Doamnelor și domnilor, faceți loc pentru „campionul absolut al corupției din această țară”, marele iluzionist de pe malul Bahluiului, Mihai Chirica! Dacă credeați că Harry Potter este singurul care poate face lucruri să dispară, înseamnă că nu ați auzit de „Dosarul Păcura” (sau, cum îi spun cunoscătorii, dosarul „Căcarea Râsului”).
Miracolul de la CET 2 Holboca: Apa care arde Totul a început în 2022, când statul român, într-un moment de mărinimie, a vrut să ajute Republica Moldova cu niște păcură. S-au gândit să apeleze la rezervele din curtea lui Chirica. Dar ce să vezi? Sub „bagheta magică” a edilului, a avut loc prima transformare alchimică: sute de tone de păcură fuseseră îndoite cu apă, exact după rețeta spiritului de la țară, ca să fie mai „băubilă” pentru sistemul de încălzire. Se pare că în Iași, legile fizicii sunt opționale – acolo unde alții văd combustibil, Mihăiță vede ocazia de a inventa un cocktail energetic diluat.
Marele număr de dispariție: 500 de tone de „Nimic” Dar stați, că spectacolul abia începe! Dacă diluarea a fost doar încălzirea, numărul principal a fost dispariția a 500 de tone de păcură. Nimeni, dar absolut nimeni, nu știe unde s-au dus. S-au evaporat în eter, au plecat în vacanță sau poate au fost absorbite de aura de invincibilitate a primarului. Cert este că, pentru a acoperi această „gaură neagră”, s-au scos din joben 2 milioane de lei din bani publici și niște acte ticluite la foc automat de funcționari harnici, ca să reiasă că păcura a fost, de fapt, „consumată”. Probabil a fost consumată cu paiul, într-un moment de sete administrativă.
DNA-ul: Colindătorii de serviciu Pentru Primăria Iași, vizitele procurorilor au devenit o tradiție mai stabilă decât Revelionul. „Vin colindători, florile dale”, la fiecare câteva luni, DNA-ul mai face o descindere. Este, probabil, singura primărie din istoria galaxiei care a fost cotrobăită de peste 10 ori în același mandat fără ca primarului să-i sară măcar un nasture de la cămașă.
Alibaba și cei 40 de… funcționari Cum este posibil acest miracol al impunității? Se șoptește că acest „Alibaba moldovean” are prieteni sus-puși. Se pare că „șleahta de tâlhari” a operat sub o protecție atât de elegantă încât unii dintre cei care trebuiau să-i supravegheze au ajuns chiar în funcții de Procuror General, ca un fel de premiu pentru eficiența cu care l-au făcut scăpat.
În concluzie, în „România onestă a anului 2026”, Mihai Chirica rămâne acest „păduche mic și insistent” care ne demonstrează zilnic că, dacă furi suficient de mult și ai „bagheta” potrivită, legea e doar un set de sugestii opționale. Păcura vine, apa trece, dar Chirica rămâne!
