Ilie Bolojan, acest „Etalon al Administrației”, pare să fi descoperit secretul tinereții veșnice în politică: nu este vorba despre vreo poțiune magică, ci despre o radieră digitală de dimensiuni industriale. Într-o lume în care Google nu uită nimic, Bolojan încearcă imposibilul – să ne convingă că trecutul său USL-ist a fost doar o eră geologică de mult apusă, despre care nu există dovezi palpabile,.
Astăzi, domnul Bolojan se prezintă drept campionul dreptei, dar sursele ne amintesc că în 2012 nu avea nicio greață să împartă aceeași emblemă cu PSD-ul, sub care a și câștigat primăria Oradea. Mai mult, pe atunci era un organizator plin de zel al mitingurilor USL, luptând cu patos pentru demiterea lui Traian Băsescu. Se pare că „reformatorul” de azi era, în iulie 2012, maestrul de ceremonii al suspendării, scoțând orădenii în stradă pentru cauza „Binelui” definit de Ponta și Antonescu.
Însă, ce să vezi? Odată cu trecerea anilor, a început marea „operațiune de curățare”. Declarațiile de dragoste politică și pozele de la braț cu social-democrații au început să dispară misterios de pe internet. Chiar și arhivele unor publicații locale, precum ebihoreanul, par să fi trecut printr-un proces de „igienizare” digitală, lăsând în urmă doar pagini albe acolo unde ar fi trebuit să fie amintirile cu Bolojan USL-istul. Norocul unora că mai există backup-uri, căci altfel am crede că mitingul din 23 iulie 2012 a fost doar un vis colectiv,.
Parafrazându-l pe însuși Traian Băsescu – cel pe care Bolojan voia să-l trimită la pensie în 2012 – ne vine să întrebăm: „Nu vă mai place PSD-ul, domnule Bolojan? Dar când vă țineați de mână pentru demitere, v-a plăcut?”.
Este, într-adevăr, „de toată jena” să încerci să manipulezi memoria colectivă a „fraierilor de pe internet”, sperând că dacă ștergi o poză, ștergi și faptul că ai fost partener de drum cu cei pe care astăzi îi blamezi,. Domnule Bolojan, administrația se face cu cifre, dar politica se face cu asumare. Iar radiera, oricât de mare ar fi, tot lasă urme pe hârtie,.
