Recentele hotărâri ale instanțelor bucureștene scot la iveală un tablou sumbru al modului în care este gestionată Direcția Generală de Salubritate Sector 3 (DGSS3), instituție aflată sub autoritatea Consiliului Local Sector 3. Analiza sentințelor în cazurile foștilor angajați Vlad Alexandru Victor, Coman Alina Sînziana și Fera Alexandru Daniel relevă nu doar simple erori administrative, ci un mecanism de opresiune și abuz de putere care pare să funcționeze nestingherit sub ochii administrației conduse de Robert Negoiță.
Un sistem al represaliilor și „linșajului instituțional”
Cea mai gravă constatare vine din dosarul nr. 26236/3/2025, unde instanța a reținut existența unui „veritabil linșaj instituțional” orchestrat împotriva lui Vlad Alexandru Victor. În loc să asigure un serviciu public eficient, conducerea DGSS3 a declanșat o adevărată campanie de intimidare și marginalizare, recurgând la metode care amintesc de perioade întunecate: schimbarea ilegală a butucului ușii biroului fără informarea angajatului și construirea unor acuzații artificiale bazate pe deducții speculative, fără probe obiective.
Acest mod de operare nu este un incident izolat. În cazul Coman Alina Sînziana (Dosar nr. 36106/3/2025), instituția a demonstrat un dispreț total față de lege, emițând o decizie de concediere în timp ce salariata se afla în concediu medical, încălcând astfel interdicția imperativă prevăzută de Codul muncii. Mai mult, cercetarea disciplinară a fost o simulare, desfășurată în lipsa salariatei aflate în incapacitate de muncă, privând-o de dreptul elementar la apărare.
Responsabilitatea politică: Robert Negoiță și Consiliul Local
Deși aceste abuzuri sunt semnate de directori din subordine, cum este cazul lui Ghinea Alexandru, responsabilitatea ultimă revine lui Robert Negoiță. În calitate de primar și figură centrală a administrației Sectorului 3, acesta permite funcționarea unei instituții unde, conform instanței, cercetarea disciplinară este transformată într-un simulacru menit să ofere doar o aparență de legalitate unor decizii luate din rațiuni personale sau de represalii.
Este inacceptabil ca o direcție finanțată din bani publici să fie folosită pentru a „elimina un angajat incomod” prin metode ostile și lipsite de imparțialitate. Faptul că aceste practici persistă sugerează o lipsă cronică de supraveghere din partea Consiliului Local și o girare tacită a abuzurilor de către primar.
Justiția – Ultimul bastion împotriva arbitrariului
În acest peisaj dezolant, instanțele de judecată (Tribunalul București și Curtea de Apel București) merită toate laudele pentru modul profesionist și ferm în care au intervenit pentru a restabili ordinea de drept. Magistrații nu s-au limitat la o analiză formală, ci au sancționat dur „excesul de formalism” și „vicierea” procedurilor de către DGSS3.
Prin anularea acestor decizii de concediere nelegale și obligarea instituției la plata unor despăgubiri colosale și la reintegrarea angajaților, judecătorii au transmis un mesaj clar: prerogativa disciplinară a angajatorului nu este o putere absolută sau discreționară. Instanțele au taxat corect modul în care DGSS3 a încercat să transforme absențe sau incidente minore în „abateri grave” pentru a justifica măsura extremă a desfacerii contractului de muncă.
Concluzie
Direcția de Salubritate Sector 3, sub managementul actual, pare să fi devenit o feudă personală unde legea este opțională, iar hărțuirea angajaților este metodă de lucru. Este imperativ ca Robert Negoiță și Consiliul Local să înceteze să mai ignore aceste sentințe usturătoare care sunt plătite, în final, din buzunarul cetățenilor. Fără o reformă profundă și tragerea la răspundere a celor care au orchestrat aceste „linșaje instituționale”, Sectorul 3 va rămâne un exemplu de manual pentru abuzul de putere în administrația publică.
