Blog

Ne-au năpădit filmele cu viruși! Tot ce au prevăzut cineaștii SF, se aplică acum la realitate. Ei au anticipat realitatea virotică, fiindcă ea a exista mereu, istoria omenirii e plină de epidemii și de lupta cu ele. SF-ul există în realitate. Iar viitorul… normal că este virotic și epidemic, fiindcă omul nu mai așteptă „mila” naturii sau a cerului, să-i mai trimită câte un virus, produce el în  laborator, umple lumea de viruși atomici și biologici. Iar omenirea, societatea, învață, trebuie să învețe, să trăiască în catastrofă, cum spunea Berdiaev, într-un mediu virotic, viața a devenit o conviețuire virotică. E de spaimă, desigur!

Nu știu ce canal TV anunța că în această perioadă ne-a pregătit numai filme plăcute, umaniste sau comedii, ca să ne vindece de spectre, cel puțin în aparență. Unde o fi acel post, fiindcă oriunde dau, pe orice canal, nimeresc numai filme de groază virotică, majoritatea filme SF, care anunță apocalipsa sau sfârșitul lumii.

Iată o listă cu filme virotice văzute sau revăzute în această perioadă de când suntem în carantină: Quarantine, despre oameni luați captivi de un virus, World War Z, despre un virus letal, care se propagă printr-o singură mușcătură și transformă oamenii în făpturi sălbatice, I Am Legend, despre un savant, ultimul supraviețuitor, care se luptă cu un virus distrugător creat de om, Resident Evil, despre un laborator gentic, în care un virus mortal a scăpat de sub control și transformă oamenii în „morți-vii”, Contagion, în care societatea se zbate să supraviețuiască în lupta cu un virus distrugător, Twelve Monkeys, anul 2035, o lume a morții, 99 la sută din omenire dispărută, 24, un serial cu 24 de episoade, fiecare prezintă o oră pe zi din lupta cu teroarea și virușii, Doomsday, despre un virus letal apărut în Anglia, care reizbucnește și mai puternic, după trei decenii de carantină, Helix, despre o echipă de savanți de la un Centru de Control al bolilor prinși într-un focar de epidemie, Pulse, despre o forță misterioasă care le ia ființelor umane dorința de a trăi și le împinge la sinucidere, Gwoemul, lupta oamenilor cu un monstru acvatic, Carriers, despre patru copii care descoperă că o cauză a pandemiei care distruge omenirea este virusul din oameni, X-Files, un serial cu multe episoade având subtile implicații virotice, The Strain, despre un virus care transformă oamenii în vampiri și salvator devine un robot, Autumn, un virus care cade ca ploaia generează un holocaust global, The Thaw, despre efectul încălzirii globale care se datorează unui parazit preistoric aflat în calota glaciară, White Wall, despre cel mai ucigaș virus creat vreodată, care se răspândește ca un incendiu, Inferno, despre lupta unui profesor cu un virus ucigaș abătut asupra lumii, după modelul Infernului lui Dante, The Andromeda Strain, despre o echipă de cercetători care încearcă să localizeze un virus extraterestru pierdut în spațiu, Osmosias Jones, despre o celulă albă care are misiunea de a anihila un virus fatal aflat în corpul personajului principal.

Acest din urmă film este o comedie foarte originală, fiindcă există și genul comic având ca  erou un virus. S-au făcut chiar și filme de desen animat pe acest subiect.

Unele dintre filmele de mai sus, și mai sunt încă zeci ca ele, au devenit seriale, cu eroi care fac minuni în lupta cu virusul, cu bolile, în care se amestecă, evident, și teroriștii, fiindcă evenimentele virotice favorizează căile luptei pentru putere și pentru supremație militară. Fiecare film împinge imaginația la extrem, se reduce la lupta unui om cu un holocaust total generat de un virus care cade, cum am văzut, ca ploaia din cer!

Sigur, sunt filme, precum Contagion, care, după ce virusul ucide 28 de milioane de omeni numai în America, prezintă și leacul. La fel în Rezident Evil, serial, unde eroina, jucată de Mila Jovovich, pune capăt temporar răului.

Înainte îmi plăceau astfel de filme, îmi plac mult filmele de anticipație, eu însumi am scris cărți de anticipație, fiindcă îmi place să trăiesc mult în viitor, să-mi imaginez cum va fi lumea. Am scris acum vreo 20 de ani și un scenariu SF, numit Anti-virus, l-am tradus în engleză și l-am trimis la Hollywood. N-am aflat ce s-a întâmplat cu el, prin ce coș o fi ajuns, fiindcă acolo se primesc câte 300 de scenarii pe zi și mafia scenariștilor este atât de puternică încât e imposibil ca din afară să pătrundă cineva! Ți se răspunde doar atât că se pot inspira din scenariul tău, fără nici o obligație, cine trimite o face pe riscul său. Adică și se fură idei, ba chiar părți din scenariu, fără ca asta să se numească hoție sau plagiat. Se fură ca în codru sub acoperire legală. Asta am aflat mai târziu, când am ajuns în America.

Însă nu mi-am imaginat nici un pericol virotic, am mare încredere în știință, în priceperea omului de a stârni panică și de a anihila bolile. Lupta cu virusul nu este atât de grea ca lupta cu omul. El e problema. Fiindcă ia virusul drept pretext pentru mârșăviile sale. În romanul de anticipație Armaghedon revelat am creat un altfel de virus, numit terrombi, o combinație între teroriști și zombi, fiindcă în majoritatea filmelor cu subiect virotic, oamenii au ca adversari fantome, zombi, animale fantastice, scoase din bestiarele infernului. Cineaștii SF nu și-au imaginat grozăvii mai mari ca în Infernul lui Dante sau în cel al lui Bosch sau Bruegel. Majoritatea cineaștilor au mers pe latura de groază a contaminării. Sigur, apar și alte cauze. Ca  în filmul cu titlul Apocalipsa, unde pământul este amenințat de un asteroid uriaș care e pe cale să-l rupă în două!

Sigur, americanii nu au concurență la acest gen de filme. Încearcă să le dea replică doar japonezii, dar prin genul animat. Avem de toate, toate viziunile năucitoare, terminale. Toată producția SF este contagioasă, ca să spun așa, deși în mai toate filmele omul supraviețuiește, învinge. Dar soluțiile sunt fantastice, miraculoase, „ca în filme”. Nu sunt soluții realiste, domină soluția deus ex-machina, cum se întâmpla în teatrul antic, adică deznodământul are loc cu ajutor supranatural, venit de la personaje fantastice, precum Superman, RoboCap sau Spideman.

Așa ceva nu se poate întâmpla în realitate. Deocamdată. Virusul de care ne temem și noi azi nu poate fi ucis de un superman. Și în toate filmele SF există eroi fantastici. Sigur, sunt și oameni deosebiți în lupta cu virusul, ca unii medici, numiți pe drept cuvânt eroi, dar ei nu pot să facă minuni, să vindece deodată planeta de o boală sau de un atac biologic.

Eu am încercat să arăt cum poate scăpa omul de Armaghedon, prin care se înțelege sfârșitul lumii (multe filme au acest titlu, End of The World). Toți futurologii vorbesc despre sfârșitul lumii, despre un Armaghedon final fatal. Dar Armaghedonul profețit de Biblie, via Revelația lui Ioan Teologul, nu a avut loc. Și toate profețiile catastrofice nu s-au întâmplat, deocamdată, deși omenirea a cunoscut mari dezastre epidemice. Cum a fost cel din timpul lui Socrate, o ciumă devastatoare, care a ținut 5 ani și a ucis aproape toată populația Atenei.

În aceste zile se dau pe internet zeci de informații cu dezastrele virotice apărut de-a lungul timpului, unul mai cumplit decât altul, culminând cu gripa spaniolă de la sfârșitul primului război mondial care a ucis tot atâția oameni câți morți au fost în tot războiului. Dar omenirea a supraviețuit. Și va supraviețui și acum. Însă spectrul virotic nu va muri. El a intrat în om. Se pune tot mai mult problema conviețuirii cu virusul, găsirii căilor de împăcare cu răul. Una dintre fetele mele, Mihaela, a scris chiar un roman de succes cu acest titlu: Wicked Clone or how to deal with the evil. Soluția ei este Iubirea. Viața americană, existența în mediul artistic din Manhattan, în special, generează astfel de opere.

Sigur, ne gândim la un spectru și mai periculos, virusul din conștiințe. Oamenii pot fi atinși – și sunt – de spectre interioare. Bolile pe care și le face omul cu mâna lui sunt mai distrugătoare decât orice virus natural. Și mă refer în primul rând la războaie, așa cum se joacă de-a focul un Kim coreean, care tot face experimente periculoase, iar recent, pentru a-și descoperi adversarii care îi vor puterea, și-a înscenat propria moarte! Istoria omenirii este un lung și nesfârșit război, în care oamenii se ucid unii pe alții. Sigur, perspectiva este și mai dură, căci se vorbește de dispariția războaielor cu arme clasice, și chiar atomice, și apariția de războaie virotice. Însă aici lucrurile  se complică, deocamdată, fiindcă, dacă atacul virotic nu este controlat, și nu e dirijat spre adversar, există riscul să aibă efect de bumerang, adică să-l lichideze și pe producătorul lui.

De aici apar și malformațiile din filmele SF, bazate pe câte un filon real.

Iată de ce în romanul Armaghedon revelat, unde imaginez o lupta reală între oameni și terrombi, merg mai departe și găsesc soluția ca omul să scape de spectre. Este o cale simplă. Armaghedon, adică lupta dinte forțele binelui și forțele răului, se află în om, în fiecare dintre noi. În puterea fiecăruia stă ca acest conflict final să se termine cu victoria forțelor binelui. În fond, este o cale morală. Dacă reușim să câștigăm bătălia cu răul din noi, altfel vom comunica și altfel vom putea să ne luptăm cu virușii din afara noastră. Dar cu această condiție, să-l revelăm pe Armaghedon din noi.

Așa ceva nu s-a întâmplat cu cei care conduc România. Care acum diriguiesc lupta contra virusului. Fiindcă ei sunt bolnavi în interiorul lor, nu au câștigat bătălia cu sine. Și atunci apar derapările, cum a fost „cazul Sparanghel” sau cum a fost cazul criminal al trădării (autonomia Ținutului secuiesc cu limba maghiară oficializată). De ce familiștilor, celor care voiau să fie lângă familiile lor de Paști, nu li s-a aprobat plecarea și s-a dat verde celor care au fost chemați de Germania să culeagă recolta de sparanghel?! Poate mâine vor fi chemați să culeagă recolta de piersici sau cireșe! Am citit că muncitorii români stau în barăci, că nu au condiții bune, și că vor câștiga puțin. Plus că trăiesc pericolul de a fi contaminați de coronavirus. Și vor reveni în țară bolnavi. E un lanț nefast, de crime morale, în primul rând, la care guvernanții nu s-au gândit. Nu, fiindcă ei execută, fac o politică virotică, desigur, colaterală, față de ceea ce înseamnă respectarea ordinii și a măsurilor date pentru întreaga populație.

Există, așadar, un mare conflict între ficțiune (program) și realitate, care se petrece în chiar ființa celor care ne guvernează. Și fiindcă ei nu sunt curați, nu sunt eroi incoruptibili, fiindcă nu l-au revelat pe Armaghedon din ei, consecințele pot fi fatale. Sigur, lipsa de scrupule și umanitate va genera în continuare victime.

Grid Modorcea, Dr. în arte

Aceast sfat înțelept se află la rădăcina codului moral al poporului român. L-am întâlnit în varii povețe, peste tot, începând cu povățuitorul lui Anton Pann. Dar și Constantin Brâncuși ni-l dă, atunci când spune: Dacă nu ai un bătrân în căminul plin de copii, să-l cumperi”. Aforismle lui sunt în spirit popular, rotunjind chiar o folosofie, filosofia naturalității, în jurul bătrâneții. Iată altă cugetare: „Bătrânii sunt trezorierii”. Sau: „Noi, românii, îl avem pe Făt-Frumos: logodnic ideal, soţ ideal, viteaz şi gospodar, ctitor şi bunic-pedagog al nepoţilor”.

Nu mai amintesc câtă profunzime au gândurile lui Brâncuși despre copilărie. Bătrînețea este a doua noastră copilărie. E bine să reținem acest adevăr, o observație care face să pălească realitatea de azi: „La noi – în România, nu se ia niciodată o hotărâre când cei bătrâni stau jos, iar tinerii în picioare”. Brâncuși se considera pe sine taraboste, din stirpea dacilor, spunând că și numele său are rădăcină dacică (branc).

Și poporul român are atatea paremii despre bătrânețe, unele triste, dar adevărate, precum „bătrânețe, haine grele”, altele frumoase, cum ar fi aceasta: „Să ai bătrânețe la tinerețe și tinerețe la bătrânețe”. Sau: „Seamănă la tinereţe, ca să ai la bătrâneţe”.

Cei mai prețuiți la greci erau bătrânii, precum citim în Iliada lui Homer, el însuși un aed bătrân și orb, dar pe care zeii l-au inspirat să ne dăruiască poate cea mai frumoasă istorie care s-a scris vreodată despre oameni, despre lupta lor pentru o femeie, despre sacrificiul lor pe altarul iubirii. Cât de atenți erau grecii, cu comandanții lor în frunte, la sfaturile bătrânului înțelept Nestor?! Și Ulise, simbolul istețimii, nici el nu mai era tânăr!

Și ce model a fost Socrate pentru toată grecimea și istoria filosofiei! El a fost condamnat la moarte prin otrăvire, nu pentru că era bătrân, pentru că împlinise 70 de ani, ci pentru ideile sale originale privind demosul și pentru că încuraja libertățile dintre tineri. Sigur, geniul grcesc a inventat Olimpul, cu zeii lui, care toți sunt tineri. Nu există zeu bătrân. Nici chiar eroi bătrâni, fiindcă marii scriitori ai antichității, majoritatea bătrâni, voiau să ofere lumii o imagine cerească în plină vigoare a tinereții. De aceea, în prim plan se aflaă aventurile erotice ale zeilor cu muritorii/mai ales cu muritoarele.

Sigur, creștinii aveau să opună Olimpului grecesc o imagine a înțelepciunii, iar în reprezentările poporului român Dumnezeu este văzut ca un bătrân cu barbă albă, numit Cel Vechiu de Zile, iar cel ce ține cheile raiului, Sf. Petru, este reprezntat tot ca un bătrân plin de virtute și înțelepciune. Sf. Ioan Gură de Aur și toți ceilalți Sfinți Părinți sunt reprezentați tot bătâni.

Sigur, Biblia este o oglindă a bătrâneții înțelepte, plină de profeți, prooroci și sfinți. Ei sunt pildă în toate. Iar supremul ei model este Epopeea Gilgamesh, din care scriitorii biblici s-au inspirat copios. Acolo se află și modelul înțeleptului uitat de timp, Utnapiștim, cel care a construit pe vreme de potop corabia „Păstrătoarea Vieții”, fiind un Noe avant la lettre, care deținea și taina nemuririi, și a tinereții veșnice, anticipând și basmul „Viață fără de moarte și tinerețe fără bătrânețe”, așa cum arăt pe larg în cartea MESIA NEBATE LA UȘĂ.

Dar în cazul creștinismului românesc, modelul este luat de la daci. Și să ne gândim numai la faptul că în timpul lui Burebista, la conducerea regatului se afla Sfatul înțelepților.

Acest model a fost evocat mereu în istoria poporului român și opus conducerilor lui discreționare.

Însă după evenimentele din decembrie ’89 a dispărut complet acest model, această referire la Sfatul înțelepților, ba în zilele noastre, azi, sub ochii noștri, s-a luat drept pretext epidemia de coronavirus ca bătrânii să fie izgoniți din cetate, s-au luat măsuri de izolare a lor, de control al lor. Sigur, nu neg faptul că Klausfobul sau ministrul Velă de Epavă nu ar avea intenții bune, să le salveze viața. Dar nu mă îndoiesc că bătrânii de peste 65 de ani, toți, nu vor să li se salveze viața, ci vor ca viața pe care o au să fie dăruită spre folosul cetății. Sunt sigur că toți oamenii care pot ajuta în clipa asta la salvgardarea de epidemie sunt savanți, profesori, ingineri, oameni înțelepți de peste 65 de ani!

Dar la noi este parcă un blestem. În loc să se apeleze la acești tineri bătrâni („bătrâni, dar nu îmbătrâniți”, zice o vorbă populară), îi izolăm, îi ascundem, nu mai vrem să auzim de ei! Și am observat pe stradă sau la magazine cum sunt bătrânii ocoliți de tineri, parcă ar vedea moartea!

De unde această mentalitate barbară? Tinerii vor oare puterea fără un sfat al înțelepților? Mă îndoiesc. Este vorba doar de conducerea nefericită și nefastă din acest moment, care nu înțelege ce se întâmplă, care nu are un cap limpede, care orbecăiește, dovadă starea de nesiguranță, măsurile care se schimbă de la oră la oră, de la o declarație la alta. Virusul se află în această conducere șubredă, nesănătoasă, nu în bătrânii de peste 65 de ani, care nu mă îndoiesc că sunt cuminți, cumpătați, serioși și sănătoși, știu ce au de făcut și respectă ce trebuie bine făcut.

Dar conducătorii de azi ce fac? În plină măreție a Învierii, când Iisus a înviat, când cu Lumina Sa a orbit moartea și ne-a dat speranța vieții, ei votează clandestin desfigurarea României, se fac că nu văd cum trece o „lege” de rupere a unui ținut românesc din trupul țării!

Mai mult, repetă greșelile comuniștilor, ale dictaturii. Să ne gândim  umai la cazul Brâncuși, căruia i-au refuzat donația, atelierul, aflat acum alături de Centre Pompidou, obligându-l pe Brâncuși, care a iubit ca nimeni altul meleagul în care s-a născut, să renunțe la bătrânețe la cetățenia română!

Sau ce i-au făcut lui Enescu, alt sfânt al României, căruia i-au refuzat, tot la bătrânețe, întoarcerea acasă, unde își pregătise mormântul, la Tescani, lăsându-l să moară abandonat într-o cameră de hotel la Paris. Dacă nu ar fi fost Yehudi Menuhin, securiștii i-ar fi răpit și cadavrul! Fiindcă Menuhin nu a renunațat la ideal. El a reținut sfatul lui Enescu: „Anii ridează pielea, dar renunţarea la ideal ridează sufletul”.

La fel, Mircea Eliade, n-a mai vrut să audă de Romănia, din motivele cunoscute, unul dintre ele fiind frica de a uu fi ucis, căci era pe nedrept taxat ca „legionar”. A refuzat spovedania unui preot ortodox și a cerut să fie incinerat.

Și multe alte personalități au avut, mai ales la bătrânețe, o soartă amară, cum este și cazul lui Paul Goma, fiind alungați de virusul comunist, care, iată, nu a murit, supreviețuiește și azi, prin noul virus de la conducerii țării. Coronavirus este un virsu natural, va trece, are grijă natura să-l ducă de unde a venit, dacă e natural, dar virusul din cei fără conștiință e o boală fără leac. Fiindcă e artificial. Ei nu se gândesc la ceea ce spunea Anton Pann: „Cinstește pe bătrâni, căci și tu poți fi bătrân”.

Și nici la sfatul înțelept „cine nu are bătrâni, să-și cumpere”, nu vor racționa. Nu vor reacționa nici la strigătul lui Brâncuși: „Înapoi la natură! – şi la materialitatea filosofică, adică la „Cuminţenia pământului”. Trebuie să învățăm de la natură, cum își armonizează ea toate vârstele și de aceea este atât de perfectă și frumoasă. Dar celor care ne conduc nu le pasă de lecția naturii. Și natura nu iartă. „Dumnezeu iartă, spunea Carmen Sylva, natura, nu”.

Da, să-și cumpere hăituitorii bătrâni, dacă mai au de unde! Închei cu acest citat din Povestrea vorbii a lui Anton Pann:

Despre timp şi vârstă

Frumusețea veștejește,
Dar înțelepciunea crește.
Că,
Când n-aveam în gură dinți,
N-aveam atunci în cap minți.
Că
Nu să poate omul să fie cu două, și tânăr și cuminte.
Dar însă,
Este tânăr între tineri și bătrân între bătrâni.
Și
Cine n-are bătrân, să-și cumpere.

Grid Modorcea, Dr. în arte

Mor oameni, țara e răvășită, disperată, mii și mii de oameni își întind mâinile, priceperea, să salveze vieți, milioane de români suportă restricții, stau cu griji pentru viața lor, care este în pericol, și guzganii de la putere ce fac? Fac un troc, o crimă odioasă, mai odioasă decât morțile din jur: vor să vândă Ardealul, trădează România! Au vândut tot, nu mai au ce să vândă, vând țara, vând și sufletul ei!

Un număr de 329 de deputați, de „aleși” ai românilor, au votat tacit desfigurara României!

Toți eroii morți ai poporului român se răsucesc în mormite, îi cer lui Iius învierea, se revoltă pentru această crimă. Numai și ideea, de a da apă la moară udemerișilor, care, de când sunt,  nu urmăresc decît același țel josnic, să sfârtece România, sfindând istoria ei, inventând un ținut românesc în afara României!, pentru niște interese josnice, așa cum au fost cele care au dus la marile trădări, cum ar fi trădarea lui Mihai Viteazul.

De ce nu se simt bine în România, când au drepturi pe care nu le-au visat? De ce au nevoie de o enclavă pe pământul străbun? Există aici o altă rațiune decât una politică, mișelească?

Și această permanentă agresiune a maghiarilor politici se întâmplă fiindcă nimeni din conducerea României, nici un partid, nu a luat în serios obrăznicia udemeristă de a agresa sistematic România, de a cere niște drepturi pe care nu le are, de a fi stăpâni pe un ținut care le dă lapte și miere, din matca României! S-au făcut că nu văd, au tolerat mizeria, iar ei au atacat din nou „probelma care îi doare”. Ei nu sunt recunoscători că trăiesc pe un ținut românesc, cu concursul cozilor de topor de la putere, cum este acest Ciolacu, ei fac o politică de destabilizare. Și când? Când au vrut să treacă de parlament această „lege” a autonomiei unui ținut românesc?!

În plină criză de coronavirus! În plină pandemie!

Toată lumea care simte românește este revoltată. Este o lovitură pe la spate, tipică trădătorilor!

Cum se poate întâmpla acest lucru în timpul pandemiei?! Aici e problema. Au făcut-o pe „blat”, un fel de înțelegere cu Nașul, să călătorească fără bilet, fără să se audă, pe șestache, cum se spune în mahala, la fumătorii de gang, ca să nu-i prindă poliția!

Adică au făcut un troc cu ungurii si au tăcut, fără dezbatere, ca sa nu fie văzuți de nimeni că fumează marihuana!

Acum, când vigilența politică e slabă, când toți ochii sunt ațintiți spre problemele grave legate de virus, acum să strecurăm legea mărșavă!, și-au spus ticăloșii. Iată, ieșim din pandemie și cu morți nevinovați, și cu pământ furat, cu România desfigurată!

Cauza nu mai este incultura sau lipsa de morală elementară, cauza mare este trădarea! O boală veche a românilor! Pe unguri îi înțeleg, că politrucii lor au fost totdeauna mișei, ne-au trădat la fiecare cotitură a istoriei, dar pe marii naționaliști ai PSD-ului, Domane, de unde au apărut asemenea monștri?

Mi-aduc aminte de tristețea lui Sergiu Nicolaescu, de testamentul lui publicat în cartea pe care i-am dedicat-o, unde spune că istoira poporului român este un lanț al trădărilor, de la Burebista la Tudor Vladimirescu, de la Mihai Viteazul la Ceaușescu, toi au fost trădați. O istorie a trădărior criminale.

Lucru care nu se dezminte nici azi. Poate să cadă și cerul pe noi, trădătorii nu se dau în lături de a face răul, de a pune la cale mârșăvii. Nu le pasă de nimic, n-au nici un scrupul, ba când te prind la ananghie, te atacă. Trădarea lui MIhai Viteazul este cea mai edificatoare pagină a trădării, surprinspă genial de filmul lui Nicolaescu. Cum este posibil ca după atâta civilizație acumulată de omenire, unii semeni de-ai noștri, evident, însemnați de Satana, să plănuiască o asemenea crimă?!

Ce-au făcut „aleșii” este o crimă la adresa Românei! Ar trebui toți deputații demiși. Dar cine sa-i demită pe criminali? Alți criminali? Mai există vreo Constituție în țara asta? Mai există un respect față de Biblie, față de jurământul de paralametar?

Coronavirusul este nimic față de virusul din sufletele acestor monștri!

Se verifică încă o dată, dar acum pe vreme de pandemie, caracterul laș, de trădători ai puternicilor zilei! Ce fel de români sunt acești oameni? Deputații României și-au dat arama pe față, adică ne-au arătat cine conduce România, pe cine au ales românii (ferească Dumnezeu, eu nu am o asemenea pată pe mâini!), pe mâna cui se află țara? Ce ne așteptăm să fie după starea de urgență? O stare de demență, de absență a moralei, de satanizare a României, o moarte a culturii, a speranței. Acești „aleși” trebuie să plece imediat. Probabil că sunt atât de ticăloși încât nici nu-și dau seama ce au făcut. Nici nu-i cred capabili să recunoască și să-și dea demisia. Nu le este rușine? Nu, nu le este. Dovadă că țara arde și baba se piaptănă. Țara și planeta sunt în fierbere și guzganii ce fac? Se înfruptă din trupul țării, pun la cale tot felul de mârșăvii, caută ce mai e de vândut, ce mai e ronțăit. Îi auziți cum chițăie? Sunt oribili. Te mai poți uita la acești maimuțoi? Ce promisiuni ne mai fac? Cum să mai sacrifice șomerii și pensionarii?

Ei au semnat ACTUL DE DECES AL PUTERII. Cine să mai creadă în parlament, în orice ar fi pe masa de lucru a acestor guzgani? România este o țară neguvernabilă, stăpânită de un virus parlamentar fără leac. 329 de parlamentari au compromis orice moralitatre, orice credibilitate politică. Poporul român este pus la grea încercare, cum să scape de acești guzgani. Sunt suficiente oare alegerile anticipate? Nu cred. Cred că soluția este o minune dumenzeiască, în stare să ia virusul de la românii curați și să-l ducă numai pe capul acestor ticăloși și trădători de neam!

Grid Modorcea

În condițiile de azi, când nu există încă nici un tratament contra virusului și nici un vaccin, ministrul sănătății ne dă o „veste bună”, cică pandemina va mai dura încă doi ani, până ne imunizăm bine, până când mor toți morții vii și toată populația va căpăta rezistență față de această boală!

Dar savanții ce fac? Nu am citit ca vreun savant să-i dea o replică sau măcar d-l Pop, președintele Academiei, care este foarte harnic la opinii, își dă cu părerea în toate de-ale pandemiei, dar n-ar da un anunț că nu știu ce savant al Academiei se mișcă în laborator! N-are Academia savanți medici? Așteptăm ca ministrul sănătății sau primul ministru să anunțe că pentru descoperirea vaccinului, Minsterul sau Guvernul oferă o anumită sumă, cum a făcut Trump din startul răspândirii virusului, a oferit un miliard celui care descoperă leacul și acum se dă ca certă vestea că americanii l-au descoperit! Se aplică la ei cu succes! Mă mir că ministrul sănătății nu știe de așa ceva. Și dă „vești bune”, adică panichează populația, o face pe profetul. Păi și eu o fac, că nu mă costă nimic, și spun că peste doi ani vine un nou virus ucigaș cu trei coarne și șapte copite, și că va da rău de tot din copite. Mă poate contrazice cineva? Unde-s oamenii de știință să mă contrazică?

Am avut mereu încredere în savanți. Am avut șansa, ca absolvent al unei facultăți de matematică, să cunosc mulți savanți, în frunte cu Grigore Moisil și Solomon Marcus. Și când am devenit student la IATC, îmi plăcea să frecventez cursurile unor savanți ai timpului, cum ar fi Nenițescu, chimist, sau Anton Dumitriu, mare logician, am fost fascinat de lumea multor cercetători, mereu în căutare de răspunsuri la întrebările necunoscutului. Iar marii profesori pe care i-am avut sau cultivat, ca Zoe Dumitrescu-Bușulenga, D.I. Suchianu, Șerban Cioculescu, Barbu Brezianu, Florian Portra, Al. Piru, Ileana Berlogea, Nicolae Balotă, Iosif Sava, Dimitrie Vatamaniuc, David Esrig și mulți alții, unii mai trăiesc, ca Răzvan Theodorescu sau D. R. Popescu, m-au dus pe câmpiile elizee ale spiritului.

Am cunoscut și medici savanți.  Cum ar fi Romeo Budai, unul dintre medicii lui Marin Preda. Ce miracol, să descoperi cauza unei boli și să-i dai bolnavului leacul, care să ucidă boala.

Mereu am fost fascinat de lumea medicală. Am avut șansa să-mi fac analizele curente la Lenox Hospital din New York. Ce am văzut acolo, nu se poate închipui. Am descris experiența asta într-o carte. E un miracol. Cel mai înalt nivel de știință și grijă pentru sănătatea omului. Visez să ajung din nou acolo. Dacă mi-aș dori să mor undeva, aș vrea la Lenox Hill Hospital!

Dar deocamdată nu vreau să mor. Mă simt bine în claustrum, am căpătat chiar imunitate la Klausfobie. Mai am proiecte de realizat, visuri de împlinit, dar vizita distinsei doamne Corona m-a prins acasă, cu biletul de avion cumpărat, numai că, în urma valurilor create în România de politica simulării, a făcut ca Lufthansa, compania la care cumpărasem biletul, să anuleze toate zborurile de la Otopeni. Așa că am intrat și eu, nolens-volens, în malaxor, în rândul populației care respectă regulile simulării.

Am arătat anterior ce înseamnă politica simulării (vezi articolele Simulanții și Obrăznicia simulării). Am văzut ce înseamnă expresia „fă-te că lucrezi” și sloganul „lucrul bine făcut”, cu care i-a îmbrobodit dl. Iohannis pe oameni. Nu vedeți ce lucru bine făcut, că totul s-a desfăcut, a dus România în prag de faliment, stă în echilibru fragil, merge ca „ghivolița pe frânghie”, un real lucru bine făcut nu poate fi legat de numele lui, ba acum e mereu cu piciorul în groapă, gata s-o ia hăisa, cum a fost recent când cu acordul BOR-MAI, și numai un gând fulgerător l-a salvat, l-a rupt de țarcul satanic. E mereu la un pas să deschidă porțile coronavirusului. De ce? Fiindcă nu are în dreapta lui un savant, un ministru priceput, are numai simulanți, impovizați de tipul Cerceluș, și așa improvizează și el cum poate și cât poate. Singurul lucru bine făcut e să execute corect ce i se spune de la centru (UE).

Să nu-mi spună nimeni că avem savanți sau vreun cap limpede care să nu recunoască faptul că Incompetența ne conduce! Orice modest observator a putut constata că în timp ce chinezii raportau dezastrul de la Wuhan, România era la zero, cu îmbolnăviri și morți. Virusul a cuprins apoi și UE, și în UE se află și România. Dar în momentul când consiliul Europei ne-a trimis un miliard de euro, apoi încă 3, 3 miliarde de euro să ne apărăm de ciumă, să fim prevăzători cu economia, totul a explodat, conducătorii au înnebunit, au și început raportările cu cifre false să curgă de la București, adică am început și noi să raportăm morți și îmbolnăviri, să ne ridicăm la nivelul țărilor civilizate, căci asta e direcția, nu?! Să fim frați și la rău, și la bine. Când nu se lua nici o măsură, stăteam bine, eram în fruntea sănătoșilor, când am primit ajutor și sfaturi, am început să dăm înapoi ca racul. Adică în timp ce se luau măsuri de izolare, de ocrotire, de vindecare, în timp ce se punea pe roate Klausfobia și se înăspreau restricțiile, cazurile de îmbolnăvire și morți creșteau, au tot crescut, că acum s-a ajuns la peste poate, am depășit 11 mii de cazuri!

Aceasta e politica simulării, simulăm și dezastrele, și nenorocirile, numai să le meargă bine unor incompetenți, care s-au trezit vedete, gestionari ai fenomenului. Ei, nu savanții! Unde ne sunt savanții să am încredere în ei, în verdictul lor?! Un medic ne tot spune că „distanța socială” nu e o regulă bună, costă imens țara și e inutilă. Metoda testului e cheia. Americanii au descoperit soluția testului care durează câteva secunde. Trebuie să fim atenți la specialiști, la medici, la savanți, nu la politruci. Până atunci, virusul e la ei, la acești purtători de vorbe, ei sunt purtătorii de virus, care își schimbă deciziile de la o oră la alta, ei se numesc Ludcovid Orban, Klausfobia sau Klauscorona, Cuțu-cuțu, Cerceluș-acuș-acuș, Pistol (care o și pușcă pe Corona Lisa), Rafistilatu și alții, de ei trebuie vindecată țara și stopat acest sinistru circ al simultării.

Dacă se întâmpla așa ceva pe vremea lui Ceașcă, fiți siguri că el raporta invers, minus cazuri, adică raporta cazuri de însănătoșiri, de bolnavi care au dus bătălia cu virusul și au învins. Ca în vorba țărănească „cui pe cui se scoate”. Din moși strămoși, leacurile băbești i-au ajutat pe români și au supraviețuit. Un virus așa de alunecos verifică rezistența la oameni, îi întărește chiar. Savanții străini au fost mai prompți, ba un englez ne-a dat o veste și mai bună, că acest virus care arată ca o floare, ca o coroană de păpădie, nu este o bacterie vie, este o proteină. Deci el nu poate fi tratat cu antibiotice, ci mult mai simplu, cu o spălare pe mâini, care îl dizolvă. Sau cu inhalări de aburi de la apă fierbinte. E un virus ușor dizolvabil.

Sigur, el se manifesta și înainte de a-i da un nume, și o să se manifeste și după… simularea apocalipsei. Se va manifesta acolo unde nu există higienă. El și toate bolile au drept cauză mizeria. Nu trebuia să avem stare de urgență, să vină acum această vizită neanunțată ca să aflăm lucruri elementare. E mai mult ca sigur că acest virus, repet, exista și înainte de a primi un nume, exista de când lumea.

Din simple deducții putem spune că nu mor decât cei bolnavi, care sunt atinși de alte boli. Dar din lipsă de savanți, suntem băgați la grămadă, și cei sănătoși suportă restricțiile bolnavilor cronici. Și unii chiar se îmbolnăvesc. E drept? E normal, domnule savant necunoscut? Rafael Nadal striga deunăzi, de ce să nu se joace tenis când s-a dat voie ca oamenii să meargă la lucru?

Așadar, Cauza nu este Corona, ci bolile anterioare. De oamenii sănătoși fuge Corona, ei îi place iadul, frigul. În rai, în paradis, nu există o asemenea boală, virusul moare la căldură, la temperaturi înalte, acolo unde stau Adam și Eva, unde stau îngerii și sfinții.

Creștinește vorbind, Dumnezeu i-a dat mână liberă lui Satan și el seamănă virsul ici-colo, unde vede că e mai slabă cureaua.

*

Cu alte cuvinte, din sutele de pagini pe care le-am citit, primite de la simulanți, nu am aflat decât cum se manifestă Coronavirus, cum reacționaeză la cei infestați, cum se moare, în urma lui, cum se fac testările, ce trebuie să facem, să ne spălăm pe mâini etc., ce trebuie să nu facem, să nu stăm în colective de oameni, să nu exagerăm cu fumatul și alcoolul, ce să mâncăm, ce să nu cumpărăm, că dacă dăm ortul popii, măcar să ne prindă moartea cu frigiderele pline, tot felul de sfaturi legate exclusiv de Efectele infestării cu Covid-19.

Dar nu am citit nimic despre Cauză. Cum am spus, eu iubesc savanții și aștept de la ei să ne spună care este cauza bolii, să depisteze rădăcinile ei și să găsească leacul. De sfaturi suntem sătui, nu efectul ne interesează, nu sfaturile a posteriori, ci cauza, motorul care duce la leac, la soluție.

Sau vine un mare savant, cel mai mare, Neil Ferguson, care e mai tare decât vocea Îngerului din Apocalipsă și anunță dezastre. Prognozele lui sunt de proporția bolgiilor dantești, se poate lua de mână cu necuratul sau cu Nostradamus. Cifrele lui sunt 2, 8 milioane morți în SUA și 500 de mii în Anglia. Holocaust curat. Ca după câteva zile, marele savant să mai scadă. O fi primit un telefon de la Trump și a devenit mai optimist, a mai ameliorat dezastrul. Și apoi a mai scăzut, fiindcă a argumentat că lumea e cuminte și a intrat în case, izolarea e de bun augur. Păi avem și noi un savant, pardon, un profesor, Astărăstoae, care de mult a spus că e suficient să ne izolăm și ăsta-i tratamentul cel mai bun.

E nu mă consider savant, dar am dat soluții de bun simț, îndemnuri la calm, la rațiune, am comentat fenomenul bazat pe observații realiste, pe comparații și am ajuns la un echilibru și la opinii raționale. De când am început să scriu despre coronavirus, de peste 6 săptămâni, am spus despre acest virus ce a spus Hamlet despre țara lui că „e ceva putred în Danemarca!” Și vine acum un savant francez, Luc Montagnier, câștigător al premiului Nobel pentru descoperirea virusului SIDA, care susține că în structura noului virus se află elemente de HIV, spunând că e ceva putred la Wuhan, că un accident de laborator ar fi provocat dezastrul. La Wuhan există o fabrică de produs vaccinuri împotriva unor viruși, deci dacă scapă ceva de sub control, e un focar de infecție, ca accidentul de la Cernobîl.

Trăim într-o perioadă a istoriei când oamenii trebuie să fie foarte atenți cu descoperirile lor, care se întorc ca un bumerang împotriva lor. Dușmanul nu mai este o țară sau un regim, este chiar laboratorul unde trăiește el, savantul respectiv. Iar nenorocirea nu mai este locală, devine planetară. Orice neglijență se răzbună, pericolul poate fi nimicitor pentru existența vieții pe pământ. Mulți scriitori și cineaști au imaginat astfel de dystopii planetare. E timpul ca și savanții să țină seama de ele. Nu mai e de joacă. Faptul că acest virus nu e natural, o dovedesc știrile care ne spun că el recidivează. Că are odrasle, că ar ataca chiar copiii, că apar alte ramificații și că boala poate reveni la oamenii vindecați! Și acesta nu e decât începutul. Panica poate crește, cum se întâmplă în America, țara cea mai virusată.

Acești oameni de știință stăteau la locul loc, cuminți, dar acum virusul i-a scos în față, tot felul de savanți mai mici sau mai mari, tot felul de asistente medicale, își dau cu părerea, însuși Trump nu stă locului, ne dă soluția cu vaccin de dezinfectanți!!!,  ne arată în ce lume nesigură trăim, pe mâna cui se află viața noastră, omenirea. Păi să nu crezi în Dumnezeu?

Mai bine să se afle viața mea în mânile lui Dumnezeu decât în saloanele de la Spitalul Matei Balș, îmi spunea pe drept cuvânt vecinul de la 7, care are pe chip o expresie desfigurată, cum nu l-am mai văzut. Și meditați vă rog la această glumă culeasă de pe Internet: „Dacă românii din țară au supraviețuit regimului Băsescu, nici un alt virus nu-i poate doborî. Iar regimul Dragnea-Vasilica i-a făcut imuni la astfel de virusuri”. Brrr! Iar acum toată lumea se plânge, cu ministrul agriculturii în frunte, că e secetă. Și replica beton: „Pe Ceaușescu l-ați omorât, dar cu irigațiile ce-ați avut?”

Virusul e o armă cu reacții neașteptate în lanț. Dar lui, acestei boli, despre care nu se știe de unde vine și încotro se duce, trebuie să-i mai adăugăm un alt virus, constant, permanent, care vine de la oameni, de la incompetență și deraierile lor!

De efectele unei boli își dă seama orice bolnav, dar el nu va putea fi vindecat dacă nu se cunoaște cauza bolii. Să fie și la coronavirus doar mizeria? Dar mieria e cauza mai multor boli. Trebuie să fie altceva, dacă americanii ne-au transmis că nu este vorba despre o bacterie vie, care provoacă boli infecțioase, ci despre o proteină, adică despre o substanță organică pe care o posedă din plin toate ființele vii. Și nimeni nu moare din asta. O viață sănătoasă nu e afectată. Coronavirus nu are nici un efect asupra unui organism puternic, cu o piele sănătoasă. E limpede că în el se află și altceva, sigur e „ceva putred în Danemarca”!

Însă cauza virusului născut de/din oameni care să fie? Se știe? Sigur că se știe. Eu o știu. Se poate vindeca. Am scris o nouă carte plină de soluții. Ea se numește CHARTA MORALIA. Când se termină cu anormalitatea, va fi în librării.

Pericolul vine de la Klausfobie, de la aceste măsuri care îi amestecă pe oamenii sănătoși cu cei nesănătoși. Suedia a acuzat UE pentru politica simulării, spunând că nu există nici o dovadă că aceste măsuri drastice, restricțiile în vigoare, au avut vreun efect! Nu era nevoie de o stare de urgență, de un regim milităros, să închizi parcurile, adică cea mai vie sursă de sănătate, mai ales acum când e o vreme de vară (tot aprilie a fost de vis!), să declanșezi campanii de paralizare completă a vieții sociale, cu școli închise, cu biblioteci și resturante închise, de clădiri bine păzite, să nu intre nici musca și alte asemenea alertări care au îmbolnăvit psihic toată populația României!

O viața normală, o Românie normală, condiții civilizate de muncă, profesioniști la putere, multă, multă moralitate, o solidaritate umană funcțională, savanți cu soluții și multă credință sunt suficiente ca să dispară orice virus de pe fața pământului.

Dacă de la UE se dă semnalul că Stafia a trecut, se duce spre alte stele populate, și în România se vor redeschide cârciumile și școlile. Dar România va reveni la stadiul care a fost, cu multe probleme nerezolvate în plus. Vor învăța oare politicienii ceva din lecția virotică sau își vor relua vechile deprinderi?

Grid Modorcea

Credeți că distinsa doamnă (sau domnișoară) Corona Lisa a fost de Paști o ameninațare pentru români? Înseamnă că nu ați auzit niciodată de Mărgelatu sau de Nea Mărin miliadar!? Am căutat miel peste tot, la magazinele din centrul Bucureștiului, unde fac de obicei piața. Am rotit-o și pe la Piața Amzei, dar nimic, nici un miel nu mieluna, așa cum ne-a garantat ministrul agroplenipotențiar că se vor tăia toți mieii zburdalnici ai națiunii și nici un virusat sau antevirusat nu va duce lipsă de miel la masa de Paști.

O simulare a mieilor, mai ceva ca în filmul Tăcerea mieilor! Păcat că Iisus n-a preferat carnea de vițel, fiindcă vițel era destul, dar nimeni nu a făcut compromisul. Păcat! Toți voiau miel, numai eu am luat rasol de vițel, o minune pentru o ciorbă împărătească!

Dar nu putem să sar Paștele fără miel. Doar Iisus e Mielul. De când mama m-a făcut, mielul a fost mereu pe masa noastră, el e simbolul Paștelui. El și oul. Atunci m-am dus la piața mea preferată, Matache, negustor vechi, din stirpea lui nenea Iancu. Și acolo ce să văz, monșer, bairam ca la Union! Sau ca să venim mai încoace, ca la Târgul de Cărciun din Piața Constituției, organizat de Primăria Capitalei.

Adică se vindea și se înfuleca tot. Se desfășurau sute de tarabe ca la Crăciun. Cum bunii creștini au uitat acolo de postul nașterii lui Hristos, au uitat și aici de Patimile și de Învierea lui! Ce, o înviere nu se poate petrece și pe bază de chiolhan? Ba cred că e mai potrivită, cum  mi-a spus Făcătorul de țuică de fructe, fiindcă e mai normal să fim azi mai ajunși decât sărăntocii de nazari de pe vremea Lui, care L-au alungat cu pietre! Noi nu-L alungăm, îi întindem mâinile curate și-L poftim la masă. Noi îl primim la sânul nostru, îl iubim, e timpul să se schimbe și obiceiurile creștine, să fie și așa cum trăim noi. Noi chefuim înainte de Învierea lui. De ce să ne întristăm? De ce să păstrăm momente de reculegere și post? Ne bucurăm că învie, că a înviat. Ne pregătim să-L primim, să-L vedem cum învie din nou! Ca Hopa-Mitică, pică-n cap și se ridică! Și îl primim cu burțile pline, domnule, să vadă că credința în El ne-a îndestulat. De ce să-l primim cu mațele ghiorăind a foame? Iisus nu a fost numai împăratul sărăntocilor, a celor săraci cu duhul, e și împărtaul nostru, al negustorilor! De ce să nu cinstim și îndestularea? Ce, numai sărăcia e bună? Ea e simbolul credinței? Puah! Să vină vremea îndestulării! Și când e mai potrivtă dacă nu pe timp de post? Postul Paștelui e binevenit ca să ne ghiftuim, nu-i așa?! Ăsta e cheistonul. Înainte, că după ce a înviat, nu mai contează, nu mai e chiar atât de interesant.

Nu-mi place când la ghișeft și beție se fac politicale. Refuz să ascult și plec.

Pomanageala și ghiftuiala, însă, era scumpă, la nivelul la care a ridicat guvernul virusat prețurile. De, pandemia trebuie respectată. Nu se poate să ne ghiftuim, fără să nu aducem ofrande distinsei muze Corona Lisa.  Însă, nota bene, banii, pentru români, nu sunt un obstacol. Ei anihilează orice valoare a lor, prin plăcerea de a se distra. Păcat că nu au fost și tarafagii, dar nu se putea, mi-a spus Săftica, de la intrarea în zona mielunatului, care vindea pâine intermediară, fiindcă tarafiștii nu cântă încet, au și goarne, și tobe, și surle, și turle, s-ar fi auzit până la gară, iar poliția veghează, neicușorule, ca bairamul să se desfășoare fără sunet. Se desfășoară cu voie de la poliție, da, dar fără zgomot, pricepuși? Cine strigă, pică! E bine ca petrcerea să se facă fără strigăte, bătăi și politicale. În liniște. Ca pe vremea filmului mut. Păcat că au lipsit bătălile cu frișcă. De, ne trebuia un Chaplin sau un Stan și Bran.

Bucurie mare pe negustorii pe care-i cunosc prea bine, ei, când mă văd, îmi spun „boierule”, „boierule, ia treci și pe la noi, uite-aici sălățică, abia culeasă, uite și lobodă și leuștean, și păstârnac, și ceapă verde, pentru ciorba de miel, ați cumărat miel, bă, Culiță, du-l pe domn’ boier la Fane, să-i dea un miel, am tăiat o sută de miei, boierule, da’ vezi să fie unul potrivit, mă, nici prea gras, că ăla-i oaie, nici prea slab, că ăla-i iepure!”

Mă simt chiar boier când vin la Matache, negustor fanarizat, am tot auzit de el, e o legendă vie, de, eram de-o șchioapă de când frecventez această piață!

Și toți se bucurau că vând, tarabele erau doldora de produse, natura își dezvăluia toate fețele renașterii, negustorii vindeau în draci, non-stop, și mai lăsau și din preț. Ceea ce s-a dovedit că românii nu s-au înrăit detot, cum se spune, n-au devenit ciumă pe vremea holerei, au rămas creștini, nici nu s-au otomanizat, nici nu s-au manelizat, cum se zice pe la noi.

O atmosferă de Paști adevărată, pentru care ne-ar fi invidiat și nazarienii lui Iisus, mi-a spus omul cu țuica de fructe, fiindcă ei au visat să vină o eră în care obiceiurile sfinte să se petreacă așa cum vor oamenii, nu cum vrea guvernul și nici popa. Cică ar fi fost un pact între guvern și popi, dar poporul de la Matache n-a ținut seama de nici un pact, pactul lor era vechi, e pactul cu Satana, același, neschimbat, de pe vremea lui Matache, boier vechi, adică nu boiar, zice bătrânul uitat de vreme, din colț, de la pastramagerie, ci negunstor vechiu, ce, n-ați auzit de Matache Măcelaru? Era măcel ce făcea el, cum tăia vitele și porcii, și și mieii, de Paști, era toată piața plină, păi aici nea Lolo, cum îl alintau ai săi, fiindcă numele lui real era Loloescu, a făcut revoluția de la ‘48, pen’ că toți revuluționerii ăi mari de la răzbelu’ de ‘dependență treceau pe la el, aici era sediul, fiindcă pe vremea aia piața se afla la marginea Bucureșcilor, iar de la margine se-ntâmplă totul, nu de la centru, centru profită, dar marginea e baza. Și baza aici era nea Lolo, nea Lolică, Măcelaru, măcelar vestit, că dacă luai un miel, îți dădea doi, era pomana de Paști, azi cine-ți mai dă pomană?, uite, îi zic, îți dau eu, ăăăă, păi cu doi lei, boierule, ce să fac, nici la fund să mă șterg cu ei nu ajunge, nu, nu, taică, azi cerșetorii e boieri, e invers decât pe vremea lui nea Lolo! El de-ar veni azi, ar pune-o la zid pe Corona asta de-i zice și Lisa, și ar face poștă cu ea! Poștă la Corona, veniți, băieți, că-i fată bună, uitați de trupeșă-i și ce șolduri are, îl îngroapă și pe tata mare!

Și uite colo, îl vezi, mai spunea bătrânul chefliu, ne veghează bustu’ lui, nu a’ lui Lolo, ci a’ lui Garalamb, medicu’ Haralambie, noi Garalamb îi spunem, mă, că-i medicu’ de-a scăpat piața și tot Bucureștiu’ de holeră, de ciuma adusă de soldați, în timpu’ răzbelului, a fost o ciumă mare atunci, nemicitoare, da’ dom’ doctor Garalamb i-a venit de hac! De aia are el statuie aici, de aia ne privește de acolo, de la cap de Popa Tatu, fiindcă a meritat statuie, a salvat vieți. Azi un Garalamb ne trebuie și crapă toți păduchii de-i zice viruși!

Într-adevăr, la intersecția străzilor Berzei cu Popa Tatu se află bustul din bronz al doctorului Haralambie Botescu, erou în lupta cu marea epidemie din timpul primului război mondial.

La toate astea mă gândeam de Paști, când sorbeam din ciorba de miel cumpărat de la Piața Matache.

Grid Modorcea

Azi sărbătorim Paștele Ortodox! Dar s-a întâmplat ca Paștele Catolic să cadă înainte cu o săptămână, când am spus Christ is Risen! Fiindcă e același Dumnezeu. E același Om, același Duh, aceeași credință. Amănuntele, deosebirile, nu au importanță, țin de politicale.

Să spunem încă o dată „Hristos a Înviat!”

Și trebuie să fim convinși că „Adevărat a Înviat!”

Sigur că Iisus Hristos este în inimile noastre, mai ales acum, în aceste clipe când bântuie virusul morții.

Iisus trebuie să învingă moartea! Din nou a înviat cu moartea pre moarte călcând!

Virusul ne-a adus moartea, Corona morții, noi îi dăruim în loc Virusul iubirii, pe care ni l-a transmis Iisus din nou, și mai puternic, o dată cu Înviera lui.

Și semnificativă este vestea bună pe care o primesc de la New York, cel mai afectat oraș al lumii, unde exact acum, în chiar pragul acestui eveniment divin, Mihaela și Gabriela, fetele mele, au scos un nou album numit CHURCH OF LOVE / BISERICA IUBIRII, prefațat chiar de acest cântec, urmat de CHRIST IS RISEN! ALLELUIA și atingând apogeul cu I AM LIKE GOD, hit-ul care le-a adus consacrarea cu spectacolul de pe Broadway WICKED CLONE:

https://indiggotwins.hearnow.com/

Este un mare dar pentru lume. El face parte din Școala de entuziasm pe care fetele mele au creat-o la New York, care are și un astfel de curs religios. Concepția lor despre Dumnezeu, felul cum interpretează ele Biblia, cum aleg bobul de neghină, cum scot citatele cele mai potivite cu firea lor entuziastă, sunt ca lacrima lui Hristos, curată, limpede, simplă, vezi în ea ca într-o oglindă divină.

Totul este uman, nu misticoid și superstițial. Iubirea și bucuria se revarsă continuu din ființa lor. Ele au în gena lor un virus al iubirii. Și e suficient să vă dau cuvântul de prezentare a noului album, care conține 7 piese pe teme divine:

„We both are Jewish Christian and love to spread the divine light and love of God through our art. We have no prejudice. Actually one. When people are not open to grow, to learn more about what is beyond us, or other worlds, they forget to play, and they forget to be children. We love to believe like children, simple. We love to pray and play. We have close friends who are Jewish, Christian, Muslim, Buddhist.

Last month, before the Sunday mass, preparing to go to church, we started dreaming about taking all our friends to the same place and singing hand in hand „Let’s go to the CHURCH OF LOVE /Jewish, Christians, Muslim are all one/There is no hatred/One love, one God,” Mihaela Modorcea – author of bestselling novel „Wicked Clone or How to Deal with the Evil” recalls.

Then Gabriela went to the piano and started playing the chords.

“It was as if the Holy Spirit was dictating me the words, the notes. And I let go, let Him. And that’s how CHURCH OF LOVE was born,” Gabriela says.

“Now in these trial times, we wish everyone, no matter their culture or religion, to sing CHURCH OF LOVE and this way to fight the virus.

Our dream is that one day we can be one Nation united into Divine Love: „Love your neighbor, Love your foe! What is the difference? We have one heart, one soul!”

Traducere liberă

„Împreună suntem oameni în tradiția iudeo-creștină și iubim să răspândim lumina divină și iubirea lui Dumnezeu prin arta noastră. Nu avem nici un prejudiciu. De fapt, unul. Când oamenii nu sunt deschiși să crească, să învețe mai multe despre ceea ce este dincolo de noi sau despre alte lumi, uită să se joace și uită să fie copii. Ne place să credem ca și copiii, simplu. Ne place să ne rugăm și să ne jucăm. Avem prieteni apropiați care sunt evrei, creștini, musulmani, budiști.

Luna trecută, înainte de slujba de duminică, pregătindu-ne să mergem la biserică, am început să visăm să ne ducem toți prietenii în același loc și să cântăm mână în mână: „Hai să mergem la BISERICA IUBIRII / evreii, creștinii, musulmanii sunt toți unul / acolo nu este ură / O singură iubire, un singur Dumnezeu”, își amintește Mihaela Modorcea – autoarea romanului bestseller„ Clona răutăcioasă sau Cum să faci față răului”.
Apoi Gabriela s-a dus la pian și a început să cânte la clape.

„Era ca și cum Duhul Sfânt îmi dicta cuvintele, notele. Și am dat drumul, să-L las. Și așa s-a născut BISERICA IUBIRII”, spune Gabriela.

„Acum, în aceste perioade de încercare, dorim ca toată lumea, indiferent de cultura sau religia lor, să cânte BISERICA IUBIRII și în acest mod să combatem virusul.
Visul nostru este ca într-o zi să putem fi o singură națiune unită în Iubirea divină: Iubește-ți aproapele, iubește-ți dușmanul! Care este diferența? Avem o singură inimă, un singur suflet!”

Cu fetele mele gemene împărtășesc ideal aceeași concepție despre credință și despre marea iubire pentru oameni și pentru Dumnezeu. Fac un lucru minunat, Domnul lucrează în ele. Christ is Risen este în toți porii, în toată răsuflarea lor. Acest album CHURCH OF LOVE continuă spiritul lor pozitiv și rimează perfect cu Civitas Innocentiae.

Îmi confirmă Marea Revelație. Și în aceste zile de claustrare forțată, când îmi revăd toți prietenii spirituali, am ajuns să cred că sunt singurul care văd posibilă realizarea în viitor a acestei Cetăți a Inocenței, patronată de Iisus, Inocentul Absolut.

Ultimele 10 cărți le-am scris în special pentru cititorul din viitor, al acestei cetăți a iubirii.

Fiindcă azi nu prea mai există cititori pozitivi. Majoritatea supraviețuiesc și se hrăneasc cu bancuri, bârfă și bășcălie. Virusul este atacat numai cu săgeți oarbe, cu acest umor de groapă sau de gașcă.

Și în istoria filosofiei nu prea găsești suport pozitiv. 99 la sută dintre marii gânditori sunt fataliști. De la Socrate, al cărui mentor a fost Aspasia din Milet, o curtezană, la nemuritorul și recele Eminescu, te întâlnești numai cu viziuni macabre, funeste („O raclă mare-i lumea” – își începe Eminescu poemul Demonism). Și ce morți cumplite au avut ei!! Ca și François Villon (închis, dispărut), Thomas Morus (decapitat), Hegel (ucis de holeră) și mulți alții. Iubitul meu, Arthur Schopenhauer, consideră că existența omului și istoria lumii sunt inutililatea întruchipată, că nu au nici un sens și scop final. E însă un gânditor fascinant, mare observator al vieții. E ca și Solomon, care spune că totul este deșertăciune, dar dacă totul e deșertăciune, atunci de ce a scris CÂNTAREA CÂNTĂRILOR și PILDELE sale?!

Aici e paradoxul, marele paradox. Ce dovedește asta? Că natura umană, instinctul, intuiția, inspirația, eul și spiritul creator sunt superioare rațiunii. Una poți gândi, oricât de catastrofic, dar lăuntrul tău e creator, optimist, umanist. Omul este de la natură, de când se naște, o ființă pozitivă, creatoare, mult-iubitoare, nu demolatoare și pesimistă. Mă uit la mine, mă analizez atent, toată cultura mea, toate acumulările îmi spun că existența este tragică, îmi hrănesc negativitatea, dar ființa lăuntrică, datumu-ul, se revoltă, nu acceptă această teză nihilistă, și răzbunarea este creația, mereu cerul creator mă inspiră, îmi dă elan, mă face să nu pot trăi fără entuziasm.

Această terorie am expus-o pe larg în cartea de poezii SANCTUAR. A suta mea carte!

Și aici, în țara mea, e musai nevoie de o Școală de entuziasm. Care e străbătută de un virus al iubirii, un divin suflu creator. Va fi de mare folos, la fel de mare ca și școala vieții. Și să le spun românilor: Fraților, mergeți la școală! Nu vă pierdeți entuziasmul!

Deocamdată e bine că merg la biserică. Păcat că virusul morții ne-a făcut să nu putem merge la biserică în acest an, să nu putem fi împreună, să nu putem lua lumina direct, unii de la alții. Dar ne-am imaginat că am fost la biserică și că ne-am revăzut, ne-am simțit bine împreună, că am luat lumina și că am cântat în cor „Hristos a Înviat”. Fiindcă, dacă Hristos a înviat, a înviat și viața! Și nădăjduim că în curând bisericile vor fi deschise. Și parcurile! Și bibliotecile! Adică oazele de sănătate, fizică și spirituală, care acum sunt închise! Am spus „Hristos a Înviat” siguri, în casele noastre. La pereți, la icoane, desigur! Eu am multe icoane, de la țăranii mei ardeleni, nu sunt singur! Și de unde am luat Lumina? Din lăuntrul meu, desigur, așa cum ați făcut și voi, nu-i așa?

Se verifică încă o dată puternicul adevăr rostit de Sfântul Ioan Gură de Aur: „Omul este cu mult mai însemnat şi mai preţuit decât biserica de zid. Hristos n-a murit pentru zidurile bisericii, ci pentru aceste temple duhovniceşti, care sunt oamenii”.

Să deschidem ferestrele, să cântăm iar și iar Hristos a Înviat! Și să-l vedem pe Iisus pe cer, pe tot orizontul, cum de-acolo, din înalt, ne veghează și cum ne picură neîncetat Virusul iubirii!

Grid Modorcea

Arta simulării e veche la români. Istoria e plină de exemple în care un lucru inexistent este dat ca real. Însă simulanții au fost până la urmă descoperiți, arătați cu degetul, atârnați în ștreanguri, trași în țeapă sau decapitați.

Și azi se simulează masiv, adică una se zice și alta se face sau nu se face. Diferența față de trecut este că simulanților nu li se întâmplă nimic, nu sunt sancținați sau amendați, dimpotrivă, sunt aplaudați. E un circ multi-meditic . Am chiar senzația că nu se mai poate trăi fără simulare, fără acest circ de-a statul. Sigur, de-a statul acasă și așteptatul.

Eminescu a scris despre „simularea durerii”, Camil Petrescu despre „simularea atacului al baionetă” pe câmpul de luptă, Călinescu a scris despre „simularea unor cetăți fantastice”, alții au scris desprte arta omului de a se preface beat, bolnav sau nebun, pentru a evita niște sancțiuni sau a obține anumite avantaje, prefăcătorie curentă a celor învățați cu nemunca. În loc să muncești, să faci ceva, să creezi, faci să pară adevărat ceva inexistent! Incredibil! Mie mi se pare că e cu mult mai greu să realizezi o asemnea prefăcătorie decât să faci efectiv ceva! Numai la teatru accept pefăcătoriile, precum cele din commedia dell’arte, ca să râd de ele!

Simulanții s-au tot înmulțit. S-a ajuns să se simuleze votul. S-a ajuns ca „aleșii” să fie cei din frunte simulanți ca reprezentanți ai poporului! A simula este sinonim cu a înșela, cu a induce în eroare. Ce manevre trebuie să faci, ce greu lucru înseamnă o operație de îmbrobodire a maselor, cum a reușit să facă un Hitler! Arta simulării nu se învață la școală, poate doar la facultățile de teatru, când studenții sunt învățați să-l joace pe Iago sau Richard al III-lea, să joace roluri dedublate sau fățarnice, dar pe scena politică simularea este periculoasă, chiar catastrofală. Cei făcuți paralmetari cu plicul au înlocuit școala vieții cu simularea ei.

Cum poți face ca un popor întreg să stea la cutie? Simplu. Aducem un virus, îl coafăm, și facem din țânțar, armăsar. Spitalele sunt pline de viruși, nimic nu este pregătit pentru un nou virus, dar raportăm că totul e sub control. Izolăm 20 de milioane de oameni și noi, simulanții șefi, ne vedem de ale noastre. Azi ni se spune să așteptăm.

Ce să așteptîm? Un miracol? Și miracolele pot fi simulate, ba ele sunt ciuca bătăilor, pe ele stă toată greutatea, mai ales în cazul bisericii.

Simularea a ajuns putere de stat. O obrăznicie de necrezut, mai mare de o mie de ori decât orice virus! Cunosc un parlamentar care de 20 de ani nu face decât își mărește moșiile. Când află că moare cineva într-un sat de lângă București, aleargă și imediat cumpără pământul de la urmași. Nu-l intereseză nimic, decât să fie latifundiar. În 20 de ani de funcție parlamentară, nu a urcat niciodată la tribună, să vină cu o idee. Stă cu capul în nisip, ca struțul, să nu se vadă, să nu deranjeze pe nimeni, ca el să-și vadă neobservat de furtișaguri. Mai bine mori decât să porți pe umeri o asemnenea rușine!

Virusul l-a făcut așa? Era nevoie de așa ceva? El simula foarte bine și până acum că e un ales.

Simularea că ești un „ales”! Simularea că ești reprezentantul poporului! Aleși și culeși. Cu plicul. Execută ce li se spune de la Virusul central. Care acum a sărit ca ploșnița și în potcapul Patriarhului, despre care un călugăr de la Athos a spus că prin el a intrat dracul în biserica ortodoxă română! „BOR e condusă de Satana!” Mă și miram, cum să accepte Biserica restricțiile autorităților, venite de la UE, privind Paștele?! Păi dacă nu merge nimeni la biserică, popii dau faliment! Nu pot să accepte ei o asemenea gaură în buget! Ei nu se gândesc la oameni, la populație, ci la buzunarele lor! Și iată că a și apărut un PACT satanic între Vela și Daniel, adică între ministrul de interne și partriarh, care stipulează că putem merge de Paști la biserică. Și că poliția ne veghează, să respectăm distanța socială! Atât de mulți polițiști să aibă țara? Și de ani de zile nu-i vede nimeni pe stradă!

Pactul constă într-o rețea birocratică greu de înțeles. Nu există ceva mai comic. Nu trebuie să se mai inventeze nici un banc. E suficient să citiți acest acord. Ce va fi la biserici, mamă, mamă! Iar dacă nu poți să te duci, vin voluntarii cu Lumina la bloc, să iei lumnina de la Ierusalim! Pentru ce acest circ? Pentru ce s-a făcut acest pact? Care e argumentul? Faptul că, spune domnul Daniel, numărul morților cauzate de coronavirus este nesemnificativ în comparație cu importanța sărbătoririi Paștelui. Ați reținut acestă cugetare istorică!? E mistagogică. Dar de ce nu a spus acest lucru acum o săptămănă? Paștile catolic nu e important? S-a bătut toba cu „stați acasă de Paști”, acum placa s-a schimbat, veniți cu puhoiul la biserici, dați pomană, cutia milei vă așteaptă!

Și de ce numărul morților este nesemnificativ, domnule Daniel? Și un singur om dacă moare nevinovat înseamnă o tragedie! Isus a murit pentru aceste biserici vii, care sunt oamenii, nu pentru zidurile de piatră ale bisericlor, spunea Sf. Ioan Gură de Aur.

Iată, se dă pe față încă o dată mizeria cu restricțiile! Mai poți lua în serios aceste măsuri de ocrotire a vieții oamenilor, când se fac asemenea pacte, asemenea excepții de la regulă, ieri cu sparanghelul, azi cu Paștile?! Și acesta nu e decât începutul. Dacă nu se termină repede cu virusul, totul va degenera în debandadă. Și dacă intră pe rol panica, reprezentația virotică, având până acum multe momente de respiro comic, devine o tragedie. E cea mai mare dovadă că înșiși diriguitorii nu mai cred în nici o protecție. Categoric, avem de-a face cu o clasă virotică bine instalată la București.

*

Se joacă de-a viața și moartea creștinilor niște impostori! Toată viața ne-am constuit o oază a viitorului. Am trăit ca oameni cuminți, cu frica lui Dumnezeu. Acum, cu excepțiile de rigoare, fiindcă nu se poate pădure fără uscături, poporul român dă dovadă de mare cumințenie, fiindcă la rădăcinile sale Brâncuși a descoperit Cumințenia pământului. Oamenii au dovedit solidaritate. Au scris cele mai curate gânduri despre imunitate. Au întins mânile unii spre alții. Chiar acum, când, paradoxal, ni se spune să stăm departe unii de alții. În general, totul s-a desfășurat normal, civilizat, fără nici un accident moral.

Ca, deodată, acum, să se întâmple aceste lucruri dureroase!

E inadmisibil ca un Patriarh să nu stea în banca lui, să dea tonul unei discriminări religioase! În funtea bisericii noastre este Ianus sau un creștin?!

Nu mai continui, înțelegeți ce vreau să spun.

Asta este o mare lovitură pentru oamenii cuminți, care am căutat numai să ținem aproape, să creăm un climat de cunoaștere între noi, de respect sincer, neprefăcut. Românii au acceptat starea se urgență, s-au supus restricțiilor, dar în tmp ce milioane de oameni stau cu mâinile legate, prețurile cresc inadmisibil! Ne e produs să nu se fi scumpit! Cei care au în depozoite aceste alimente, nu sunt și ei români, nu sunt și ei părtași la solidaritate? Cum își permit o asemenea exploatare pe față!? Situația se agravează, iar ei scumpesc! Nu e normal să ieftnească în condițiile când țara a primit ajutor de la UE 3, 3 miliarde euro, și în condițiile când oamenii sunt în șomaj? E un șomaj cumplit și ei scumpesc! Acest lucru nu este văzut de autorități? Ce face dl. Orban? Să lase politica și să vadă viața! Să meargă în magazine.

E un jaf de nedescris! Satana a intrat în negustori. Și „analiștii politici” stau cu burta descheiată și „talk about”! Unde ne sunt „profesioniștii”?! Nu e timpul să dea și ei un pas înapoi, să tacă, să mai mediteze la prostiile pe care le debitează de ani de zile, indiferent că e virus sau nu?! Sunt co-părtași la acestă mizerie vitotică. Unii se îmbogățesc peste noapte, mai mult decât în vremuri de corupție normală, ca să spun așa!

Urasc simulările de orice fel.

Dar cu pandemia, trăim în cea mai neagră simulare a vieții noastre.

Pe de o parte, oamenii curați, cinstiți, n-au voie să iasă din case, dar pentru interesele lor mizerabile, diriguitorii țării au dat drumul la sezonieri sa culeagă sparanghel! Și în ce condiții umilitoare, iar ieri s-a mai întâmplat o crima morala, pactul bisericii cu poliția, să lase lumea să meargă de Paști la biserici. De ce? Fiindcă prea sfințiile lor nu puteau pierde aceasta pomană! Aveau nevoie sa le umple prostimea Cutia Milei. Nu puteau să tacă, să stea în chilia lor, să nu sufoce iar lumea cu superstițiile, să nu-i mai îmbrobodească cu promisiunea că „salvarea vine numai de la Dumnezeu”! Dar până acum, de unde a venit? A venit de la ei? În aceste momente, cred că preoții trebuiau să învețe să reintre în altar și să se roage. Să mai lase afacerile și să mai citească din Cartea Sfântă. Să se roage pentru iertarea păcatelor lor și pentru acest popor mereu mințit și derutat.

Pandemia trebuia să pună capăt simulărilor, dar văd că le-a întețit. Însemană că e bolnavă rău țara, fiindcă peștele de la cap se-mpute. De Paști România moare, nu învie! Condcătorul bisericii trebuia să fie un sfânt în aceste momente, nu un deschizător de drumuri spre profit ieftin, spre un populism lamentabil!

Eram bucuros că puteam să-mi comunic gândurile de veghe cititorilor mei și să primesc răspunsul lor. Fiecare trebuie să-și urmeze rostul pentru care este pregătit și chemat. Dar oameni fără pregătire și morală o fac acum pe dreptacii pământului!

N-au bunul simț să se retragă, să stea cu adevărat acasă, așa cum spun măsurile! Nici nu vreau să-mi închipui cum umblă Satana sub patrafirul Prea Fericitului să se spovedească.

Da, e timpul ca Sarana să se spovedească!

Dacă astfel de blestemății imorale se întâmplă, ce să ne mai mirăm de simularea audiențelor și celealte?! Să bați toba guvernamentală că vrei să faci punți și, când ți se oferă șansa, să blochezi comnuicarea. De ce? Fiindcă nimic real nu se petrece aici, doar vorbe, doar promisiuni, planuri pe hârtie, doar simulări de fapte, nimic adevărat, fiindcă e vorba despre prefăcătorie. Simulăm că suntem europeni, simulăm că suntem în rând cu lumea, simulăm că vrem binele poporului, dar în realitate nu suntem decât niște obraznici, niște incompetenți, care ne dăm urmașii Romei! E o rușine clasa politică pe care o avem! Ca și politica pe care o face BOR!

Virusul trece, fiindcă este o boală naturală, și natura știe să vindece răul, dar clasa noastră politică e un virus care nu se vindecă, fiindcă a atins conștiința, cum am mai spus, adică i-a luat locul. Nu a fost greu mai ales în cazul celor fără de conștiință. Acest virus s-a instalat în conștiințe și nu mai poate fi eliminat. Cu nici un fel de stimul! Trăim simularea simulării. Ca în pactul cu Satana. Să-l chemăm pe Faust sau pe Ivan Turbincă, să-i vină de hac, să putem să decretăm moartea simulării!

Grid Modorcea