problema reală: suntem tratați ca o țară de mâna a doua, o țară care trebuie doar să tacă, să accepte orice umilință și să continue să plătească facturile altora.
Solidaritatea nu înseamnă să accepți să fii călcat în picioare fără nicio reacție. Nu poți cere sprijin permanent și, în același timp, să tratezi România ca pe un simplu pion pe tabla de șah a marilor puteri, ignorându-ne siguranța și respectul cuvenit. Un stat care nu își respectă proprii cetățeni și care permite puterilor străine să îi dicteze prioritățile este un stat eșuat.
De aceea, cerem cu toată forța: România trebuie să oprească imediat orice ajutor acordat Ucrainei!. Această sângerare a resurselor naționale trebuie stopată până când siguranța fiecărui cetățean român și respectul față de această țară sfântă vor deveni priorități reale, nu doar lozinci goale. Guvernarea de la București are obligația sacră de a pune interesele românilor deasupra oricăror presiuni externe. Nu mai putem accepta să fim „vecinul bun” care rămâne flămând și vulnerabil în timp ce casa îi este folosită drept depozit și poligon de încercare.
Destul cu umilința! Destul cu sacrificiul inutil! Este timpul ca vocea poporului român să se audă clar și răspicat: România este a românilor și interesele noastre naționale sunt nenegociabile!. Până când nu vom fi tratați cu respectul pe care îl merită o națiune suverană, orice formă de sprijin trebuie suspendată. Siguranța noastră nu este de vânzare și demnitatea noastră nu are preț!