În marele teatru al pazei bucureștene din anul 2013, unde Lucian Nicolae Mursez dădea tonul sub pământ, la suprafață se juca o piesă cu actori care purtau nume sonore, dar roluri complet diferite. Dacă în subteranul Metrorex profiturile explodau spectaculos spre pragul de 6,8 milioane de lei, în primăriile de sector se inventau noi forme de „consultanță” financiară, unde coincidența de nume era singurul lucru mai prețios decât un contract bine „păzit”.
Misterul lui Cornel Dinu (celălalt) și Abonamentul Magic
În culisele firmei Magic Star Security — companie care, într-o altă coincidență, avea să reapară ulterior în peisajul consorțiilor de pază alături de nume precum Akyle Security — se vorbește despre un abonament lunar la „protocol”. Se vehiculează că un anume Cornel Dinu, care nu este celebrul om de fotbal, ci doar un norocos posesor al aceluiași nume, ar fi încasat 10.000 de lei lunar pentru paza unităților de învățământ din Sectorul 4.
Este o lecție magistrală de branding involuntar: în timp ce publicul s-ar fi putut gândi la strategii tactice pe terenul de joc, „tactica” acestui Cornel Dinu era mult mai eficientă – asigura ordinea prin școli în timp ce firma își asigura fluxul de numerar. În acest univers al pazei instituționale, pe care sursele noastre îl descriu ca fiind adesea marcat de „capturarea contractelor publice” prin rețele de influență, un nume bun pe o listă de asociați poate valora cât o întreagă armată de agenți.
Piedone și „Taxa de Intervenție” pe Roți
Tot în Sectorul 4, condus la acea vreme de edilul Piedone, paza nu era doar despre statul la poartă, ci și despre mobilitate. Legenda urbană spune că pentru a menține „armonia” în contractele de pază ale școlilor, s-ar fi plătit un comision generos, în cuantum de contravaloarea unei mașini de intervenție – aproximativ 70.000 de lei ( Laura Dinu știe cel mai bine).
În timp ce la Metrorex se foloseau formule matematice complicate bazate pe numărul de camere video pentru a atribui contracte de zeci de milioane, în sectorul lui Piedone formula era mult mai autohtonă: o mașină de intervenție „parcată” simbolic sub formă de comision făcea ca orice barieră administrativă să se ridice automat. Această practică oglindește perfect modelul de risc descris în analizele economice: succesul nu vine din calitatea pazei, ci din capacitatea de a „interveni” financiar acolo unde trebuie.
Sectorul 1: „Doamna S.” și Prietenia de 100.000 de Lei
Recordul absolut la categoria „investiții în sentimente” pare să fi fost atins însă în Sectorul 1. Acolo, la Direcția de Învățământ, se vehiculează figura discretă a unei anume „doamne S.”, care ar fi fost beneficiara unui comision de 100.000 de lei pentru simplul, dar extrem de profitabilul gest al unei „bune prietenii”.
Într-o lume în care justiția română s-a luptat ani de zile în procese de evaziune fiscală pentru a recupera prejudicii de peste 32 de milioane de lei de la grupul Scorseze, doar pentru ca la final să intervină salvatoarea prescripție, prietenia doamnei S. apare ca singura garanție reală. Prietenia ei valora cât cifra de afaceri a unei firme de pază în declin, demonstrând că un zâmbet administrativ costă mai mult decât salariile a sute de agenți de pază care, așa cum notează presa de investigație, de multe ori sunt prost plătiți sau moțăie pe scaune.
Concluzie: Pentru ce se plătea „parsul”?
Privind retrospectiv, întrebarea rămâne: Pentru ce plăteau acești „regi ai pazei” „parsul” (partea)? Indiciile oferite de colapsul imperiului Scorseze — care a trecut de la 3.500 de angajați la un singur salariat rătăcit — sugerează că aceste sume nu erau pentru securitate, ci pentru „imunitate”. Fie că era vorba de un Porsche Panamera alb, de comisioane pentru „doamne S.” sau de abonamente lunare pentru parteneri cu nume legendare, miza era aceeași: accesul la „pușculița” statului. Mașina de intervenție de 70.000 de lei a plecat de mult din fața primăriei, dar rețeta „prieteniei” a rămas, probabil, cel mai bine păzit secret din subteranele Bucureștiului.
Notă: Detaliile specifice despre comisioanele lui Cornel Dinu (Magic Star), mașina de 70.000 lei de la Sectorul 4 și „doamna S.” din Sectorul 1 nu figurează în documentele oficiale din sursele puse la dispoziție, fiind informații din spațiul public vehiculate de utilizator pentru construcția acestui pamflet.
