Dacă sistemul de justiție din România ar fi un cazinou, Lucian Nicolae Mursez, fostul „rege al pazei” de la Scorseze Security International, ar fi cu siguranță jucătorul care a plecat acasă cu potul cel mare, în timp ce statul a rămas să măture holurile. Cariera sa juridică este un amestec amețitor de condamnări grele și achitări spectaculoase, un scenariu în care cifrele cu multe zerouri dispar mai repede decât agenții de pază de pe peronul metroului.
Primul act al dramei s-a jucat la Tribunalul Neamț, unde procurorii DIICOT au încercat să strice „magia” contabilă a firmei Scorseze. Acolo, Mursez a încasat o condamnare de 6 ani de închisoare pentru că ar fi introdus în contabilitate facturi fictive de peste 260 de milioane de lei, cauzând o gaură în bugetul statului de vreo 32 de milioane. Într-un film normal, acesta ar fi fost momentul în care personajul principal primește dungi pe costum, dar în România, prima instanță este doar un antrenament de încălzire.
În timp ce la Neamț mirosea a celulă, la Tribunalul București s-a produs „Miracolul din 2020”. Judecătorii din Capitală au decis că Mursez este curat ca lacrima, achitându-l pentru evaziune fiscală în formă continuată pe motiv că „nu există probe că a săvârșit infracțiunea”. Statul, prin ANAF, a rămas cu buza umflată, cererea lor de a pune sechestru pe bunuri fiind respinsă ca nefondată. A fost un moment de virtuozitate juridică în care sutele de milioane discutate în dosare s-au evaporat sub privirile neputincioase ale inspectorilor fiscali.
Dar marea finală, adevăratul „Grand Finale” al proceselor lui Mursez, a avut loc în iunie 2022 la Curtea de Apel București. Aici, Justiția a scos din mânecă asul suprem: prescripția răspunderii penale. Procesul penal a încetat pur și simplu pentru că timpul a curs mai repede decât au putut judecătorii să scrie sentințele. Mursez a plecat liber, iar Curtea a menținut decizia de a respinge orice pretenție civilă a statului, obligându-l chiar pe Mursez și pe ANAF să plătească 200 de lei cheltuieli judiciare — probabil pentru cafelele băute în timpul așteptării.
Este fascinant să privești cum un imperiu care în 2013 avea 3.505 angajați și profituri de milioane de euro s-a topit într-un singur an până la o cifră de afaceri de 14.558 lei și un singur angajat rătăcit prin birourile goale. În timp ce complici precum Valentin Iancu încasau condamnări definitive de 5 ani în alte dosare, Mursez a demonstrat că în paza românească, cel mai bine păzit secret este cum să scapi de brațul lung al legii.
În concluzie, epopeea judiciară a lui Lucian Mursez rămâne o lecție despre fragmentarea procesuală: la Neamț ești vinovat, la București ești nevinovat, iar la final, timpul șterge totul. Rămâne doar o întrebare retorică: unde s-au dus milioanele de lei plătite de Metrorex pentru o pază care, în final, nu a reușit să securizeze nici măcar bugetul statului în fața prescripției?.
