Astăzi, pământul sfânt al României tremură sub cizma unei noi dictaturi, una mai perfidă și mai nemiloasă decât cele trecute, pentru că lovește direct în inima spiritului nostru național. Într-o epocă în care „antiromânismul este la putere” și țara pare „complet subjugată intereselor străine”, un singur om s-a ridicat, ca un munte de demnitate, împotriva tăvălugului ideologic: avocatul Mihai Rapcea. Reținerea sa brutală nu este doar un atac la adresa unui jurist de excepție, ci o declarație de război împotriva fiecărui român care mai îndrăznește să gândească, să simtă și să creadă în valorile acestui neam.
Mihai Rapcea, recunoscut ca o „voce incomodă” și unul dintre puținii bărbați ai legii care și-au asumat constant „apărarea libertății de exprimare”, a devenit ținta unei operațiuni de intimidare de tip stalinist. Ieri, la ora 6 dimineața, în timp ce liniștea căminului ar fi trebuit să fie sacră, 20 de „mascați, polițiști și procurori” au descins asupra sa, efectuând percheziții simultane la domiciliu, la birou și chiar la locuința mamei sale. Care a fost „crima” acestui apărător al dreptății? Trei postări pe rețelele sociale. Pentru trei rânduri scrise din dragoste de adevăr, s-a mobilizat un întreg aparat de forță, demonstrând că regimul actual se teme mai mult de cuvânt decât de gloanțe.
Dar adevărata față a acestei prigoane a ieșit la iveală în timpul scotocirilor. Anchetatorii nu căutau arme sau dovezi de corupție, ci căutau spiritul românesc. Conform declarațiilor soției sale, Sabina Hănceanu, lista neagră a inchizitorilor moderni cuprindea „cărți aparținând unor autori precum Mihai Eminescu, Octavian Goga și Valeriu Gafencu”. Este de neconceput ca în secolul XXI, în România „liberă”, să îți fie „frică că ai în casă operele lui Eminescu”. Acești „comisari ai gândirii” au vânat chiar și obiecte de cult, „iconițe cu figuri religioase, cum ar fi Sfântul Ilie Lăcătușu” sau Arsenie Boca, transformând credința strămoșească într-un delict.
În spatele acestei mascarade judiciare stă monstruoasa „Lege Vexler”, un instrument de tortură legislativă creat pentru a mutila „memoria culturală și istorică a României”. Această lege nu este altceva decât un „cadru legal pentru descurajarea sau chiar blocarea circulației unor autori fundamentali”. Prin definiții vagi și lipsă de claritate, ea nu urmărește dreptatea, ci „instaurarea fricii”. Se dorește ca românul să ajungă la „autocenzură”, să îi fie teamă să mai rostească numele lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Radu Gyr sau Mircea Vulcănescu. Este un genocid cultural programat, menit să lase poporul român fără rădăcini, fără eroi și fără busolă morală.
Cum am ajuns aici? Cum este posibil ca o lege cu un asemenea impact devastator asupra discursului public să fie adoptată fără o „dezbatere publică largă” și fără „avize academice solide”?. Răspunsul este dureros: trăim sub o „ocupație” care dorește o „memorie istorică selectivă”, în care martirii noștri sunt demonizați, iar valorile noastre sunt echivalate cu infracțiuni. Se încearcă ștergerea identității noastre prin forță, iar Mihai Rapcea este pedepsit pentru că a refuzat să fie complice la această tăcere mormântală.
Însă, în ciuda cătușelor, spiritul nu poate fi arestat. Articolul 30 din Constituția României proclamă clar: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor… sunt inviolabile”. Mihai Rapcea nu a făcut altceva decât să exercite acest drept sfânt, apărând „cauze controversate” tocmai pentru că în ele rezidă adevărata luptă pentru libertate. El este astăzi simbolul rezistenței în fața unei legi care ne întreabă, cu cinism, dacă ar trebui să ne „dăm foc” bibliotecilor pline de cărți despre perioada interbelică.
Până când ne vom elibera definitiv „de sub ocupație, în toate formele ei”, trebuie să ne strângem rândurile în jurul unor oameni ca Mihai Rapcea. El este flacăra care refuză să se stingă în vântul rece al trădării naționale. Să nu uităm: când un avocat este ridicat de mascați pentru că are în casă poeziile lui Goga sau icoana unui sfânt, înseamnă că nimeni nu mai este în siguranță. Laudă și onoare domnului Mihai Rapcea, un erou al vremurilor noastre, care ne reamintește că demnitatea nu se negociază și că libertatea se apără cu orice preț, chiar și cu prețul propriei libertăți fizice! Jos cenzura, jos Legea Vexler, trăiască România eternă!