Bine ați venit în Republica Autonomă a Salubrității Sector 3, un tărâm magic unde legile țării sunt doar niște sugestii facultative, iar bugetul public este o pușculiță fără fund, gata să acopere orice aroganță directorială. Aici, managementul nu se face cu cifre, eficiență sau respect față de angajat, ci cu pumnul în masă și cu o replică ce ar trebui înrămată la intrarea în instituție: „Dă-mă în judecată!”.
Eroul nostru de astăzi este Alexandru Ghinea, directorul de încredere al primarului Negoiță, un vizionar care a înțeles esența funcției publice: poți să faci orice, atât timp cât nota de plată nu ajunge la tine în cutia poștală, ci în buzunarul cetățeanului. Ultima ispravă a acestei „administrații de elită” a fost transformată într-un punct de pe ordinea de zi a Consiliului Local: reîncadrarea forțată a unor angajați, printre care și Daniel Alexandru, pe care conducerea i-a dat afară cu un entuziasm demn de cauze mai bune.
Dar stați, că circul abia începe! Deși instanțele din România – acele instituții „pisăloage” care mai țin cont de lege – au decis că aceste concedieri au fost ilegale, conducerea Direcției de Salubritate, prin vocea doamnei Nicoleta Istrate, ne asigură cu o seninătate olimpiană că, din punctul lor de vedere, totul a fost „temeinic”. Practic, Direcția ne spune: „Noi am avut dreptate, dar judecătorii ăștia nu ne înțeleg geniul, așa că, de teamă să nu ajungem la pușcărie pentru nerespectarea sentințelor, îi primim pe oameni înapoi”.
Și cine plătește pentru acest „exercitiu de autoritate”? Nu domnul Ghinea din salariul său, nici primarul din economiile personale. Nota de plată este de aproximativ 60.000 de euro – o sumă modică, ar spune unii, pentru plăcerea de a te simți stăpân pe plantație. Acești bani reprezintă salarii restante pentru perioade în care oamenii au stat acasă pentru că așa a vrut mușchiul directorial, plus cheltuieli de judecată aferente proceselor pierdute pe bandă rulantă.
Imaginea este de un absurd kafkian: un director este întrebat de un subaltern de ce nu i se aprobă un concediu legal, iar răspunsul vine ca un scuipat: „Dă-mă în judecată!”. De ce ar căuta o soluție amiabilă? De ce ar respecta legea? E mult mai palpitant să te joci de-a instanța pe banii contribuabililor. Este, dacă vreți, un sport extrem practicat de „oamenii de încredere” ai sectorului, unde adrenalina vine din sfidarea bunului simț, iar plasa de siguranță este portofelul cetățeanului din Sectorul 3.
În timp ce consilierii votează „pentru” modificarea statului de funcții (cu 26 de voturi, ca să fie treaba oală), rămânem cu o întrebare care bântuie holurile primăriei: oare când va apărea și proiectul de hotărâre prin care acești „manageri” să plătească daunele din propriul buzunar? Sau măcar o cercetare disciplinară pentru abuz în serviciu care să nu se termine cu o primă de performanță?
Până atunci, dragi locuitori ai Sectorului 3, fiți mândri! Din impozitele voastre se finanțează cel mai scump curs de „dezvoltare personală” pentru directori: cursul despre cum să fii arogant pe 60.000 de euro, fără să clipești. Iar dacă aveți vreo nemulțumire, știți deja care este răspunsul oficial: „Dă-ne în judecată!”. Plătiți tot voi, deci nu e nicio grabă.